Cornel Cotuțiu: „Consistența” unor titluri
Ele însele, titlurile din publicațiile de-acum, devin eșantioane de măsurat timpul nostru socio-politic-administrativ. Înșir câteva, din dorința de a fi acceptate pentru semnificația lor intrinsecă:
* „Alegerea stăpânului este ultimul drept de care dispune omul liber înainte de a deveni slugă.”
* „Nu știm cum s-a format poporul român, dar știm cum va pieri.”
* „Funcția socială a muribunzilor. Cum incredibilul devine de necrezut.”
* „Decența voastră de azi va fi blestemată de generații întregi.”
* „Mihai Eminescu, expulzat din sediul actual al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, al cărei simbol era!”
* „Demisionez din această cloacă și din acest partid, pentru că nu am intrat în politică pentru a linge clanța cuiva !”
* „Alo, tovarăși profesori, așezați-vă liniștiți la catedrele voastre !”
* „Judecătorul procesului Trump schimbă data sentinței, pentru a nu se interfera cu alegerile.”
* „Deraierile din Ministerul Transporturilor. Adrian Găvruță, un consilier de coșmar.”
* „V-ați murdărit numele în fața istoriei și v-ați compromis grav urmașii, doar ca să nu vă pierdeți funcțiile !”
* „Asociația Mișcarea pentru Pace din România. Apel internațional pentru PACE adresat tuturor liderilor lumii.”
* „Prin hârtoapele nedeslușite ale istoriei și credinței.”
* „Ochii sfinților din biserică ne urmăresc !”
Notă: A se observa că nu puține dintre titluri se încheie cu semnul exclamării. Dealtmineri, sub acest semn gramatical am ajuns să ne trăim zilele de toate zilele.
Cornel Cotuțiu
Adaugă comentariu nou