A cui este „era noastră”? Dar cealaltă?

La finele mileniului al doilea creştin şi începutul celui de-al treilea, mass-media de pretutindeni semnala misterioase apariţii de Cruci: în lemne, în cartofi sau alte legume. Pe cer, formaţiuni noroase cruciforme...Încercând a descifra mesajul acestor apariţii, arătam că ele ar putea prevesti prigoane împotriva creştinilor şi a Sfintei Cruci. E adevărat că totdeuna Biserica lui HRISTOS a fost prigonită, în variabilă măsură, iar în zilele noastre, există o vastă recunoaştere că „religia creştină este cea mai prigonită dintre religiile lumii”(conf. unor studii ONU).

Dacă moscheile umplu ţările din Apus, cucerindu-l nu prin luptă, cum au încercat altădată, acum, în baza principiilor democratice, vor chiar „emirat britanic”. În ţările arabe, treccerea unui musulman la creştinism se pedepseşte cu moartea, iar în ţări ca Irak, Liban, Egipt, numărul creştinilor scade dramatic, aceştia alegând între a muri sau a se exila.

Nu despre acestea am dorit însă a scrie neapărat, ci despre un lucru mai dureros şi mai dramatic. Este vorba despre abandonarea treptată, surprinzătoare, de către civilizaţia apuseană a valorilor creştine şi lupta împotriva simbolurilor şi terminologiei religioase.

Am semnalat hotărârile unor înalte organisme europene de a interzice crucifixele în şcoli, la cererea unor minoritari(finlandezi) deranjaţi de vederea lor. Nu de multă vreme, postul BBC şi-a propus să abandoneze orice terminologie creştină. În spitalele britanice, nu este permis personalului medical să poarte crucifixe, de dragul iudeilor şi musulmanilor, caee –se vede- fac legea în ţara britanicilor. (De curând, primăria londoneză a acceptat să nu se folosească butoanele electrice de la pasajele semaforizate- fiindcă evreii nu au voie să folosească energia electrică.... sâmbăta(sabatul). Asta, deşi iudeii nu sunt majoritari în oraş.)

Foarte recent, la antipozi, în Australia, Ministerul de resort a interzis folosirea în şcoli şi în manuale a termenilor: înainte de HRISTOS sau după HRISTOS (a.HR; post HR) ori expresia anno Domini. Şi ce pun în loc? Pun ceea ce foloseam noi în anii comunismului: „era noastră” şi „înainte de era noastră”.

Se ştie că un călugăr român ajuns la Roma-Dionisie Exiguul (cel Mic, cel Smerit) a pus în anul 523 al erei creştine pe HRISTOS în centrul istoriei, numărând anii înainte de acest suprem eveniment - întruparea Domnului- şi anii de după acest eveniment.

În secolul al XIX-lea, academiceni evrei au propus termenii de „era noastră” şi „înainte de era noastră” (evitând cuvântul HRISTOS). Cei ce nu suportă fumul de tămâie şi apoi comuniştii, l-au adoptat imediat, deşi exprimările acestea sunt un nonsens.Pentru ce este „era asta” a noastră? Cine ne-a dat-o? Pronumele posesiv indică ideea căaiceva fie dat de altcineva, fie creat de tine. Din moment ce nu ştim pentru ce este era asta „a noastră”, cu atât mai puţin este explicabil ce este cu cea „dinainte de a noastră”. Iată în ce încâlceală a logicii se ajunge când fugim de Dumnezeu.

Dacă omul nu va mărturisi pe Dumnezeu, iată că pietrele au început a o face, smeritele legume şi norii cerului. Natura va slăvi pe Ziditorul ei, căci îl cunoaşte şi îl slăveşte, iar omul, cel dăruit cu libertate...