“Curs de economie pentru noi ceilalţi”

M-am gândit destul de mult pentru a alege tema acestei săptămâni. Iniţial doream să o iau istoric, să vedem de ce nu reuşim să trăim la fel de bine ca ţările bogate, să analizez ce ne lipseşte, dar mai ales ce avem de învăţat.

Ca de obicei în viaţă, ideea mi-a venit dintr-o întâmplare reală. Subiectul a venit discutând cu unul dintre clienţii mei, un caz grav, din păcate des întâlnit în zilele noastre, dar care este plin de învăţăminte pentru cei care au urechi să audă.

Este vorba despre o familie, care avea anii trecuţi o afacere în creştere, de succes cum s-ar zice. Dacă nu ar fi fost “luaţi de val” şi ar fi dezvoltat-o natural, aş putea spune cu siguranţă că acum ar fi fost bogaţi.

Din păcate, succesul iniţial i-a făcut să piardă contactul cu realitatea, încercând să se dezvolte mult peste puterile şi mai ales expertizalor lor şi bineînţeţes că fără nici un fel de asistenţă de specialitate. Vi se pare cunoscut scenariul? Mie da, pentru că mă lovesc de asemenea cazuri aproape zilnic.

Care a fost deznodământul? Piaţa a picat, nu de tot dar destul cât să-i elimine pe cei mai slabi. Ei aveau o mulţime de credite, care nu puteau fi plătite decăt în condiţiile în care afacerea ar fi crescut constant în fiecare an. Aşa că inevitabil, au ajuns la fundul sacului, nici acela gestionat prea bine, mai degrabă prost ca să fiu indulgent. Au pierdut aproape tot, maşini, proprietăţi dar şi locuinţa lor pusă gaj pentru creditarea firmei, acum locuiesc între-o încăpere anexa biroului firmei.

Au rămas fără nimic, mai au un camion şi un spaţiu comercial, girate şi acestea la bănci. Mai mult de atât şi-au convins şi rudele să-i ajute cu garanţii (case, pământuri), pe care aceştia sunt pe cale să le piardă. O dramă capitalistă clasică.

În ceasul al 13-lea ne-au angajat să încercăm să mai salvăm ceva, ca un doctor care are de tratat o boală gravă. Vom reuşi ceva, dar cu mult mai puţin decât acum 6-8 luni, când am fi găsit câteva soluţii care să le salveze mult mai mult din firmă. Asta este, nu mergem la doctor decât atunci când doare tare, în rest ne tratăm cu ceaiuri.

Subiectul articolului nu este modul în care vom rezolva problema. Asta este meseria noastră. Suntem medici de firme şi facem destul de bine ceea ce facem. Dar asta e altă poveste.

În acest articol doresc să vă dau căteva sfaturi despre ce trebuie evitat în afaceri, pentru a nu vă risca siguranţa familiei şi a evita pe cât posibil situaţii fără ieşire, în care riscaţi să pierdeţi totul.

Am selectat un număr de 12 sfaturi utile, despre ce nu trebuie făcut dacă ai o afacere mică şi foarte mică. Toate se bazează pe una dintre cele mai adevărate dintre legile lui Murphy: “Dacă ceva este prea bun ca să fie adevărat, cu siguranţă că nu e.”

Iată sfaturile mele, nu garantează succesul, dar vă asigur că vor ţine insuccesul la distanţă.

Sfatul numărul 1.

Afacerea ta nu e familia ta, chiar dacă este firma ta şi a familiei tale. Trebuie să existe o delimitare clară. Firma este de la 9 la 5 sau cât timp stai acolo, dincolo de asta timpul este al familiei.

Sfatul numărul 2.

Niciodată nu foloseşti banii sau bunurile familiei pentru a dezvolta, împrumuta şau garanta firma. Sunt mulţi care aduc bani de acasă ca să plătească salarii, datorii sau alte hangarale pentru firmă (şi eu am făcut această greşeală)-Nu este o soluţie şi duce doar la drame.

Sfatul numărul 3.

Nu gajezi cu bunurile familiei firma. În lumea de azi, nici o afacere nu este atât de sigură încât să nu implice nici un fel de risc. Sunt pline anunţurile executorilor de locuinţe scoase la licitaţie pentru că garantau credite ale firmelor.

Sfatul numărul 4

Profitul nu înseamnă succes, nu înseamnă practic nimic, doar datorii către stat, dacă nu este materializat în bani (vorba americanului cash is king). Dacă nu generează flux de numerar pozitiv, o afacere nu are nici o valoare.

Sfatul numărul 5

Faptul că alţii au reuşit într-un anumit domeniu, nu înseamnă că şi tu vei reuşi, nu uita că îţi vei împărţi piaţa cu ei. Fă ceea ce ştii mai bine, mai eficient şi dacă se poate altfel şi vei avea o şansă mai mare de reuşită.

Sfatul numărul 6

Dacă ai o firmă mică, nu încerca să o faci să funcţioneze ca una mare. Dacă pentru o multinaţională o marja de 6-7% este suficientă, pentru o firmă mică şi foarte mică este nevoie de mult mai mult, unii din străinatate spun chiar 60 sau 70%, nu e folclor este realitate. Dacă nu credeţi pot să vă argumentez.

Sfatul numărul 7

Nu intra în războiul preţurilor doar pentru că toţi fac la fel. Cei care câştigă, în general nu participă la această bătălie.

Sfatul numărul 8

Nu uita că cel mai ieftin credit este creditul furnizor. Când vinzi cuiva cu plata la 45-60 de zile, calculează cât te costă şi poate te vei gândi de 2 ori înainte de a fi la fel de generos. Întreabă-te dacă ai face la fel dacă ţi-ar cere bani, nu marfă.

Sfatul numărul 9

La începutul fiecărui an, cu atât mai mult în perioade de criză stabileşte câţi bani trebuie să-ţi aducă ţie şi familiei tale firma. Vei reinvesti în firmă doar suma care depăşeşte această ţintă. La sfârşitul anului, scoate aceşti bani din firmă şi investeşte-i în produse financiare cu risc minim sau cheltuieşte-i pentru tine şi familie, pentru că meriţi. Nu uita că, cea mai bună investiţie pe care o poţi face este plata accelerată a creditelor proprii. Dacă nu crezi, găseşti un calculator care te va convinge despre justeţea celor afirmate pe pagina de internet www.7pasi.net/?page_id=316.

Sfatul numărul 10

Dacă totuşi ai ajuns într-o situaţie gravă, nu uita că eşti proprietarul doar al lucrurilor pentru care ai plătit, dacă 90% din bunurile firmei sunt luate pe credit, ele sunt ale băncii în proporţie de 90%, nu ai plătit decât 10%, aşa că nu ai pierdut un milion ci doar 100 de mii. Parcă nu e chiar aşa de grav, e mai suportabil.

Sfatul numărul 11

Există o regulă valabilă oriunde (Pareto pentru cunoscători) care spune că 20% dintre clienţi îţi aduc 80% din venituri iar restul de 80% doar 20%. Nu te lua după reclamele firmelor mari, ele ştiu cine sunt şi cum să-i atragă pe cei 20%. Prin publicitate încearcă să-i atragă şi pe ceilalţi.

Aşa că anunţuri de genul “avem reduceri pentru şomeri, pensionari şi elevi” pot face doar ei. O firmă mică trebuie şă-i identifice şi mulţumească pe cei care pot plăti un preţ corect şi îmediat.

Pentru protecţie socială plătim taxe şi facem donaţii. Firma trebuie să producă profit. Ştiu că-i deranjez pe mulţi, dar aceasta este funcţia ei socială. Responsabilitate socială nu înseamnă pomană, cu atât mai mult creditarea unor clienţi despre care sunt convins că nu sunt solvabili.

Sfatul numărul 12

Nu există nici o firmă în lumea asta, pentru care să merite să te îmbolnăveşti, fie că eşti angajat sau proprietarul ei. Ca proprietar, dacă nu mai merge, nu încerca imposibilul, vei afla că nu merită costul. Ia o decizie rapidă, consultă-te cu un specialist şi salvează ce se poate salva. Pentru a afla cum, scrie-mi pe adresa de mail: [email protected] sau suna-ma la 0761097074.

Pe săptămâna viitoare.

Cristian Munthiu