Cuiul lui Pepelea

La ordinea zilei: Viaţa ca o ... corvoadă este, din punctul de vedere ...  a celui „ de serviciu”, totuşi, o plăcută trecere a timpului, atunci când ai în preajmă, companioni deştepţi, suflete tandre şi  candide, dar mai cu seamă  ...  caractere autentice!

Epigrame şi catrene

 – „făţarnicie”-n ... dileme -

Linguşeala

Unsuroasă ca untura
Chiar şi azi - cum ieri a fost -
Linguşeala-i legătura
Dintr-un ipocrit şi-un prost.

Mircea Rădulescu

Duplicitate politică

Nu e chiar un mizilic,
Marea ta duplicitate.
La putere, eşti nimic!
Opozant, le ştii pe toate!

Ion Butulescu

Francheţea epigramei

De-aceea ar dori-o-n cuşcă
Persoanele prea ipocrite,
„Că nu înghite tot ce muşcă,
Ci muşcă tot ce nu înghite!”

Gheorghe Ungur

Soaţa

Detest năravu-i ipocrit
De-a-mi scoate ochii ne-ncetat
Că-s un bătrân neisprăvit
Când ea, de fapt, m-a terminat.

Gheorghe Şchiop

Unei Ipocrite

Ea seamănă cumplit cu luna,
Aşa i-am spus întotdeauna.
Dar nu că e vreo frumuseţe,
Ci fiindcă are două feţe.

Victor Hâlmu

Indignare

Abil, m-am prefăcut că-l laud,
Că-l felicit şi-l că-l aplaud;
Iar el făcea pe fericitul
La fel de ... sincer. Ipocritul!

Ghiocel Constantinescu

Dibăcie

Dând perseverent cu clanţa,
Când umil, când ipocrit,
A recuperat distanţa
De la pâine la cuţit!

Gheorghe Gh. Popescu

Făţărnicie

Cu dreapta pe Biblie a jurat,
Cinstit va fi, imaculat ...
Avere-a început să strângă,
Mită luând ... cu mâna stângă ...

Constantin Enescu

Regret. Unui ipocrit

Cum un artist desăvârşit te-arăţi,
Regret că nu-s cu tine-n permanenţă,
Că lipsurile-mi grave, în absenţă,
Devin, când sunt de faţă ... calităţi.

Apollinaris

Epitaf

Pe lespedea unui descurcăreţ

Şmecher cu renume
Fost odinioară,
Numai moartea-n lume
L-a cam tras pe sfoară!

Petre Tipărescu

Caricatura

Celebri şi în anecdote

Cu prilejul unei lupte navale, care are loc în largul insulelor Wight, contele Montrand, secretarul  lui Taileyrand (politician şi diplomat francez, provenit dintr-o familie din înalta nobilime, n. 2 februarie 1754, d. 17 mai 1838), devine prizonier pe un vas de război englez. Căpitanul îl invită la un pahar de şampanie şi toastează: - În cinstea francezilor, care toţi sunt nişte zdrenţe! Nu fac nicio aluzie! Spiritual, Montrand răspunde: - În sănătatea englezilor, care toţi sunt nişte genthelmani. Nu fac nicio aluzie!

Glume aduse la zi, expuse la rece de toamnă, ce nu lasă hazul să ... doarmă!

Bărbatul: "Te iubesc atât de mult, nu aş putea trăi fără tine." Femeia: "Vorbeşti tu sau berea?" Bărbatul: "Eu vorbesc cu berea." * De ce plâng femeile: -1%: de bucurie, -1%: de supărare, -98%: dracu' ştie! * Un copil îl întrebă pe tatăl lui: -Tati cum s-au născut oamenii? - Păi Adam şi Eva au făcut copii, apoi copiii lor au devenit adulţi şi ei, la rândul lor, au făcut  copii şi aşa mai departe. Copilul apoi a mers, la mama sa, şi i-a pus aceeaşi întrebare.  - Am fost  maimuţe şi am evoluat până am devenit ce suntem acum. Copilul a fugit  înapoi la tatăl său şi ia spus: - M-ai minţit! 
- Nu te-am mintit, mama ta a vorbit despre cum a evoluat  familia ei * - Am impresia că diseară noul meu prieten vrea să-mi facă o surpriză şi să mă ducă la Polul Sud … zise o blondă unei prietene. - Nu pot să cred … Ar face el asta pentru tine? - Desigur, mi-a zis chiar cu gura lui: -“Diseară îţi dau să te joci cu pinguinul”. * Patru prietene hotărăsc să îşi spună defectele lor: Prima: - Eu sunt cam uşuratică! A doua: - Eu sunt beţivă! A treia: - Eu le am cu furatul! A patra: - Aţi pus-o! Eu sunt bârfitoare! * O tipă bună se urcă în tranvai, 3-4 şmecheraşi în spate se sfătuiesc acolo şi, într-un final, pleacă unul spre ea:.- Domnişoară,uite 5 RONI  pentru minunata privelişte pe care ne ai oferit-o. Tipa pune banii  în portofel şi zice : - Stai!, uite doi LEI rest, pentru handicapaţi am reducere! * În ziua de azi, cel mai greu e să găseşti locuri de parcare, locuri de muncă şi locuri de veci. * La un interviu: - Şi acum, dacă aveţi cumva vreo întrebare despre firma noastră ... – Păi ... m-ar interesa să ştiu cam câţi oameni lucreaă în firma dumneavoastră. - În general, cam un sfert ... * Aflaţi în floarea vârstei , deviza bărbaţilor este : de te-aş prinde , ce ţi-aş face!!! După 60 de ani devine: de te-aş prinde, ce ţi-as face???

Bancurile ediţiei

 – în ritm şi rime  ... „dure” –

LECŢIE DE ISTORIE 

               - autor  anonim -
 
  Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
  Că sunt Om, că am o Ţară şi o Limbă şi un Neam
  Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moşii mei
  Că din ei răsare pâinea şi prin mine trăiesc ei
  Valuri tulburi de uitare peste morţii mei se-aşează
  Limba nu ne mai e limbă , ţara nu mai este trează
  Azi ne-nvaţă imbecilii intereselor perfide
  Cum să ne uităm eroii şi să venerăm partide
  Cum să cântărim istoria şi s-o vindem pe bucăţi
  Cum să facem Mall-uri, vile, scoţând tara din cetăţi
  Pe Vlad Ţepeş cum să-l facem personaj de film de groază
  Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
  Ne învaţă idioţii că Bălcescu a fost laş
  Si că Decebal bătrânul a fost un sinucigaş
  Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
  Nesimţiţi cât să-şi permită a ne ponegri eroii?
  Nişte dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
  Şi ni le aruncă-n faţă ca pe legi adevărate
  Bieţi defăimători de stirpe, lacomi şi periculoşi
  Ce-am fi noi fără istorie?
  Ce-ar fi ei fără strămoşi?
  Fără urletul lui Horea am fi sclavi şi azi pe roată
  Iară hunii din pustiuri nobilime elevată!
  Fără paloşul lui Ştefan am fi paşalâc turcesc
  Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!
   Dacă nu muream în luptă la Neajlov şi la Rovine
   N-am mai fi biserici unde neamul să se-nchine!
   Nu trecurăm peste veacuri ca o naţie coruptă
   Ci cu aspre sacrificii şi cu jertfă şi cu luptă!
   Şi a trebuit adesea, spre a ne salva norodul
   Sângele lui Brâncoveanu să inunde eşafodul
   Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâşie-n bucăţi
   Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăţi
   Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni
   Ca un preambul la imnul ”Desteptaţi-vă români”
   Fierul scos din pieptul ţării ne-a fost arma şi necazul
   Şi coroană pentru Doja şi baltag pentru Viteazul
   Munţii noştri aur poartă, am putea să fim bogaţi
   Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădaţi
   Biciuiţi de monştrii vremii şi răpuşi de neputinţă
   Am trecut peste > milenii cu speranţă şi credinţă
   Şi-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi
   Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci...
   Astăzi...cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară
   Pentru sfânta Libertate pentru neam şi pentru ţară?
   Groşii şi libidinoşii, snobii şi analfabeţii,
   Banii mulţi şi burta plină, pentru ei sunt sensul vieţii
   Nişte lacomi fără şcoală, nişte scârbe, nişte javre
   Care pentru-o şpagă calcă fără milă pe cadavre
   Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanţii
   Şi-am trimis toţi imbecilii, proastele şi aroganţii
   Să ne facă de ruşine cerând mită pe la toţi
   Şi să fim priviţi prin dânşii ca o naţie de hoţi
   Poticnindu-se-n discursuri insipide şi banale
   Fără dicţie sau noimă, cu greşeli gramaticale
   Piţipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume
   Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?
   Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul
   De-ai lua de ciuf, de guler şi-a spăla cu ei pavajul?
   Nu mai sunt eroi în ţară, oameni demni şi responsabili
   Să ia frâiele în mână la viermii incapabili?
   Creierele geniale sunt trimise la străini
   Spre-a nu-i încurca la furturi pe-aceşti avortoni cretini
   Cincisprezece milioane, câţi am mai rămas prin ţară
   Să fim pentru haimanale animale de povară
   Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar
   Cam cât lasă ei pe seară şpagă la vreun ospătar
   Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii
   Şi nici mame disperate, ”ce le dau la ăia micii”
   Nu mai vreau să-mi văd părinţii dependenţi de tratamente
   Şi cu banii pentru hrană cumpărând medicamente
   Nu mai vreau să-mi văd soţia umilită la ghişee
   Sau copilul dat afară că-i sărac, de prin licee
   Ca o boală fără leacuri, ca un cataclism mă sperie
  Cum trăiesc în lux netoţii iar capabilii-n  mizerie
   Eu aştept Reînvierea, când din marile morminte
   Vor ieşi din nou Eroii înarmaţi c-un bici fierbinte
   Şi vor face curăţenie printre cei ce ne-au furat
   Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat!
  Când urci pe scara vieţii nu uita să dai bună ziua  la toată lumea, că atunci când vei coborî să aibă cine să-ţi răspundă ...