Cuiul lui Pepelea
La ordinea zilei: Viaţa ca o ... corvoadă este, din punctul de vedere ... a celui „ de serviciu”, totuşi, o plăcută trecere a timpului, atunci când ai în preajmă, companioni deştepţi, suflete tandre şi candide, dar mai cu seamă ... caractere autentice!
Epigrame şi catrene
– „făţarnicie”-n ... dileme -
Linguşeala
Unsuroasă ca untura
Chiar şi azi - cum ieri a fost -
Linguşeala-i legătura
Dintr-un ipocrit şi-un prost.
Duplicitate politică
Nu e chiar un mizilic,
Marea ta duplicitate.
La putere, eşti nimic!
Opozant, le ştii pe toate!
Francheţea epigramei
De-aceea ar dori-o-n cuşcă
Persoanele prea ipocrite,
„Că nu înghite tot ce muşcă,
Ci muşcă tot ce nu înghite!”
Soaţa
Detest năravu-i ipocrit
De-a-mi scoate ochii ne-ncetat
Că-s un bătrân neisprăvit
Când ea, de fapt, m-a terminat.
Unei Ipocrite
Ea seamănă cumplit cu luna,
Aşa i-am spus întotdeauna.
Dar nu că e vreo frumuseţe,
Ci fiindcă are două feţe.
Indignare
Abil, m-am prefăcut că-l laud,
Că-l felicit şi-l că-l aplaud;
Iar el făcea pe fericitul
La fel de ... sincer. Ipocritul!
Dibăcie
Dând perseverent cu clanţa,
Când umil, când ipocrit,
A recuperat distanţa
De la pâine la cuţit!
Făţărnicie
Cu dreapta pe Biblie a jurat,
Cinstit va fi, imaculat ...
Avere-a început să strângă,
Mită luând ... cu mâna stângă ...
Regret. Unui ipocrit
Cum un artist desăvârşit te-arăţi,
Regret că nu-s cu tine-n permanenţă,
Că lipsurile-mi grave, în absenţă,
Devin, când sunt de faţă ... calităţi.
Epitaf
Pe lespedea unui descurcăreţ
Şmecher cu renume
Fost odinioară,
Numai moartea-n lume
L-a cam tras pe sfoară!
Caricatura
Celebri şi în anecdote
Cu prilejul unei lupte navale, care are loc în largul insulelor Wight, contele Montrand, secretarul lui Taileyrand (politician şi diplomat francez, provenit dintr-o familie din înalta nobilime, n. 2 februarie 1754, d. 17 mai 1838), devine prizonier pe un vas de război englez. Căpitanul îl invită la un pahar de şampanie şi toastează: - În cinstea francezilor, care toţi sunt nişte zdrenţe! Nu fac nicio aluzie! Spiritual, Montrand răspunde: - În sănătatea englezilor, care toţi sunt nişte genthelmani. Nu fac nicio aluzie!
Glume aduse la zi, expuse la rece de toamnă, ce nu lasă hazul să ... doarmă!
Bărbatul: "Te iubesc atât de mult, nu aş putea trăi fără tine." Femeia: "Vorbeşti tu sau berea?" Bărbatul: "Eu vorbesc cu berea." * De ce plâng femeile: -1%: de bucurie, -1%: de supărare, -98%: dracu' ştie! * Un copil îl întrebă pe tatăl lui: -Tati cum s-au născut oamenii? - Păi Adam şi Eva au făcut copii, apoi copiii lor au devenit adulţi şi ei, la rândul lor, au făcut copii şi aşa mai departe. Copilul apoi a mers, la mama sa, şi i-a pus aceeaşi întrebare. - Am fost maimuţe şi am evoluat până am devenit ce suntem acum. Copilul a fugit înapoi la tatăl său şi ia spus: - M-ai minţit!
- Nu te-am mintit, mama ta a vorbit despre cum a evoluat familia ei * - Am impresia că diseară noul meu prieten vrea să-mi facă o surpriză şi să mă ducă la Polul Sud … zise o blondă unei prietene. - Nu pot să cred … Ar face el asta pentru tine? - Desigur, mi-a zis chiar cu gura lui: -“Diseară îţi dau să te joci cu pinguinul”. * Patru prietene hotărăsc să îşi spună defectele lor: Prima: - Eu sunt cam uşuratică! A doua: - Eu sunt beţivă! A treia: - Eu le am cu furatul! A patra: - Aţi pus-o! Eu sunt bârfitoare! * O tipă bună se urcă în tranvai, 3-4 şmecheraşi în spate se sfătuiesc acolo şi, într-un final, pleacă unul spre ea:.- Domnişoară,uite 5 RONI pentru minunata privelişte pe care ne ai oferit-o. Tipa pune banii în portofel şi zice : - Stai!, uite doi LEI rest, pentru handicapaţi am reducere! * În ziua de azi, cel mai greu e să găseşti locuri de parcare, locuri de muncă şi locuri de veci. * La un interviu: - Şi acum, dacă aveţi cumva vreo întrebare despre firma noastră ... – Păi ... m-ar interesa să ştiu cam câţi oameni lucreaă în firma dumneavoastră. - În general, cam un sfert ... * Aflaţi în floarea vârstei , deviza bărbaţilor este : de te-aş prinde , ce ţi-aş face!!! După 60 de ani devine: de te-aş prinde, ce ţi-as face???
Bancurile ediţiei
– în ritm şi rime ... „dure” –
LECŢIE DE ISTORIE
- autor anonim -
Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Ţară şi o Limbă şi un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moşii mei
Că din ei răsare pâinea şi prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morţii mei se-aşează
Limba nu ne mai e limbă , ţara nu mai este trează
Azi ne-nvaţă imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii şi să venerăm partide
Cum să cântărim istoria şi s-o vindem pe bucăţi
Cum să facem Mall-uri, vile, scoţând tara din cetăţi
Pe Vlad Ţepeş cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învaţă idioţii că Bălcescu a fost laş
Si că Decebal bătrânul a fost un sinucigaş
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimţiţi cât să-şi permită a ne ponegri eroii?
Nişte dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Şi ni le aruncă-n faţă ca pe legi adevărate
Bieţi defăimători de stirpe, lacomi şi periculoşi
Ce-am fi noi fără istorie?
Ce-ar fi ei fără strămoşi?
Fără urletul lui Horea am fi sclavi şi azi pe roată
Iară hunii din pustiuri nobilime elevată!
Fără paloşul lui Ştefan am fi paşalâc turcesc
Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!
Dacă nu muream în luptă la Neajlov şi la Rovine
N-am mai fi biserici unde neamul să se-nchine!
Nu trecurăm peste veacuri ca o naţie coruptă
Ci cu aspre sacrificii şi cu jertfă şi cu luptă!
Şi a trebuit adesea, spre a ne salva norodul
Sângele lui Brâncoveanu să inunde eşafodul
Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâşie-n bucăţi
Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăţi
Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni
Ca un preambul la imnul ”Desteptaţi-vă români”
Fierul scos din pieptul ţării ne-a fost arma şi necazul
Şi coroană pentru Doja şi baltag pentru Viteazul
Munţii noştri aur poartă, am putea să fim bogaţi
Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădaţi
Biciuiţi de monştrii vremii şi răpuşi de neputinţă
Am trecut peste > milenii cu speranţă şi credinţă
Şi-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi
Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci...
Astăzi...cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară
Pentru sfânta Libertate pentru neam şi pentru ţară?
Groşii şi libidinoşii, snobii şi analfabeţii,
Banii mulţi şi burta plină, pentru ei sunt sensul vieţii
Nişte lacomi fără şcoală, nişte scârbe, nişte javre
Care pentru-o şpagă calcă fără milă pe cadavre
Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanţii
Şi-am trimis toţi imbecilii, proastele şi aroganţii
Să ne facă de ruşine cerând mită pe la toţi
Şi să fim priviţi prin dânşii ca o naţie de hoţi
Poticnindu-se-n discursuri insipide şi banale
Fără dicţie sau noimă, cu greşeli gramaticale
Piţipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume
Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?
Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul
De-ai lua de ciuf, de guler şi-a spăla cu ei pavajul?
Nu mai sunt eroi în ţară, oameni demni şi responsabili
Să ia frâiele în mână la viermii incapabili?
Creierele geniale sunt trimise la străini
Spre-a nu-i încurca la furturi pe-aceşti avortoni cretini
Cincisprezece milioane, câţi am mai rămas prin ţară
Să fim pentru haimanale animale de povară
Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar
Cam cât lasă ei pe seară şpagă la vreun ospătar
Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii
Şi nici mame disperate, ”ce le dau la ăia micii”
Nu mai vreau să-mi văd părinţii dependenţi de tratamente
Şi cu banii pentru hrană cumpărând medicamente
Nu mai vreau să-mi văd soţia umilită la ghişee
Sau copilul dat afară că-i sărac, de prin licee
Ca o boală fără leacuri, ca un cataclism mă sperie
Cum trăiesc în lux netoţii iar capabilii-n mizerie
Eu aştept Reînvierea, când din marile morminte
Vor ieşi din nou Eroii înarmaţi c-un bici fierbinte
Şi vor face curăţenie printre cei ce ne-au furat
Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat!
Când urci pe scara vieţii nu uita să dai bună ziua la toată lumea, că atunci când vei coborî să aibă cine să-ţi răspundă ...
Comentarii
Cutremurătoare lecția de istorie propusă de anonimul Gheorghe Crișan. Textul are, la un moment dat, verva întoarsă a Scrisorii a 3-a. Felicitări! Deoarece autorul este încă de mic copil și germanofil declarat, îi reamintesc un adagio făcut de Herta Müller pentru poemul Un răsunet: Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, securiștii nu dorm, securiștii nu dorm...
Adaugă comentariu nou