Cum se estompează o întrebare

Mă aflam într-un băruleţ, unde obişnuiesc să citesc ziarele preferate. Mde! Tabieturi…

Pe cât de mic localul, pe atât de mare ecranul televizorului. În latura lui de jos, rulau, cu viteze diferite, benzile cu ştiri. Ridic privirea la un moment dat şi-mi cad ochii pe numele locatarului de la Cotroceni. Mi-a atras atenţia rezumatul lapidar al unei declaraţii - replică la adresa unor cotidiene şi posturi tv. pe seama atitudinii sale privind mass-media românească.

Ceva de genul: Eu ştiu cine sunt, nu trebuie să vină presa să-mi spună. Sunt ce sunt datorită electoratului meu. El ştie ce sunt, el mă vrea.

Corect! mi-am zis în primul moment, dar mi-am amintit ce declara la începutul mandatului său: că se vrea un preşedinte al tuturor românilor. Să fi renunţat la acest deziderat? Fie! mi-am zis în sinea mea, oarecum neutral. Dar care e electoratul respectiv?

O nevoie bruscă de toaletă m-a determinat să mă ridic îndată de la masă. M- am îndreptat într-acolo. Însă cu aceeaşi preocupare mentală: Ce categorii de oameni alcătuiesc acest electorat pe care se bazează actualul preşedinte al ţării?

Toaleta, desigur, îngustă; alcătuită din două mici spaţii, despărţită, fireşte, de o uşă. Un bărbat taman se spăla pe mâini la chiuvetă. Mi-am supt burta, ca să mă pot strecura dincolo. Dar, cu aceeaşi preocupare: Ce fel de oameni sunt cei care-l vor vota? Iar omul de-alături se spăla de zor, zgomotos, pe mâini.

Dând să închid uşa de la micul spaţiu, pe care urma să-l ocup, am auzit izbucnind aparatul de uscat mâinile. Iar eu, cu aceeaşi preocupare: Care sunt oamenii din electoratul actualului şef al statului? Şi uscătorul zbârnăia în draci!

M-am apropiat de WC. Omul ce-l folosise înaintea mea nu coborâse, la finalul nevoilor sale, capacul. Mai mult, nici nu trăsese apa… Iar uscătorul încă mai zbârnîia. Am tras eu apa. Iar întrebarea mea se estompa, pe măsură ce mi se releva răspunsul…

Vlad SEBASTIAN