DE 8 IUNIE, CU GRATITUDINE ŞI RESPECT GICU ÎŢI ZICEM: LA MULŢI ŞI FERICIŢI ANI !

Opresiunile, umilinţele şi multitudinea de vicisitudini aduse de anii de război şi ocupaţie străină, iniţial horthystă, înlocuită apoi cu cea sovietică, n-au încetat odată cu oprirea operaţiunilor militare şi retragerea dispozitivelor şi forţelor ocupanţilor vremelnici. Soarta s-a dovedit a fi în continuare deosebit de vitregă şi nemiloasă cu familia noastră. Iniţial, ne-a părăsit la vârsta de 46 ani tatăl, iar după câţiva ani şi cea care ne-a dat viaţă şi îndrumat paşii în primii ani ai devenirii noastre, de nici 43 ani. Viitorul celor patru copii ai familiei depindea de un singur cuvânt al tău, în calitate de frate mai mare, fără de care destinaţia tuturor era clară, unică, pecetluită şi de nimeni râvnită: casa de copii ! Din fericire, din vocabularul tău a lipsit şi lipseşte cuvântul nu se poate. Aşa se face că, deşi abia trecut de majorat, te-ai înhămat la ani grei şi îndelungi de trudă, sacrificii, altruism, devoţiune şi înaltă omenie pentru ocrotirea şi purtarea de grijă a fraţilor mai mici, în vârstă destul de fragedă şi într-o situaţie deloc uşoară. Primul tocmai absolvise clasa a VII-a, al doilea era proaspăt absolvent al învăţământului primar, iar mezinul urma ca din toamnă să înceapă clasa I. Tinereţea şi lipsa de experienţă le-ai depăşit prin devoţiune şi muncă neostenită. Ai răzbit, deşi ai fost nevoit să înfrunţi nu numai situaţia dificilă în care ne aflam, dar şi opresiunile celor care după lege trebuiau să ne ocrotească (autoritatea locală de la Prundu Bârgăului – n.n.), care în fapt prin multe acte ale sale au recurs la oprimarea noastră. Ne-au impus la cote obligatorii de carne după un teren pe care nu-l aveam fiind preluat şi trecut în patrimoniul forestier de stat în timp ce părinţii erau încă în viaţă, ori noi nişte copii orfani de ambii părinţi n-aveam cum să le facem ordine în evidenţe. Apoi, au propus încorporarea ta, în perioarda 5 decembrie 1959 - 27 ianuarie 1961 și efectuarea stagiului militar într-un detașament de muncă din cadrul Direcṭiei Generale a Serviciului Muncii la Combinatul Siderurgic de la Călan, deși orice slujbaș de la Sfat de la Prund ori de la Comisariatul militar Bistriṭa știa/trebuia să știe că în calitate de întreṭinător de familie al fraṭilor mai mici erai exonerat de la satisfacerea serviciului militar obligatoriu. La toate acestea s-au adăugat neîndeplinirea atribuţiilor conferite prin lege. Se invocă probabil lipsa resurselor, dar nu era vorba de resurse pentru noi erau deosebit de preţioase şi nişte îndrumări ale unor oameni cu experienţa vieţii. Dacă în cei zece ani şi ceva cineva de la sfat şi-ar fi făcut timp să treacă vreodată pe la noi ne putea zice: măi copii vedeţi vine iarna, iar pentru asta trebuie să vă procuraţi prioritar un car sau două de lemne de foc, vreo două/trei litre de mălai ca să nu trebuiască să alergaţi pe viscol şi vreme rea pentru rezolvarea unor asemenea treburi. De asemenea, ne-ar fi putut sugera să înlocuim mai devreme paiele tăsănite din aşternut, eventual ne puteau ajuta să primim de la batoză o verincă sau două. În activitatea sa a avut concursul necondiţionat al bunei, devotatei şi harnicii sale soţii Maria împreună cu care a reuşit să se ocupe nu numai de îndrumarea,întreţinerea şi educaţia a propriilor copii, dar şi a fraţilor respectiv cumnaţilor, domeniu în care s-a descurcat excelent. Acelaşi calificativ l-ai primit mereu şi din partea colegilor de la fabrica la care ai lucrat. Desigur, e o palidă recompensă pentru ceea ce ai însemnat în cadrul familiei, dar recompense adevărate nu-ţi poate acorda pentru marea ta bunătate şi omenie decât Doamne, Doamne. De aceea, de 8 iunie, cu ocazia aniversării zilei de naştere îţi adresăm cu gratitudine şi respect La mulţi şi fericiţi ani şi îl rugăm pe Cel de Sus să-ţi dea în continuare sănătate, zile senine şi fericite. Aceleaşi urări de sănătate şi succes le transmitem de 8 Iunie şi nepoţelului nostru bistriţeano-canadian Mateiaş la împlinirea celor zece anişori.

Fraţii Vasile, Nicolae şi Ioan şi familiile