Fabula Porcăriei Curții Constituționale

În curtea Curții Constituționale
Vorbesc de zor, serios, vreo trei can-gúri:
– Ioi, c-avem, vezi, constitúți banale,
Nici oasele nu ni se-nfig în guri...
Părea de la UDMR fârtatul
Trăgând la vorbe de-a lungul și de-a latul.

– Avem, n-avem, nu asta-i chstiunea,
Suprema lege ce ne-mburdă-n ace
Ne-mpinge-n iad și-n bórhotul latrinii,
E baiul cari ne mănâncă-n stil vorace,
Și plescăie-n urechi de-aud vecinii
Și suferim și noi, și tăți și națiunea!
Așa plângea cu crocodile liberalul,
Tot scărmănându-și locul une-i nechează calul.

Cel'lalt nu-i măsura, privea-n pământ
Precum de jenă, și-nghițea orice cuvânt.
Și făr-un pîs se-ntoarse ca o curea meșină
Trăgând spre ceilalți o ditamai bășină.

MORALA

La Porcărie robotesc gagii și draci,
Mulți, nalți, pe banii de fleandură, ca zeii
Căci nu slujba contează, nici purceii,
Ci șpilul șmecheriei, pitirea-ntre araci,
Pestimirosul greu, infecțios,
În care-mbracă fraierii de jos,
Ca sus să fluture catargul celor puși
Și libertatea care n-are uși.