CRUCEA ESTE SLAVA LUI CRISTOS

Slava este măreţia şi grandoarea pe care oamenii o aducem divinităţii. Cuvântul slavă este sinonimul cuvântului glorie. Cel mai important concept este acela al gloriei lui Dumnezeu. Aceasta denotă revelaţia fiinţei, naturii şi prezenţei lui Dumnezeu printre oameni, revelaţie însoţită uneori şi de fenomene fizice. Biblia evocă slava lui Dumnezeu care a însoţit pe israelitei la ieşirea din Egipt şi s-a arătat în norul care i-a condus în pustie. Nici un om nu poate vedea faţa lui Dumnezeu şi să trăiască dar a fost revelată o viziune a slavei Lui. Se sugerează mai multe cu privire la caracterul lui Dumnezeu care trebuie făcut cunoscut oamenilor aici pe pământ.

Cuvântul slavă este folosit, cu deosebire, pentru a descrie revelaţia caracterului lui Dumnezeu în Persoana şi lucrarea lui Isus Cristos. Gloria lui Dumnezeu a fost văzută de păstori la naşterea lui Cristos şi de ucenicii Lui în trup. Slava Lui a fost revelată în mod deosebit în semne la nunta din Cana Galilei când „Si-a arătat slana Sa” (In.2,11) şi pe muntele Tabor unde „S-a schimbat la faţă” înaintea apostolilor Petru, Iacov şi Ioan „şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Mt.17,1-2).

Cristos reflectă gloria divină. „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui”(In.1,14) Însă, gloria Lui va fi revelată mai deplin în exodul viitor de la Ierusalim şi în toată plinătatea ei, la a doua venire a Sa. Învierea şi înălţarea sunt privite de asemenea ca manifestări ale gloriei lui Dumnezeu în Cristos. Omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu şi ca oglindă a gloriei Lui. Gloria lui Dumnezeu pe faţa lui Cristos continuă să fie văzută şi reflectată de Biserică care este slava noului legământ.

Cât despre Cruce ea este adevărată slavă a lui Cristos. Mântuitorul înainte de răstignire a spus: „Părinte a venit ceasul! Preamăreşte pe fiul Tău”(In.17,1). Astfel Isus numeşte Crucea adevărată slavă. Despre faptul că Sfânta Cruce înseamnă slavă, Evanghelia vorbind despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care cred în Isus, precizează: „Căci nu era (dat) Duhul pentru că Isus încă nu fusese preaslăvit” (In.7,39). Ceea ce ne spune Sf. Evanghelist Ioan se referă la faptul că harul nu fusese încă dat, deoarece duşmănia faţă de oameni nu fusese încă pierdută de vreme ce crucea nu fusese înălţată.

Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Pentru că Sfânta Cruce a risipit duşmănia lui Dumnezeu faţă de oameni, a adus împăcarea, a făcut pământul cer, i-a unit pe oameni cu îngerii, a stricat acropola morţii, a paralizat puterea diavolului, a pierdut puterea păcatului, a scăpat pământul de înşelăciune, a readus adevărul, i-a alungat pe demoni, a stricat templele idolatre, a înălţat altare, a pierdut fumul jertfelor, a sădit virtutea, a întemeiat bisericile. Crucea este voia Tatălui, slava Fiului, bucuria Sfântului Duh, lauda fericitului Apostol Pavel pentru că zice: «Iar mie să-mi fie a mă lăuda numai cu crucea Domnului nostru Isus Hristos prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume! »(Gl.6,14)”.

Crucea este mai luminoasă decât soarele, mai strălucitoare decât razele lui pentru că atunci când soarele se întunecă, Crucea străluceşte şi soarele se întunecă nu pentru că dispare, ci pentru că este biruit de strălucirea Crucii! Cruce a sfâşiat zapisul păcatelor noastre, a făcut nefolositoare legea morţii, Crucea este mărturia iubirii lui Dumnezeu. „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul - Născut L-a dat ca oricine crede să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”(In.3,16). Şi din nou fericitul Pavel spune: „dacă pe când eram vrăjmaşi ne-am împăcat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui” (Ro.5,10).

Şi iarăşi Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Crucea este zidul cel tare, arma nebiruită, garanţia celor bogaţi, bunătatea celor săraci, zidul de apărare a celor vânaţi, arma celor ce se luptă în războaie, pieirea patimilor, dobândirea virtuţilor, semn minunat şi nemaiîntâlnit. Crucea a deschis Raiul, l-a băgat în Rai pe tâlhar, a condus neamul omenesc, care urma să piară şi nu era vrednic de Împărăţia cerurilor. Aşadar spune-mi atâtea bunuri s-au întâmplat şi ne-au venit prin Cruce. De aceia Isus a zis: « Cu ce dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti mai înainte de patima Mea » (Lc22,15). Şi n-a spus-o la întâmplare, ci pentru că după seara Cinei urma Crucea”.

Crucea este slava cea nepieritoare a lui Isus. „Nu trebuia oare ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa?”(Lc.24,26). Isus este modelul dăruirii supreme pentru că a pus misiunea Sa de mântuire a neamului omenesc mai presus de propria suferinţă, a îndurat toate numai ca să facă voia Tatălui.

Bucuria învierii celei de a treia zi a încununat slava Sa cu cununa adevărului şi a fericirii noastre veşnice. Crucii tale ne închinăm Cristoase şi sfânta Învierea Ta o lăudăm şi o mărim! Acesta este imnul creştinilor de mulţumire pentru Patimi şi Cruce.

Măgeruşan Ioan