Confirmări…

Prin anul 2009, prin luna noiembrie, propuneam spre dezbatere o temă referitoare la circulaţia unor produse Magyar Posta, în teritoriul de Nord-Vest românesc cu mult înainte de samavolnicul dictat de la Viena. Menţionez, în treacăt (?), că numai intelectuali nemţi au intrat la discutarea acestei chestiuni. Niciun român… Desigur că circulaţia respectivelor piese este ilegală căci la vremea aceea în Regatul România erau în drept la francarea corespondenţei numai mărcile poştale româneşti. Şi, totuşi…

În discuţie se află mărci poştale aferente emisiunii maghiare EUCHARS’ TICUS PAR: 16,V – 31.XII 1938, obliterate la plecare în Oficiul Poştal Sighet, cu ştampila având grafie şi caracteristici ungureşti. Aceasta conferă situaţiei în discuţie trăsături atipice; cel mai straniu însă ni s-a părut a fi anul în care acele piese au circulat în România, au francat corespondenţă românească, au fost obliterate la plecare în oficii poştale româneşti, dar totul indică aparenţa activităţii Poştei Maghiare, nu a celei Române. Şi asta la 1938, cu doi ani înainte ca zona de Nord-Vest a Regatului România să fie fost răşluită în urma odiosului dictat de la Viena. (În fapt, acest mârşav act trebuie să fi fost rodul înţelegerilor oculte dintre Moscova, Berlin şi Roma, care vor fi avut loc periodic încă de pe vremea când Hitler (Adolf Siekelgruber) devenea cancelarul Germaniei, iar Stalin (Djugasvili) supunea pogromului ofiţerimea şi intelectualitatea sovietică).

Încurajată, ba chiar susţinută de către Moscova şi Berlin, Budapesta acţiona ilicit pentru recucerirea cu orice preţ a Transilvaniei prin forme şi metode specifice şovinismului revanşard unguresc. Numai astfel au fost posibile acţiuni destabilizatoare în dauna Poştei Române, pe teritoriu românesc, duse de către propaganda iredentistă.

Se poate afirma, în baza documentelor istorice, care sunt timbrele în chestiune, că după Trianon, actele de diversiune, sabotaj, propagandă iredentistă, şovinism revanşard exercitate de către Ungaria asupra României, s-au desfăşurat permanent, atât prin intermediul externelor, cât şi internelor Ungariei. Nu numai în străinătate, nu numai în interiorul graniţelor fireşti, trianonice ale Ungariei, ci şi în teritorii româneşti, în scopul nedisimulat de-a pregăti populaţia autohtonă pentru urgia care avea să vină în august 1940: dictatul şi raptul!

Încă o dată se dovedeşte faptul că marca poştală, piesa filatelică, are calitatea ei duală specifică: hârtie de valoare şi document istoric.

Prezint în xeroxopie piesele filatelice care confirmă un adevăr istoric neconsemnat în „istoriile noastre actuale”.

Mihai Lucian Valea