Darul cel mai mare din lume

O foarte cunoscută artistă a scenei franceze primi într-o zi vizita unei prinţese, care o aprecia pentru interpretarea excepţională a unor roluri. Apropiindu-se de finalul vizitei, prinţesa se oferi să-i dăruiască un cadou. Orice ar dori, prinţesa era gata a-i satisface orice dorinţă deosebită.

- Oh! suspină celebra interpretă. Am avut în această viaţă tot ce mi-am dorit: faimă şi avere şi sănătate şi putere, anii tinereţii pe care i-am risipit. Ceea ce nu am este pacea inimii. Un gol uriaş sălăşluieşte în pieptul meu.

Aşa ceva nimeni dintre oameni nu-mi poate oferi, deşi o vreme mi-am închipuit că avându-le toate, voi avea şi fericirea dintr-o inimă plină de pace.

Ostenitele noastre inimi caută pacea, fericirea, uitând prea adesea că numai Hristos este pacea inimilor. Ieri, azi şi mâine răsună cu blândeţe chemarea Lui:

„Veniţi, veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi, căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară”.

Iar poetul spune în poem:

„Dacă vine valul, dacă bate vântul,

Inimă în Domnul stai adăpostită!

Dumnezeu îşi ţine veşnic legământul,

Las’ să bată vântul, las’ să vină valul,

Tu pe veci în Domnul poţi fi liniştită”.