Comlod - satul mănăstire…

Satul Comlod, odinioară o comună mare şi înfloritoare este astăzi un colţ de rai în care mai vieţuiesc cu puţin peste o sută de oameni dintre care majoritatea ‘’au trecut dealul’’ cum se spune… Cei care au văzut Comlodul sunt nişte oameni fericiţi! Cei care doar au auzit despre Comlod ştiu, vag, sau mai apăsat că acolo se află un castel vestit şi o bisericuţă din lemn, amândouă monumente istorice,repere adică ale memoriei noastre colective, uitate din păcate de timp dar şi de aceia care trăiesc, cumva, din existenţa lor şi sunt chiar plătiţi pentru a avea grijă de ele… În fine, acelora care nu au fost încă la Comlod şi nici nu au auzit despre acest loc binecuvântat de Dumnezeu le spun că de bună seamă aşa trebuie să arate Raiul …O salbă de căsuţe mnerâi risipite pe firicelul unui pârâiaş domol, afluient neînsemnat al Mureşului, străjuit de păduri falnice de carpeni şi stejari…La fel ca şi la Mănăstirea Râmeţi unde cerul se odihneşte pe înălţimile stâncoase din jur, şi la Comlod cerul se sprijină mulţumit şi vesel pe vârfurile de un verde ireal ale copacilor din pădurile mărginaşe… Şi la fel ca la Râmeţi căsuţele satului par niste bisericuţe liniştite pierdute printre pomi şi vii. Şi tot aşa şi aici şi dincolo umblând pe uliţele întortochiate ai senzaţia că dintre copaci sau chiar de pe bolta cerului albastru va coborî neapărat un înger să te întrebe de rostul alcătuirii paşilor tăi pe acolo…

Duminică, rostul paşilor nostri pe acolo, la fel ca şi ai paşilor altor oameni, băştinaşi sau oaspeţi de o zi, a fost acela de a sărbători un act de eroism ! Da un act de Eroism ! Aşa am înţeles eu fapta primăriei Milaş de a restaura vechea şi părăsita şcoală a satului şi de a o transforma într-un cămin cultural superb! Primarul Iosif Gabor şi vicele Ionaş Archiudean nu sunt la prima faptă de acest gen! Căminul cultural Orosfaia şi biserica din aceeaşi localitate sunt doar două mărturii ale vredniciei acestor aleşi ai obştii din Milaş. La Comlod restaurarea clădirii s-a făcut in chip minunat, aşa cum şi organizarea finalizării eforturilor a fost bine gândită.

De dimineaţă la bisericuţa-bijuterie din Comlod a fost săvârşită sfânta liturghie de către părintele Alexandru Cătinean, preot paroh la Crăieşti, oaspete şi dînsul la sărbătoarea comlodenilor. Apoi pe scena din curtea noului cămin cultural a avut loc un spectacol inedit de muzică populară. Comitetul judeţean de cultură, sensibil la astfel de evenimente a trimis la faţa locului taraful Păuniţa din Sângeorz Băi sosit cu inegalabilul Ionică Moldovan dar şi cu soliştii Ansamblului folcloric Dor românesc Veronica Bălan şi Alexandru Pugna. De pe plan local primăria Milaş a mobilizat forţe proprii, artişti deja îndrăgiţi şi cunoscuţi în judeţ: Mihaela Lar, o adolescentă talentată, Mariana Fodor, născută la Comlod şi Ana Lar o voce care şi-a rezervat în loja selectă a prietenilor cântecului popular un loc sigur şi distinct.

Nu putea lipsi de la sărbătoarea aceasta cineva care a debutat în cariera artistică chiar aici pe scena din Comlod în urmă cu mai bine de 40 de ani: Cornelia Ardelean Archiudean.‘’ Pluguşor cu patru boi/dragu mi-i mie de voi/mi-i mai drag de cini vă mână/ că ţine zbiciu’ntr’o mână… Aşa începea zbaterea artistică pe lumea aceasta pentru Cornelia în urmă cu zeci de ani şi aşa a fost ea rememorată cu lacrimile amintirii la Comlod… ‘’De bună seamă cea mai frumoasă voce a câmpiei transilvane redebutează azi aici la Comlod’’ ….au fost cuvintele inspirate ale lui Alexandru Pugna la rândul său prezentator charismatic şi interpret sensibil şi dăruit al cântecului popular.

Dacă aş mai scrie câteva rânduri despre Cornelia ar fi, poate, nepotrivit pentru statutul meu de…cronicar sentimental. Oricum cântecele ei au răsunat acolo între codrii Comlodului ca un ecou îndelung, aşteptat şi dorit, ca o chemare tainică a vremurilor trecute, când lumea era lume, ploile verii erau…ploi şi miroseau a pucioasă a pelin şi a cicoare iar copii erau oameni mari şi oamenii mari erau cel mai adesea, la momentul potrivit, copiii…

Am reîntâlnit la Comlod obştea tradiţională a satului românesc ( cel puţin din epoca …modernă!) – un primar adevărat, dornic să faca pe pe placul sufletului său ales şi abia apoi trecătoarelor măriri ale acestei lumi aproximative, un vice primar aidoma primarului, doi poliţişti care chiar fac parte din decorul autentic al comunei Milaş şi…mai ales şi…un preot, părintele Silviu Cordovan coborât parcă din tablourile cu apostoli ai neamului care - nu ştiu de ce trăiesc asocierea aceasta - atârnau cândva pe pereţii casei părintelui Ion Agârbiceanu…

La aşa aşezare sfântă, aşa oameni simpli şi adevăraţi şi…mai ales, aşa înainte mergători! Bună ziua Comlod! Îţi mulţumim că ( încă) mai exişti şi că ai cămin …cultural!

Un nostalgic…Florentin Archiudean .