CEA MAI FRUMOASĂ FESTIVITATE A COLEGIULUI NAŢIONAL „LIVIU REBREANU”

Festivitatea de premiere a absolvenţilor clasei a XII-a, promoţia 2014, de la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa, a fost precedată de un marş suveran al robelor purtate cu emoţie, pe măsura acestui moment, de-a lungul Străzii Centrale a oraşului, până la Teatrul de Vară, amplasat lângă Biserica Evanghelică, simbolul oraşului, rememorând şi actualizând atmosfera de acum o sută de ani, când elevii de atunci, ca şi cei de acum, reprezentau mândria cetăţii şi adunau pe margini de bulevard mulţime care să-i aplaude, să-i fotografieze, să-i admire, ca pe o valoare vie a unei comunităţi ce nu are altă bogăţie mai mare, decât intelectualitatea în formare.
Pentru ca momentul să fie pe deplin sărbătoresc, aşa cum îi stă bine oricărui timp de răscruce, în care se aleg apele, se continuă drumul, se face bilanţul călătoriei de până acum, se priveşte înainte cu încredere, în perspectiva unui orizont de aşteptare senin..., în fruntea marşului a mers Fanfara din Rodna, care a intonat „Gaudeamus, igitur!” Au fost prezenţi cei trei directori ai şcolii - etalon pentru învăţământul românesc, Constantin Rus, Dorina Manta şi Gabriela Mucea, însoţind cu demnitate steagurile Colegiului, al României şi al Uniunii Europene, conferind nobleţe manifestării cultural- educative, ce poate deveni un punct de pornire şi să constituie piatra de temelie a unei tradiţii, ce abia acum începe.
Fiecare clasă i-a avut alături pe diriginţii celor patru ani de liceu, profesorii: Daniela Fulga (XII A), Ciprian Mureşan (XII B), Carmen Ilea ( XII C), Petre Ivănescu (XII D), Andreea Chiş ( XII E), Liana Ţirău (XII F), Violeta Griga (XII G), Georgeta Măluţan (XII H).
A urmat înmânarea Diplomelor, pe scenă, care au fost multe, diverse, complexe, de la ierarhia după medii, până la rezultatele de la olimpiade şi concursuri. La toţi cei 207 absolvenţi le-a fost rostit numele, pe clase, în semn de preţuire, de recunoaştere a preocupărilor multiple, de la învăţătură, la disciplină, la probleme de organizare şi acţiuni de voluntariat.
„Floarea cea vestită” a Bistriţei şi-a luat, astfel, „rămas bun”, într-o formulă elegantă, plină de respect, cu emoţiile şi lacrimile inerente, de la Colegiul pe care îl vor purta de-acum în amintire, mereu.
Un „Laudatio” de excepţie pentru fiecare absolvent în parte. Pentru părinţii şi bunicii prezenţi, care au trăit împreună clipe de neuitat. Pentru profesorii care întineresc, pe rând, cu fiecare nouă generaţie.
Marşul robelor a fost continuat de marşul buchetelor de flori, de cel al cuvintelor frumoase, al diplomelor, al sclipirilor din colţul ochilor.
Fie ca pasiunile şi idealurile acestor tineri să înflorească în timp, aducând aproape de noi, în lumină, o lume presărată cu gândul cel bun, cu bucurie, cu sentimentul datoriei împlinite. Când muzele să cânte...
„De-aş fi o frunză, cât mi-aş dori
Să mai ajung la copacul din care-am plecat într-o zi;
De-aş fi o floare, ce mult aş vrea
Să fiu iarăşi bobocul din ploaie ce soare visa;
De-aş fi un cântec, cât mi-aş dori
Să mai ajung la chitara ce m-a fermecat într-o zi;
De-aş sta de vorbă cu Dumnezeu,
I-aş da tot să mai dea o dată, doar o dată,
Anii de liceu.” (Din „Imnul şcolii”, compus şi interpretat de trupa „Hara”)