Cuvântarea D-lui căpitan suprem Alecsandru Bohățel pronunțată la adunarea generală a ASTREI din 8 august 1870, la Năsăud!

Cuvântarea D-lui căpitan suprem Alecsandru Bohățel[1] pronunțată la adunarea generală a ASTREI din 8 august 1870, la Năsăud!

            Era cea de-a X-a adunare generală a Astrei, găzduită de năsăudeni, după ce adunările anterioare au avut loc la Sibiu (1861), Brașov (1862), Blaj (1863), Hațeg (1864), Abrud (1865), Alba Iulia (1866), Cluj (1867), Gherla (1868), Șomcuta Mare (1869), Năsăud (1870), un loc binemeritat al Năsăudului între orașele ardelene care au fost gazde bune pentru scopul și obiectivele ASTREI, atât de explicit prezentate în Statutele, Regulamentul și Programele anuale ale Asociațiunii. Aspecte din bunele intenții ale ASTREI au fost expuse și la Adunarea de la Năsăud din 1870, bine reflectate atât în cuvântările oaspeților, cât și-n cele ale gazdelor. Cotidianul Răsunetul din 10 aug. 2020 a redat cuvântul președintelui Asociațiunii ASTRA – Vasile Ladislau Pop[2], prezent la Năsăud, care aprecia la superlativ interesul năsăudenilor pentru asociațiunea ASTRA și-n care vedeau: „…singura asociație care întrunea la un loc pe românii ce-și doreau emanciparea prin literatura și cultura poporului român, fericirea și prosperarea lor națională, pentru că numai acestea pot asigura un viitor mai bun și mai ferice, că numai de noi a depins și va depinde viitorul nostru… Cultura poporului și literatura română! aceste două sunt medicamentele noastre, aceste două sunt paladiul (salvatorul – n.n.) existenței noastre naționale! Cultura poporului trebue să o sprijinim și înaintăm noi, pentru că o cultură înaintată și sigură va garanta viitorul și existența noastră națională… Literatura este monumentul cel mai măreț, cel mai tare al existenței unei naţiuni, care prin nici un eveniment, nici o furtună nu poate să se dărâme, să se ruineze. Monumentele de metal, de piatră, fie cât de tari, le strică, le dărâmă tim­pul,  literatura nu! Literatura se poate numi eternă…”[3]

Președintele Vasile Ladislau Pop cerea imperativ susținerea financiară a Asociațiunii, aspect la care năsăudenii, prin comandantul lor suprem – juristul Alecsandru Bohățel, înscriau toate cele 44 de comune foste grănicerești în ASTRA, ca membri fondatori și membri pe viață, oferind ASTREI cea mai mare sumă de până atunci (6784 fr – din care 5527 fr din partea fostelor comune grănicerești și a membrilor noi înscriși)[4], făcându-l pe președintele ASTREI să exclame: „Nici un ținut din Transilvania pe unde s-au ținut adnările generale nu s-a arătat mai cu mult zel și simpatie către adunarea generală, decât districtul Naseudului și împregiurul lui… Vă puteţi dară închipui fratilor Naseudeni cu câtă plăcere, cu câtă mulțămire și dor am alergat noi în mijlocul D-voastră…” Cuvântul[5] lui Alexandru Bohățel – căpitanul suprem al Districtului năsăudean: „Escelența voastră Domnule presiedinte! Prea stimaţi domni si fraţi!

Mie mi s-a dat onoarea de a vă esprima din profundul inimii un „Bine ați venit", de a vă esprima simțămintele de bucurie, ce ne-au vibrat inimile tuturor locuitorilor acestui district, că sun­tem fericiți a vă saluta în mijlocul nostru… Ne este îndoită bucuria știindu-vă uniţi într-un scop sublim, sfânt și vital, și văzându-vă sosiți aici din toate părţile monarhiei locuite de români, spre înaintarea aceluiași scop „înaintarea literaturii române și a culturii poporului român," străbătuţi de acea convingere, cum că, pe de-o parte, „unde-i unu, nu-i putere” ci puterea stă în unire, în asociere, iar pe de altă parte, de aceea, cum că au trecut timpurile împărăției forței brutale, al domniei fanatismului, și cum că pe viitor au să domnească: științele, artele si cultura, că precum peste tot între naţiu­nile lumii, acelea vor juca rolul principal, cari sunt și vor fi mai înaintate în stiință, arte și cultură, așa și în societăţi, între popoare mai mici, sau chiar frânturi de popoare, aceia vor avea întâietatea, care vor ajunge mai curând un grad mai inalt în stiințe, arte și cultură; care vor înainta mai iute, aceia vor ajunge mai curând ținta.

Spre documentarea influienței literaturii naţionale, și peste tot a culturii la soartea unui popor, a unei naţiuni, nu voiesc cu acastă ocazie, în această zi de bucurie a trage argumente din tristul nostru tre­cut.., mă mărginesc a mă rezuma la experiența poporului și a trage argumente/învățăminte dela el. Acolo îndată aflăm, că plugul unei naţiuni rămase (înapoiate – n.n.) în cul­tură, nu cultivă așa bine pământul, ca al unei naţiuni culte; carul unui englez, german, poartă cu mai mare ușurătate pe de 4 ori atâta greutate ca ale noastre; moșia unui englez rodește de 4 ori pe-atâta, pe cât a noastră; vaca unui elvețian dă de 4 ori atâta lapte cât a noastră, și altele; așa noi nu mai putem rămâne în starea de până acum, pentrucă, de cumva, până când englezul sau germanul aruncand (valorificând – n.n. pe de o parte lâna, cânepa, sau bumbacul în fabrică, pe de ceealaltă obțin pănura, sau pânza; aruncând în altă fabrică pe de o parte straiele (zdrențele – n.n.), sau pâțâienele de cucuruz, si pe de altă parte capătă (obțin – n.n.) cea mai fină hârtie, iar dacă vor toarce țărăncile noastre tot în modul primitiv de până acum, și țăranii noştri își vor purta economia tot ca pâna acum, în scurt timp ne vom vedea depășiți în toate părţile (domeniile-n.n.).., pentru mai multe generații, fără șanse de mântuință.

Din aceste puţine exemple este învederată su­blimitatea scopului asociatiunii noastre „transilvane pentru literatura română și cultura poporului ro­mân;" ea însă va deveni si mai învederată, dacă cu acordul d-voastră îmi va fi permis a înregistra foarte pe scurt, și starea școalelor noastre populare. Cărți scolastice corespunzătoare cerinței ne lipsesc peste tot; învățători rutinaţi, care să stea la înălțimea sublimei sale misiuni, care să știe înduli (explica – n.n.) și atrage către școală pe învățăcei, și a convinge pe părinţi despre înrâuriile binefăcătoare ale școalelor în privința prosperității poporului, sunt numai escepții; de unde provine, că părinţii în mare parte-și dau pruncii la școalele populare numai siliţi, iar aceştia frecventează școlile asemenea siliţi, și neregulat, iar apoi consecința este, că junimea după ce a frecuentat, firește neregulat câte 4—5 ani școlile populare, tot ce au câștigat în școală este, că știu citi și scrie, și așa poate scrie câte o petiție cu mâna sa proprie, însă cunoștințe necesare pentru starea lui ca econom sau meseriaș, ca cetățean al patriei, în fine, elemente de cultură naţională română și-au câști­gat sau nimic, sau foarte puţine și confuze.

A în­drepta toate acestea, este misiunea acestei asociațiuni. Fiind dară așa de învederată sublimitatea misiunii „asociatiunii transilvane pentru literatura ro­mână și cultura poporului român," sunt foarte na­turale și simțămintele de bucurie, ce vibrează în ini­mele locuitorilor români în fiecare parte a patriei, când sunt fericiţi de a se ține în mijlocul lor ședințele generale ale asociatiunii, și a-și îmbrățișa în mijlocul lor pe fraţii săi de un sânge, uniţi spre ajungerea unui scop așa măreț.

Dar dacă este natural acest simț în inimele confraților din toate ţinuturile patriei, mă simt îndreptățit a afirma fără vătămarea modestiei locuito­rilor acestui district, cum că acest simț la dânșii trebuie să fie nu numai natural, dar totodată și trecut în sânge, pentrucă locuitorii acestui district încă în starea sa cea primitivă, încă în secolul tre­cut, înainte de aceasta cu 100 de ani, când după militarizare (1762), sau înspăimântați de tristul lor trecut, sau în urma unui simț natural, au dat cel mai învederat semn, cum că cunosc necesitatea cul­turii și sunt setoși de ea, dară cunosc de altă parte și însemnătatea acsiomei „că unde-i unu nu-i putere," așa s-au însoțit cu toţii, spre întemeierea institutului de învățământ central ridicat aici în loc[6], care după justificările de atunci au răspândit razele luminii aproape 80 de ani, ale cărei ruine întunecate se văd în vecinătate, despre care însă sunt convins, cum că cu ajutorul ceriului în scurt temp se va ridica din ruinele sale ca un Fenix, mai măreț decât cum a fost, și într-o estensie mai mare.

Năsăudenii au dat espresie unei conștiințe inalte în anul 1837, cand au întemeiat fondurile școalelor comunale, în anul 1851 la desființarea institutului de graniță, întemeind fondul de stipendii… S-a dat espresie cunoștinței sale la anul 1861, întemeind districtul..

Dar cum sunteţi oaspeți doriţi în mijlo­cul nostru, (…) cred că nu e lipsă a demonstra cu fraze frumoase, — la care nici că mă pricep,  pentrucă s-au năzuit atât singuraticii locuitori, cât si comunele acestui district ca persoane morale, a-și documenta după putința simțului său și aprecierea sa față cu scopul, față cu asociatiunea întreagă, și prin aceea și cătră prea stimaţii membri ai asociatiunii, emulând întru sine de a se face parte membri fondatori[7]: Rodna Veche, Rodna Nouă, Ilva Mare, Maieru, Feldru, Sângeorz, Mititei, Telciu, Borgo-Tiha, Borgo-Bistrița, Borgo-Prund, Borgo-Rusu și Năsăud, cu 200 fl la înscriere, și parte mem­bri pe viață[8]: Măgura, Bichigiu, Hordou, Romuli, Salva, Rebrișoara, Rebra, Parva, Leșu, Poiana Ilva Mică, Nepos, Runc, Mocod, Zagra, Poieni, Suplai, Găureni, Borgo-Susăni, Borgo-Mureșeni, Borgo-Mijloceni, Borgo-Joseni, Cârlibaba, Coșna, cu 100 fl. la înscriere, dela cari s-a încasat în total o sumă de 5200 fiorini în obligaţiuni de stat și 270 fr. in bani gata, în total 5470 fr., care depunându-i prin aceasta pe masa prea onor. comitet, rog totodată pe onorata adunare, să-i primească de membri fondatori si respectiv ordinari. Incheindu-mi vorbirea din adâncul sufletului cu un „bine ati venit," să binecuvânteze ceriul ostenelele noastre”.

(Vor urma și alte pagini memorabile despre această adunare).

Prof. Ioan Seni, Năsăud

Președinte de onoare al Desp. ASTRA Năsăud