Cum ne pregătim de Miracolul Naşterii Domnului

• Fericiţi cei milostivi că aceia se vor milui.
• Fericiţi făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

(Sfânta Scriptură, Fericirile)

         Naşterea Domnului este cel mai mare dar oferit lumii. Este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cel ce s-a făcut om pentru mântuirea noastră. Dacă Dumnezeu ne-a dăruit nouă cel mai mare dar, pe Fiul său iubit, şi noi suntem datori să le oferim semenilor tot ce avem mai bun în noi. Sărbătorile pregătite prin lucrarea din Postul Crăciunului (Sfântul Andrei, Sfântul Nicolae şi Naşterea Domnului) au darul de a ne spori comunicarea noastră cu Dumnezeu cu Pruncul Sfânt, Cu maica Domnului, cu îngerii şi cu sfinţii.

         Virtuţile care formează buchetul minunat al roadelor Duhului Sfânt în noi sunt dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdare, bunătatea, credinţa, blândeţea, înfrânarea, facerea de bine, curăţia (Galateni 5, 22-23).

         „Fiecare dintre noi suntem daruri pentru semeni: Copiii sunt daruri pentru părinţi, iar părinţii sunt un dar pentru copii. Dascălul este un dar pentru elevi, iar ei sunt un dar pentru dascăl. Preotul este un dar pentru credincioşi şi credincioşii sunt un dar pentru Dumnezeu, prin preot”, aşa cum preciza Preotul Simion Bretfelean Vidican în cartea „Cuvinte împărtăşite credincioşilor”.

         Iată că Postul Crăciunului ne ajută prin rugăciune şi prin fapte de milostenie faţă de semenii noştri să apreciem aceste daruri şi să conştientizăm valoarea darului.

         Pregătirea sufletească prin spovedanie şi prin împărtăşanie, în această perioadă, este foarte inportantă, şi să ne gândim la îndemnurile din Tatăl Nostru şi ne iartă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.

         Să nu judecăm, spre a nu fi judecaţi. Pocăinţa este o întoarcere de la păcat la virtute. Este important să ne rugăm unii pentru alţii, să ne ocupăm doar de faptele noastre şi să ne îndreptăm, mai ales în această perioadă.

         Să aşteptăm Sărbătoarea Crăciunului cu speranţă, iubire, iertare, bunătate, generozitate şi să aducem o bucurie cât de mică celor care n-au ce pune pe masa de Crăciun.

         Pacea lăuntrică şi pacea dintre noi să primeze că parcă asistăm la o prăbuşire a ordinii spirituale. Este necesară mai mult ca oricând puţină bunătate între noi, chiar şi în politică.

         Să fim  sensibili şi deschişi pentru a primi magia Naşterii Domnului, bucuria Crăciunului. Atâta timp cât mai sunt colindători să nu ne pierdem speranţa.

         Sărbătoarea Crăciunului este sărbătoarea familiei în care „Florile dalbe” aduc copiii la părinţi să-i mângâie.

         Şi atâta timp cât mai sunt mame care nasc prunci să nu ne pierdem speranţa.

         Prin colinde Dumnezeu revarsă lumina şi căldura în sufletele noastre.

         Este bine să ne întrebăm, din când în când, cât timp alocăm părinţilor cât sunt încă în viaţă spre a nu regreta mai târziu. Preţul părinţilor îl afli după ce îi pierzi pentru totdeauna.

P.S. Crede, speră, iubeşte, iartă, şi uită neplăcerile pricinuite de duşmani, mai ales în Postul Crăciunului.

***

Să le urmăm exemplul

• Fericiţi cei milostivi că aceia se vor milui.
• Fericiţi făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

(Sfânta Scriptură, Fericirile)

         Am rămas profund impresionată în prima săptămână de post când în Biserica de la han, cu hramul „Sfântul Gheorghe”, am văzut 9 elevi din clasa pregătitoare de la Şcoala Primară „Sfântul Stelian” din Bistriţa, însoţiţi de Directoarea Matei Irina, un dascăl excepţional, şi de profesoara de religie, Andrea Pintiliescu, rosteau cu smerenie rugăciunea Tatăl Nostru, Îngerelul şi Rugăciunea elevului. Intrând în vorbă cu cadrele didactice am aflat că în fiecare vineri îi cuminică pe copii. În viaţă toţi urmăm modele. Aceşti copii le vor avea pentru întreaga viaţă, ca modele, pe cele două dăscăliţe; un exemplu demn de urmat.

         Dacă mă întorc în timp la perioada 1982 -1990 când lucram în îndrumare şi control mi-aduc perfect de bine aminte că am găsit mulţi dascăli devotaţi meseriei printre care şi Irina Bortăş, căsătorită Matei. Era în primăvara anului 1987 când i-am fost la inspecţia de definitivat. Lucra la 4 clase simultane la Şcoala Generală Răcăteş, comuna Târlişua, într-un loc mirific, dar greu de ajuns la el. Din Târlişua am mers cu o căruţă împodobită cu covoare. Irina sfinţea locul acela prin competenţa, dăruirea şi dragostea pentru copii. Şcoala era într-o casă ţărănească deosebit de curată. Elevii aveau nişte caiete exemplare şi erau foarte bine pregătiţi. Clasa era foarte curată şi plină de material didactic, podelele erau galbene ca ceara, îţi era frică să calci. Ştiam de atunci că Irina va fi un exemplu. Vremea a trecut şi s-a dovedit că aveam dreptate. A ajuns, prin concurs, la Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu”, din Bistriţa, ca dascăl şi ca Director Adjunct şi iată acum, după 32 de ani, ca întreprinzător în mediul privat. De astfel de oameni are nevoie ţara şi învăţământul românesc. Felicitări Irina! Munca şi respectul pentru semeni te-au adus aici. Astfel de oameni transformă "nu se poate" în "totul se poate", prin credinţă, dăruire şi perseverenţă. Să le urmăm exemplul.