Criza morală şi consecinţele ei

Din punct de vedere creştin cea mai mare criză ce poate exista în lume este criza de a trăi fără Dumnezeu.

Cuvântul criză provine de la grecescul crisis care se traduce prin judecată. De aceea înainte de a fi orice altceva, criza este judecata bunului Dumnezeu cu omul. În măsura în care eu nu sunt în voia lui Dumnezeu sunt în criză. Celelalte crize cum ar fi: economică, socială, politică, educaţională, etc., nu sunt altceva decât consecinţele fireşti ale acestei crize. Starea de criză e starea proprie umanităţii căzute. Criza e o problemă personală între mine şi Dumnezeu.

Părintele Constantin Galeriu spune că reconstrucţia societăţii şi a lumii, la fel ca orice altă activitate autentic umană, trebuie să se realizeze pe trei niveluri diferite: spiritual, moral şi economic. Aceste trei elemente trebuie aşezate în această ordine ierarhică, deoarece elementul spiritual împreună cu cel moral, trebuie să sprijine elementul economic. Regenerarea morală ca şi cea economică nu se va produce până când omul nu va fi readus la condiţia lui dinainte de cădere. Asemenea unui copil care după ce a primit şi s-a bucurat de moştenirea parentală, îşi reneagă părinţii şi preferă să trăiască într-o lume desacralizată, omul zilelor noastre aude tot mai slab glasul creatorului său. Criza îşi are originea în faptul că omul s-a îndepărtat de vocaţia sa şi s-a sustras propriilor lui responsalităţi faţă de Dumnezeu şi de lume.

Astăzi toată lumea vorbeşte de o criză eonomică; oamenii politici, televiziunile, radiourile, presa, dar şi oamenii simplii. Oarecum e firesc, deoarece zilnic presa anunţă concedieri, creşteri mari ale cursului valutar, scumpiri ale alimentelor şi serviciilor, închideri de fabrici, tăieri din salarii şi pensii, băncile se plâng că debitorii nu îşi pot achita împrumuturile, etc. şi fireşte cei care simt cel mai bine efectele crizei sunt oamenii simpli. Aceste efecte stârnesc teamă, panică şi chiar disperare. De la analişti şi politicieni până la oameni simpli, toţi vorbesc de soluţii economice pentru depăşirea crizei, dar aproape nimeni nu se gândeşte care ar fi adevăratele cauze care ne-au dus la criză şi care ar fi soluţiile duhovniceşti de ieşire din criză.

După ’89 cu toţii am sperat că ţara noastra va ajunge în sfârşit în mâinile unor oameni cu frică de Dumnezeu şi respect faţă de valorile morale, spirituale şi de credinţa acestui neam. Încet încet ne-am dat seama că aşteptările noastre au fost înşelate şi... să-mi fie cu iertare, destinele ţării noastre din mâinile ateilor au ajuns în mâinile păgânilor.

De atunci statul a luptat şi continuă să lupte şi astăzi pentru distrugerea familiei şi a întregii morale creştine „propovăduind“ o morală din care Dumnezeu lipseşte cu desăvârşire.

În conferinţa de presă organizată de Forul Ortodox Român şi Alianţa Familiilor din România a fost criticată sever clasa politică din românia pentru lipsa ei de preocupare pentru viitorul românilor. Viitorul o reprezintă familia cu copii ori, la noi, familia e agresată din toate părţile.

Prof. univ. Dr. Pavel Chirilă spune că până să trăim criza economică, la noi s-a instalat o gravă criză morală, ignorată de politicieni şi nu numai. Puterea politică a avut un aport substanţial în adâncirea crizei morale. De pildă la îneputul anilor ’90 printre primele hotărâri ale guvernului a fost cea privind libertatea avortului, ţara noastra ajungând fruntaşă în Europa cu un raport de un avort la un nou născut, iar în anumiţi ani 1,6 la unu. De asemenea guvernul a avut mai multe tentative de legiferare a prostituţiei şi a concubinajului şi cu siguranţă vor urma şi altele gen homosexualitatea. Un rol important în propagarea şi promovarea acestor imoralităţi îl are mass-media care pe lângă acestea manipulează prin sondaje de opinie fabricate şi mincinoase căutând să inoculeze în conştiinţa oamenilor materialismul, plăcerea şi într-un cuvânt păcatul. De asemenea internetul e un factor cu totul distrugător; vrei sau nu, eşti bombardat cu tot felul de reclame pornografice, incitante şi imorale. Chiar şi pe coperta bonurilor de masă am întâlnit astfel de imagini. Să vă închipuiţi! Situaţia nu e mai roz nici între oamenii simplii, cu durere chiar unii credincioşi astăzi nu mai cred în viaţă după moarte. Nu mai cred în Hristos ca Dumnezeu, ci cel mult într-un Hristos istoric. Asta îi face să trăiască în pofte şi păcate: „să bem şi să mâncăm căci mâine vom muri“ (1 Corinteni 15. 32) . Aşadar, „cu toţii am păcătuit “ (Romani 5. 12) .

Iată doar câteva cauze care au generat o gravă criză morală, iar de aici a mai fost doar un pas până la criza economică.

Părintele Iustin Petre, stareţul Mănăstirii „Sfântul Ioan Casian“ din Dobrogea într-un interviu spune că pe noi nu trebuie să ne îngrijoreze în mod deosebit criza la care se face referire în ultima vreme prin toate mijloacele mass-media, pentru că este o criză a sistemelor economico-financiare, politice, sociale, etc. care sunt în esenţă creaţii ale minţii umane, având la temelia lor de cele mai multe ori patimilie din om: dorinţa de putere, dorinţa de înavuţire, iubirea trupească exprimată în dorinţa de plăcere, trufia vieţii, etc. Toate sistemele care au urmărit realizarea unui Rai al bunăstării aici pe pământ, fără Dumnezeu au fost sortite eşecului. În mod inevitabil tot ceea ce face omul fără Dumnezeu din propria lui ambiţie, poate avea un început entuziast, dar cu certitudine va avea un sfârşit lamentabil. Dacă ne referim la secolul XX, în laboratoarele ideologice ale lumii au fost gândite două sisteme de forţă: comunismul ateu şi capitalismul libertin. Cel dintâi a umplut cerul de Sfinţi, ucigând milioane de trupuri din dorinţa de a-L smulge pe Dumnezeu din inimile celor credincioşi; al doilea sistem nu s-a atins de trup, dimpotrivă l-a idolatrizat, l-a îmbuibat, i-a stimulat patimile, ucigând astfel milioane de suflete. Se pare că sistemul capitalist în acest sens a fost mai eficient. De aceea asistăm astăzi la transformarea patimilor în modă, a nefiresului în firesc, a anormalului în normalitate, a patologicului în stare de sănătate.

Dacă privim în Sfânta Scriptură vom vedea că ori de câte ori omul s-a îndepărtat de Dumnezeu a intrat în criză. În mod special cartea Judecătorilor ne arară că întotdeauna când israleliţii ajungeau la un anumit progres şi bunăstare materială uitau de Dumnezeu crezând că prin propria lor înţelepciune şi putere au realizat ceva ori cu ajutorul unor dumnezei falşi închinându-se lor. Dumnezeu ca să-i trezească la realitate îi pedepsea cu tot felul de crize, iar ei în necazuri şi suferinţe îşi aminteau de adevăratul Dumnezeu şi se pocăiau.

Astăzi, situaţia e la fel. Deşi ne numim creştini, de la cel mai mare până la cel mai mic am intrat într-o mare criză morală şi fiindcă Dumnezeu ne iubeşte şi nu vrea moartea păcătosului ne-a lăsat şi pe noi în tot felul de crize: economice, politice, sociale, etc. ca atunci când vom simţi greul să ne aducem aminte de El şi să ne pocăim.

Cu tot greul acestor crize pentru cei ce au ochi să vadă, ele sunt un mijloc şi un motiv de întoarcere spre Dumnezeu. În necazuri şi greutăţi, omul se opreşte puţin şi priveşte în sus. În momente de criză, omul îşi descoperă propriile sale limite, propriile sale neputinţe şi dacă mai are un strop de bun simţ se întreabă: Cine sunt eu, de unde vin, încotro merg şi ce ar trebui să fac?

N.B. Lucrarea a fost susţinutǎ de Pr. Paul-Adrian Marian de la Parohia Budurleni, cu ocazia Cercului preoţesc din zona Teaca, 24 august 2010, respectiv preoţii de la Parohiile: Teaca, Archiud, Ocniţa, Pintic, Viile Tecii, Dipşa, Galaţii Bistriţei şi Herina.