„Consider că migraţia românilor din ultimii 10 ani este cheia de ieşire din conul post-comunist”

-interviu cu bistriţeanul Florin Bojor, scriitor, student şi jurnalist în Catalunya, Spania

-Eşti Student la Facultatea de Filosofie a Universităţii Ramon Llull (anul IV) şi la Facultatea de Teologie de Catalunya (anul V). Asta după ce ai urmat în ţară Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca (2003) şi Facultatea de Teologie Ortodoxă din acelaşi oraş (2007). Unde te vei opri?

-Setea de cunoaştere nu te satură, ci îţi naşte o mai mare sete. La care dacă adăugăm ambiţia şi munca obţinem ca şi rezultat o persoană neliniştită, problematică, reflexivă şi impulsivă. Nimeni nu vrea să se oprească din starea de visare transpusă în acţiune, dar realitatea de multe ori are atâtea abismuri, care ne dau aripi de plumb şi zborul nostru este întrerupt. Indeterminismul care îl trăiesc mă face să afirm că nu ştiu unde şi când voi întâlni gropile care mă vor doborî, însă până atunci nu vreu să opresc visul de a zbura!

-De ce ai simţit nevoia să completezi studiile teologice cu cele filosofice şi, mai ales, de ce ai reluat facultatea de teologie?

-Fiecare dintre noi avem inchietudini existenţiale şi implicit căutăm un răspuns, pentru a ne explica ceea ce suntem, de unde venim, încotro mergem, de ce suntem aici şi pentru ce suntem aici, ce trebuie să facem? Consider că studiile de filosofie nu îţi oferă răspunsuri la aceste interogaţii însă te învaţă să te întrebi într-o formă coerentă, adecvată şi penetrantă, asupra fundamentării tale ca şi persoană în lume, „fiinţă în timp” cum ar spune Heidegger. Fără un studiu filosofic, teologia se poate transforma în fideism sau chiar în radicalism. Evul mediu şi războaiele inter-confesionale ale modernităţii ne dezvăluie pericolul excluderii filosofiei din sistemul uman de raportare faţă de alteritate, faţă de semenul tău. Vedem chiar şi azi că în numele lui Dumnezeu se ucid oameni nevinovaţi (atentatele sinucicaşilor islamişti) şi atunci mulţi cădem în exterma cealaltă: religia este rea. Eu cred că lipsa de echilibru între teologie şi filosofie face ca cele două extreme să constituie pericolul cel mai mare al umanităţii. Raportul dintre credinţă şi raţiune este marea aventură a fiinţei umane, raport ce îl vedem de multe ori ca şi un conflict în care una trebuie să moară pentru ca cealaltă să poată trăi. Dar mă întreb, e posibil ca amândouă să trăiască în acelaşi scutec? E posibilă o căsătorie între credinţă şi raţiune, între teologie şi filosofie? În concluzie, am studiat la început teologia pentru că îmi oferea răspunsuri, apoi mi-am dat seama că nu ştiam să mă întreb şi am început să studiez filosofia, apoi am revenit la teologie pentru a aprofunda răspunsurile.

-Eşti autorul primului dicţionar român – catalan / catalan – român, publicat în iunie 2007: Dicconari Català – Romanès. De unde ideea publicării unei asemenea lucrări? Cum a fost primită?

-Dicţionarul Român - Catalan / Catalan – Român era ultima punte de legătură care lipsea în grupul limbilor latine. Mulţi dintre noi nici nu cunosc existenţa limbii catalane (limbă vorbită de 7 milioane de europeni în Nord - Estul Spaniei: Catalunia, Valencia, Insulele Baleare, sudul Franţei) şi consideră că Spania este un stat în care se vorbeşte o singură limbă: spaniola şi care are o singură naţie, cea spaniolă. Dar realitatea este departe de această consideraţie. În Spania există 4 naţii şi 4 limbi: castiliană (pe care o numim spaniolă), catalană, galiegă şi bască. Limba catalană este cea mai apropiată de limba română: 30% dintre cuvinte coincid: cap, nas, tot, păcat, drac, etc.; multe puncte din gramatică sunt identice (terminaţia de prezent plural la persoana I: dormim, servim; de participiu: dormit, servit; sintagme: un soldat mort, exces de zel, etc.); sunete comune în fonetică „<ă>, <ş>, <ţ>”, etc. Văzând acest paralelism la 2500 de kilometri de casă înţelegi că eşti urmaş de-a lui Traian! Acum 4 ani jumate când am plecat în Barcelona nu ştiam nimic despre catalană şi proximitatea limbii noastre cu ea m-a impresionat foarte mult. Tatăl meu mi-a dat ideea de a face un dicţionar român catalan, iar eu prin definiţie: un utopic, credeam că un dicţionar e o muncă de 2 sau 3 luni, în final au fost 2 ani pentru a ajunge la 36.000 de traduceri, o gramatică a limbii române tradusă în catalană, o gramatică catalană, tradusă în română şi un ghid de conversaţie, adică 1150 de pagini. Prima ediţie a fost de 1000 de volume şi s-a vândut în 6 luni, ce-i drept aproape fără nici o publicitate, n-aveam bani ca să investesc în publicitate şi zvonul dicţionarului a mers din gură în gură, a două ediţie de 1800 este pe terminate şi sperăm ca în martie să apară a treia. Apoi pas cu pas mediile de comunicaţii au auzit de dicţionar şi mi s-au deschis multe oportunităţi. Pot zice că dicţionarul a fost pentru mine poarta de intrare în lumea catalană!

-Eşti producătorul, realizatorul şi prezentatorul grupajului de ştiri în limba română – Info Romania – de la postul de televiziune Barcelona TV. Ce fel de ştiri promovaţi?

-Auzindu-se de Dicţionar am fost invitat acum un an la postul de televiziune Barcelona TV ca să fac un program de ştiri în limba română subtitulat în catalană, în cadrul spaţiului Info Idiomes (ştirile în limbi străine). Pentru mine era primul contact cu lumea mass-mediei. N-am studii în mijloacele de comunicaţii şi am început un program de 13 minute ca şi producător, realizator, prezentator, cameraman şi traducător. Se înţelege de la sine că a trebuit să recuperez ani de şcoală şi pregătire sistematică în câteva săptămâni, încă mai studiez în particular. În octombrie anul trecut programul Info Idiomes din care fac parte „Ştirile în limba română” a câştigat Premiul Naţional de Cultură pentru Audio- vizual din Catalunia. Aici, reprezintă cea mai mare distincţie pe care un program de televiziune îl poate primi. Pentru mine, acest premiu a însemnat ieşirea din anonimat în lumea presei. Eram foarte bucuros căci a primi un premiu la abia o jumătate de an de la lansare a însemnat mult pentru mine! „Ştirile în limba română” sunt din două în două săptămâni, sâmbătă dimineaţa la 11.00. Au ca obiectiv promovarea realităţii româneşti din Catalunia şi Spania, informarea publicului român şi catalan asupra evenimentelor importante din comunitate noastră şi din Catalunia. Suntem interesaţi de cultură, politică, economie, turism, sport, etc. Prin internet există două pagini unde se pot vedea: www.romanesacatalana.tk, http://www.diaridebarcelona.com/videos-info-idiomes-barcelona-tv.php.

-Eşti, de asemenea, producătorul, realizatorul şi crainicul programului bilingv în limba română şi catalană: „Românii în Catalunya”. Cu ce se pot mândri românii din diaspora?

-Programul de radio bilingv „Românii în Catalunia” de la Radio Punt 7 e o emisiune pilot, originală în structură: două persoane fac expunerea alternativă în catalană şi română a informaţiei. Obiectivul este clar: promovarea limbii şi culturii române între catalani. Conţinutul este structurat în patru părţi: Ştiri, Prezentare unei personalităţi din cultura română (scriitori, muzicieni, pictori, etc.), prezentarea unei reţete gastronomice româneşti şi un interviu. Este un program de misiune, de apostolat între catalani care afirmă identitatea de român. Românii din diasporă se mândresc cu fiinţa, cu simţământul de a fi român. Dacă nu afirmi ceea ce eşti şi de unde vi, oare cine eşti?

-Ai reuşit să schimbi ceva din mentalitatea străinilor despre noi, de când eşti implicat în promovarea românismului?

-Mă văd de multe ori ca şi Quijote luptându-se cu morile de vânt, trecând prin furcile Gaudine şi strigând ca şi Zaratrustra în amiaza-mare în mijlocul pieţii cu o lanternă în mână: Suntem români! Problema e că sunt puţini români interesaţi să-şi afirme identitatea. În general, migraţia din ultimii 10 ani în Spania e o fugă după o îmbogăţire accerbă! Românii au uitat să trăiască în setea după casă şi maşină, văzute ca şi bunuri supreme ale existenţei terestre. Au uitat să se afirme! Se înţelege de la sine că străinii, catalanii şi spaniolii, prin exemplul nefast al cerşetorilor, al prostituatelor şi al hoţilor au o viziune stereotipizată despre români. Ce facem noi pentru a schimba ceva e marea problemă? Prin toată activitatea ce o fac încerc să transmit un unic mesaj: nu suntem toţi la fel! Vă rog discerneţi fiecare persoană înainte de a ne judeca! Iar în mine însumi, seara sunt trist văzându-mă atât de singur într-o luptă cu prejudicii, cu indiferenţa noastră de a spune cine suntem. Dimineaţa îmi pun din nou armele, o nouă zi... însă până când voi avea speranţă?

-Ai făcut o grămadă de lucruri şi esti foarte tânăr. Ce planuri de viitor ai?

-Sunt o persoană ce am ca şi filosofie de viaţă: „fapte şi nu vorbe”. La momentul oportun sper să vă dau veşti bune! Trăiesc în viitor, dar vorbesc despre trecut, prezentul pentru mine e o fărâmă de eternitate care a dispărut în următoarea secundă...

8Eşti bistriţean cu părinţi din Lechinta si din Zagra. Când ţi-e dor de plaiurilenatale cum stâmperi acest dor? De România nu mi-e foarte dor, căci o port cu mine în inimă, cuvânt şi încerc să o transpun în fapte. Plaiurile natale sunt întrepătrunse de râsetele copilăriei, şi pentru mine rămân paradisul inocenţei, un spaţiu irecuperabil al unei vârste fără de timp din care odată ieşit, nu mai poţi reveni. De fiecare dată când merg acasă trăiesc din amintiri, din clipe care se fac stări, din raze care se fac fulgere. Cred că fiecare român duce cu sine un album de sentimente care în alt loc nu mai pot fi retrăite, acest dor te face să revi, această sete după absolut te face să visezi.

-Eşti în Spania de aproape 5 ani, te gândeşti să te reîntorci intr-o bună zi acasă?

-Visez să mă întorc definitiv în Romania şi muncesc pentru ca visul meu să se întrupeze. Consider că migraţia românilor din ultimii 10 ani este cheia de ieşire din conul post-comunist. Dacă Europa trăieşte postmodernitatea, România este de 20 de ani în post-comunism şi va mai fi încă 20 de ani în acelaşi con lipsit de perspectivă, dacă nu se întâmplă o minune: reîntoarcerea celor 4 milioane de imigranţi din diasporă! În mentalitatea lor treptat s-a petrecut un schimb de sistem, de epistemă socială şi interpersonală. Vechea paradigmă a relaţiilor de nănăşii; a „prieteniilor” cu plicuri în buzunarul autorităţiilor; a aşteptării fără implicare, că tot e făcut de altcineva; a muncii ca şi imitaţie, ca şi teatru ca să umpli cele 8 ore; a concepţiei miloage: „Se dă lapte! Se dă ouă!”, etc. a murit! Ei pot face ca următorii 20 de ani de tranziţie să se reducă, însă pentru asta, pe de o parte trebuie să se întoarcă, iar pe de altă parte să fie lăsaţi să facă ceea ce au învăţat afară. Dar oare românii de acasă vreau să schimbe sistemul?

-Răspunsul nu-l putem găsi decât luptând împreună. Doar aşa suntem mai puternici.

Comentarii

25/03/09 21:18

Locuiesc in Barcelona de aproape 10 ani . Cunosc aici multe persoane din Romania dar aseara am avut o surpriza foarte mare , am participat la prezentarea Casei Romania din Catalunya unde erau probabil peste 100 de romani si eu nu cunosteam nici unul ....
Acest lucru demonstreaza ca nu suntem deloc uniti asa cum ar fi normal , ca facand parte dintr-o comunitate romaneasca aflata departe de casa .
Dar nu-i totul pierdut , l-am cunoscut pe Florin Bojor , presedintele Casei Romania din Catalunya si mi-am dat seama ca prin ceea ce el a reusit sa faca in numai cativa ani se contureaza in sfarsit un spatiu de apropiere si cunoastere a romanilor atat intre ei cat si cu restul societatii in care traim si care ne-a primit aici si ne trateaza cu mult mai bine decat suntem tratati in tara noastra.
Florin , nu-ti pot spune decat MULTUMESC pentru tot ce faci aici si daca aveai nevoie de prieteni sa sti ca ti-ai castigat unul .
Catalin

24/02/09 19:10
Vizitator

Foarte bine realizat interviul!!!! Felicitari tanarului Florin pt realizarile sale!!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]