Cuminţenia poeziei

O poezie cuminte, blândă, ne propune poeta Lucreţia Bucur în volumul ,,Stele sub zăpadă”(Editura ,,George Coşbuc”, Bistriţa, 2011).

Versurile Lucreţiei Bucur creionează un spirit romantic, iubitor de natură. Poeta preferă pastelul conturat din câteva linii descriptive. Tabloul contemplat are de multe ori în centrul său un copac: castanul, liliacul, mesteacănul, teiul, cireşul, bradul etc. De obicei ei sunt încărcaţi de flori, prin ramurile lor ciripesc păsărelele, bate vântul, în jurul lor s-a aşternut roua.

Se preferă comportamente eminesciene: retragere în codru, ninsoarea florilor de tei, peisajul este feeric, melancolia fiind alungată de paradisiacul cadru natural (,,Pe umbritele cărări”).

Poezia erotică este convenţională, lacrimogenă: ,,Tu, precum un crin gingaş,/Mi-ai apărut în cale”(,,Miraj de primăvară”). Pasajele descriptive sunt prea cuminţi(,,Sfârşit de toamnă”). Se încearcă şi o nichitstănesciana ,,Dimineaţă marină” în poezia ,,Eram străini pe mare”. Câteva poezii sunt mai degrabă nişte naraţiuni: ,,Tigrul şi gazela”, ,,Am avut un vis”. Gazela din poezia amintită moare de teama fiorosului tigru, fără a se hotărî a se jertfi asemenea căprioarei din naraţiunea cu acelaşi titlu a lui Emil Gârleanu.

Cred că poeta ar avea succes scriind poezie pentru copii. Câteva poeme din acest volum o recomandă în acest sens.

Lucreţia Bucur compune şi poezii cu tematică religioasă. Meritorie este poemul ,,Cina cea de taină”. Ca regretatul poet Luca Onul şi ea îl numeşte pe Mihai Eminescu ,,prinţ” al limbii române (,,Dor de Eminescu”).

Cel de al cincilea volum de versuri al Lucreţia Bucur continuă maniera lirică obişnuită a poetei, ,,descriptiv-sentimental-nostalgică”, cum o definea sintetic scriitorul Traian Parva Săsărman.