DE LA SUBLIM LA RIDICOL

De la sublim la ridicol nu-i decât un pas. Din vârful crestelor, de obicei, în cădere, ajungi tocmai în abisurile prăpastiei. Aşa e de când lumea şi liderii ştiu că munţii înalţi au văi adânci. Mitul lui Sisif ne învaţă că un munte poate fi urcat de câte ori vrei. Am văzut în această toamnă dinamica unei instituţii de la sublim la ridicol.

Ca om care am slujit în uniforma statului, am o înţelegere, o simpatie şi un respect deosebit pentru poliţişti. Le înţeleg rostul, specificul, greutăţile, restricţiile şi mai ales, ce-i aşteaptă, aici la frontiera UE, NATO şi a spaţiului SCHENGEN. Tratatul de la Lisabona defineşte spaţiul european ca spaţiu al libertăţii, justiţiei şi al păcii. A fi poliţist la marginea acestui spaţiu, înseamnă să dai piept, primul, cu toate relele lumii. Poliţistul este un om special. El se expune în locul nostru şi înfruntă, zilnic, negativul societăţii şi la acest capăt de lume, tot negativul lumii. Poliţiştii noştri sunt prezenţi în focarele de conflict ale lumii cu rolul de a face ca relele lumii să fie ţinute la distanţă de noi. O meserie nobilă şi de vocaţie de sacrificiu. Instituţia poliţiei este un stâlp pe care se sprijină edificiul naţional. I-am văzut umiliţi prin felul în care au fost trataţi de şeful statului atunci când, cu demnitate şi-au apărat, prin mijloace constituţionale, drepturile. Societatea întreagă le-a fost alături. Au câştigat un capital de simpatie pe care greu îl deţine o astfel de instituţie. I-am văzut în Piaţa Victoriei, când au susţinut moţiunea. Au fost primiţi cu aplauzele întregii pieţe. Mi-a plăcut foarte mult acest onor pe care societatea civilă l-a acordat acestei instituţii. Într-o societate anormală, acest gest părea o picătură de normalitate şi speranţă. Evenimentele de la PIATRA -NEAMŢ au arătat o altă faţă a acestei instituţii. Un comandant care plânge în faţa subordonaţilor implorând ajutor. Un comandant care invocă onoarea şi pe care nu o mai găsea în instituţia pe care o reprezenta, ci undeva, într-un liceu. Am văzut un comandant pentru care limba română nu era suficientă pentru a-şi arăta competenţa şi a-şi apăra demnitatea. A dat fuga mare la adăpostul limbii engleze. Oare ce ar zice în faţa acestui spectacol, poetul necuvintelor, care afirma cu mândrie că “limba română este patria mea“ ? Oare ce ar zice poetul Mateevici, autorul celebrei poezii “Limba noastră“ ? Oare aşa te-a învăţat pe tine, Liceul Negruzzi ? De ce dezertezi din patria lui Nichita Stănescu şi a ta şi cauţi adăpost la altă mamă ? Onoarea ta a rămas în patria ta, în limba română, nu o mai căuta în altă limbă, domnule comandant ! Mărturisesc că nu am văzut un astfel de comportament jalnic nici la cel mai ticălos soldat. A plânge este oare meseria ta ? Mai grav mi s-a părut că în sala în faţa căruia comandantul plângea, nu s-a găsit un om cu mintea limpede şi să pună lucrurile în ordine.

Aplauzele sălii mi s-au părut ridicole. Domnule comandant, oare Liceul Negruzzi nu te-a învăţat că eşti urmaşul lui Dan, căpitan de plai ? Tu eşti urmaşul mareşalului Antonescu, domnule comandant ? În tine nu mai curge nici o picătură din sângele lui Ştefan cel Mare ? Un comandant plângăcios, cu o figură de amant părăsit, asta este imaginea poliţistului pe care o promovezi tu la marginea spaţiului Schengen ? Du-te domnule la o mânăstire de maici, că acolo este locul tău ! Am văzut o caricatură de comandant de poliţie. Chiar în momentul în care, la UE se discuta despre posibilitatea noastră de a accede la spaţiul Schengen, noi am arătat o figură jalnică, de neputinţă şi labilitate psihică.

La frontiera UE şi NATO, poliţia română, în loc să fie pe picior de război, a fost surprinsă pe… un picior de plai, greşit.

Aşa se întâmplă când instituţiile statului sunt, de nepermis,. penetrate politic, şeful statului bate hora cu Mondialu, anunţă, public, că renunţă la serviciile poliţiei, iar Hayssam fuge din ţară, printre miei. Oamenii politici şi chestorii de poliţie au restanţe la examenul de control, subiectiv şi obiectiv, al instituţiilor apolitice. Aşa se întâmplă când baţi cărţile, în loc să le citeşti. Poliţia trece printr-o perioadă grea, dar să avem încredere în capacitatea ei de a se echilibra. Am scris greu aceste cuvinte, dar fără pic de răutate, ci doar cu gândul de a transmite un semnal din interior. Noi trebuie să ne punem ordine în lucruri şi nu alţii.

Colonel (r) Gaftone Ioan