Crucea Isusului român

E ruptă în bucăţi Crucea Isusului român
Cerul deasupra de Carpaţi iar e vândut,
Vorbele goale umplu un calendar păgân
Sângele-mi strigă disperat şi mut!

Stăpână e minciuna-n ţara veche,
Arginţii strălucesc pe feţe de mişei,
S-au înmulţit tâlharii fără de pereche,
Lupi roşii împrumută voci de miei!

Cine m-ascultă? Poetu-i un nebun,
Un Don Quijote luptând cu mori de vânt,
Râd împreună hoţii, ucigaşii,
Din închisori ascunse de Cuvânt!

Răul cu caracatiţe stă în adânc
Mârâie, îşi învie-n zeci, braţul tăiat,
Bunul român sătul de vrajbe-n crâng
Visează să-şi zidească un palat!

Stă cu Iisus de vorbă-n firea sa
În jurul lor lichele sug putere,
O doină, o căruţă şi o stea
Mai cred naivi că sting doruri mişele!

Şi unul înspre altul amână judecata
Toţi vreau să fie bine, dar stau în aşteptare,
Li s-a tăiat statura, le sângerează harta
Mereu dintre profeţi unul se duce, moare!

Lumina cade palid pe munţii încă tineri
Iar sabia dreptăţii lumină-i între laşi
Când şi-au ales Duminici, iar orbii ucigaşi,
Degeaba au postit atâtea sfinte Vineri!

Parcă e pusă ceaţa pe case şi ferestre
Pe ochi şi inimi, în celeste spaţii,
Somnul e aşezat, balaur hâd pe creste
Şi ne e limba grea prin constelaţii!

Ameţiţi de suprafeţe confuze şi vulgare
Descreierate râsuri ne-întunecă privirea,
Cu fârmituri profane de la ospeţe-înalte
Tot mai departe-n hăuri ne este amintirea!

Mereu eu plâng de mine, duios ca o vioară
Şi tobele răsună batjocorind tradiţii
De nu deschidem lada cu zestre de români
Doina universală chiar s-ar putea să moară!

E ruptă în bucăţi Crucea Isusului român
Cerul deasupra de Carpaţi ne e vândut,
De nu ne adunăm în ea-înviind Înalţi
Ţară n-avem, suflet n-avem, suntem pierduţi!