Cum discutăm?

Când cea mai importantă instituţie a judeţului, este ocupată, fizic, de salariaţii proprii, şi banii statului nu mai circulă în sistem, consilierii judeţeni trebuie să demisioneze.

Am scris consilierii judeţeni, accentuez, în bloc, nu doar preşedintele de Consiliu Judeţean. Nu poţi conduce un judeţ, să numeri voturi în stil Caragiale, şi să faci pe autistul profesionist.

Am scris, de m-am plictisit şi eu, de spectacolul ieftin şi patetic din Consiliul Judeţean. Mai interesează pe cineva? Se pare că da…pe unii dintre aleşii judeţului nostru care se şicanează în glumiţe, pe junele consiliere care doresc să se remarce chiar dacă nu au nimic a spune, pe principiul, să vadă lumea că am habar de ce se întâmplă aici, pe angajaţii Consiliului Judeţean care se amuză cum şeful, preşedintele CJ, ,,le-o zice”, ,,nesimţiţilor” ălora de Dorin Popescu şi Daniel Suciu, campioni şi ei la datul în stambă.

Nu mă încălzeşte, cu absolut nimic, că nu suntem singurii din ţară aflaţi în situaţia dezastruoasă care persistă în Consiliul Judeţean, nici măcar că ,,trădătorii” din PNL au partea lor de responsabilitate şi, aş spune, chiar complicitate vinovată la iminenta incapacitate de gestionare a judeţului.

Oricâtă ambiţie sau disperare te-ar mâna să te agăţi de putere …unde-i onoarea? Sau mai bine unde e onoarea din demisia anunţată cu surle şi trâmbiţe a consilierului judeţean PNL, Anton Vlad, care la finele lunii august, şi-a prezentat, în faţa conducerii partidului, demisia din funcţia publică, urmând să rămână membru al PNL, iar mai apoi, a uitat totul, a uitat şi de demisie, a uitat şi de onoare.

Un politician ar trebui să demisioneze şi atât. În cazul în care o face şi alege să se şi explice ar trebui să spună motivul adevărat. Motivele sunt căutate. Acestea sunt multiple, ba că nu mai poate, că are de obţinut mai mult dacă renunţă, că este incapabil să facă ce i se cere în continuare, sau îi este lene, etc.

Atunci când mai ai puţin şi vei fi dat afară, când nu mai eşti capabil să faci ce eşti plătit să faci şi mai ales atunci când ai alte interese politice, se alege această variantă, ameninţarea cu demisia, doar pentru a accentua gravitatea şi pentru a marca aşa cum se cuvine gestul, că Doamne fereşte, poate trece neobservat.

Dacă toată lumea îşi dă ,,demisia de onoare” poate că ar trebui inventat şi termenul de demitere de onoare. Orgoliile unora ar fi gâdilate, cum este şi cazul vicepreşedintelui CJ Mihai Bumbu. Cât despre celălalt ,,trădător” din PNL, Luca Peter, acesta e tipul specific al politicianului român, cinic, pe principiul ,,mă doare în bască. Ce bine mă distrez în şedinţele de CJ, mai iau şi bani, afacerile îmi prosperă. Dă-i naibii pe liberali cu principiile lor, cu statutul lor!”

Problema principală în Consiliul Judeţean rămâne: cum discutăm? Deci, cum discutăm? Întrebarea pare simplă. Răspunsul e mai mult decât evident: ,,ca nişte boxeri” .

E abordarea cea mai răspândită, o cunoaştem cu toţii prea bine, fiecare îşi foloseşte argumentele ca pe arme, pumni, picioare, încercând să-şi ,,doboare” adversarul , adică să-l convingă că se înşeală, apoi să ridice triumfător braţele în uralele publicului.

Degeaba te ascunzi după filosofi sau alte nume cu greutate, atunci când nu ai dreptate, nu ai. Ceea ce contează este argumentul.

Degeaba te înfoi cu chestii de genul ,,Da' tu cine eşti, mă, de vorbeşti?”, nu prosteşti pe nimeni. Degeaba îţi invoci statutul (sau studiile, sau vârsta, sau profesia, sau înţelepciunea): când sunt aiurea cu drumul, nu convingi pe nimeni. Poate doar să te minţi singur.