Omagiu şcolii din Leşu

Lăudabilă iniţiativa scriitoarei Veronica Oşorheian de a cuprinde între coperţile aceleiaşi cărţi date despre şcoala care a format generaţii de elevi, dintre aceştia câteva nume strălucind prin profesionalismul de care au dat dovadă de-a lungul timpului. Volumul „Cuib de lumină: Şcoala din Leşu – dascăli şi învăţăcei”, apărut la Editura Grinta, cuprinde pagini de memorialistică şi istorie ce au pornit de la un gând al scriitoarei, stabilită la Alba Iulia, după ce a văzut volumul „Şcolile Blajului”, coordonat de bistriţeanul nostru Ion Buzaşi. Păstrând proporţiile, iată avem şi o şcoală de la Leşu, cartea recuperând câteva nume de dascăli născuţi aici, care au făcut cinste satului, amintindu-i pe profesorul canonic dr. Titus M. Mălai, pe părintele prof. dr. Ioan C. Artene, pe prof. univ. dr. Tiberiu Persecă, pe prof. univ. Ioan Nichifor Someşan şi pe cărturarul Anton V. Coşbuc. În satul cu trei biserici şi trei şcoli s-au perindat, din 1863 până în zilele noastre, generaţii de dascăli şi elevi, amintite în acest volum. Colaborează 34 de autori, care cu emoţii se reîntorc în vremurile şcolii de la Leşu. Fiecare cu amintirile lui, cu emoţiile lui, fiecare text fiind un adevărat omagiu adus şcolii. Deşi am spune, la prima vedere, că este un volum dedicat şcolii, mai mult cu conotaţii biografice şi ştiinţifice, nu lipseşte nici partea literară, textele pline de emoţie reverberând cu proza. Amintim aici doar secvenţele de început fin viaţa de familie a Veronicăi Oşorheian, când mama şi tata erau cei care îi povăţuiau pe drumul vieţii. Reţinem doar o secvenţă în care în casa familiei Mălai erau aşteptaţi musafiri: „Ne-am sculat mai devreme, ne-am aşternut paturile, am măturat, am prânzit şi mama a spălat în grabă podelele. Nu erau murdare, dar aşa a vrut ea. Să miroase curat, a leşie. A schimbat faţa de masă şi în vaza de lut maronie, cu ornament floral gălbeniu, a aşezat câteva crenguţe de mălin alb. Noi aşteptam emoţionaţi, chicotind unul către altul. Să nu vă hliziţi în zadar să vă creadă proşti – adăugă mama, în vreme ce schimba prospoul din cuier, ci să ziceţi mulţam frumos dacă veţi căpăta ceva”. Şi au căpătat prima păpuşă din viaţa feteleor, pe care mătuşa Linuţa a scos-o dintr-o cutie a minunilor. Acestea sunt poveştile frumoase de la Leşu, în care rânduiala era la ea acasă, iar copiii educaţi în spiritul respectului. Mai reţinem povestea din biblioteca prof. Floarea Pop, din vara anului 2004, când , împreună cu Veronica Oşorheian au descoperit manuscrisele preotului Ioan Artene. Poveşti frumoase, spuse de dascăli perecum Daniela Bedilic, din Argeş, repartizată pentru un an în Leşu, de Antonia Bora, care vorbeşte despre frica copiilor de a nu merge cu note mici la părinţi, precum şi textul semnat de Leon Cîrdan, în care vorbeşte despre anumiţi dascăli, dar şi colegi, amintind aici pe Veronica Mălai (Oşorheian), învăţătoarea blândă, liniştită, apropiată sufleteşte de copii. Din fiecare text reiese recunoştinţa pe care o are fiecare dascăl de astăzi pentru dascălii din trecut. Interesant este şi textul semnat de Didina Constantin, în care vorbeşte despre o adevărată familie de învăţători pornind de la străbunicul Samson Leonte, până la învăţătoarea Emilia Leonte, mama celei care a scris un adevărat omagiu înaintaşilor ei. Spaţii largi sunt dedicate dascălilor amintiţi mai sus despre care am vorbit şi în alte rânduri. Mă bucură să văd că printre numele ce s-au impus aici este şi cel al lui Nechita Cotuţiu, dascăl de seamă, care a reprezentat Leşu la Marea Unire de la Alba Iulia. Este de loc din acelaşi sat cu mine, Dumbrăviţa, dar şi cu Cornel Cotuţiu, care îi conturează un adevărat portret în această carte. Amintiri despre şcoală are şi scriitorul Mircea Daroşi, educatoarea Valentina Feldrihan, care vorbeşte şi despre artistul Andrei Medinski, prezentând în acelaşi timp adevărate proze, dar şi dascălul Ioan Feldrihan, urmaş al lui Larion Todica, pe care l-am văzut cu Trişcaşii de la Leşu, prezent la atâtea evenimente. Apoi, prietenul nostru, fostul primar, înv. Nicolae Lupşan, scriitoarea Elisabeta Luşcan, scriitorul Iacob Naroş, Simion Palagi- autor al mai multor monografii, surorile Ana, Ioana şi Mărioara Precup şi alte multe nume ce onorează această antologie. Imaginile ce surprind activitatea şcolii de-a lungul timpului, documentele ce vorbesc despre învăţământul de aici dau o altă notă lucrării. Cartea va fi lansată în cadrul unui eveniment cultural ce va avea loc la Leşu, duminică 31 iulie, în cadrul Cenaclului literar „Anton Coşbuc”, la marea sărbătoare a sătenilor – „Rapsodia Trişcaşilor”.

Comentarii

11/09/16 21:52
veronica osorheian

Mulţumiri. Suntem onoraţi, domnule Menuţ Maximinian

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5