Defuncţi....melomani !

Intrarea uneia dintre aleile de acces în Cimitirul Ortodox situat pe strada Drumul Tărpiului din municipiul Bistrița este străjuită de două cavouri, ce amintesc că acolo odihnesc vrednici cândva trăitori ai urbei. În afara semnificaţiei generale acestea au și una specială întrucât amintesc de oameni și o perioadă de apogeu a dezvoltării sectorului pomicol din zona Bistriţei, care în ultimii ani cunoaște o involuţie semnificativă (Patrimoniul pomicol al judeţului însumează actualmente 8952,5 ha livezi  din care 4876 ha în declin și doar 3169 ha livezi pe rod. În bazinul pomicol al Văii Bârgăului situaţia e și mai proastă. Din cele 489 ha livezi, 487 ha o reprezintă livezile în declin și doar 2 ha o reprezintă livezile tinere – n.n.). Unul dintre cavouri aparţine familiei Alexandru Urs, născut la 27 februarie 1916 decedat la 17 mai1995, un foarte priceput și pasionat pomicultor, care odihnește acolo împreună cu soţia Aurelia Urs născută la 25 mai 1923 decedată la 12 septembrie 1989, fiul inginerul Pavel Urs, născut la 23 decembrie 1948 decedat la 16 noiembrie 1997, fost director la Întreprinderea de bere și alţi aparţinători. Alexandru Urs a fost și „un om însemnat“ la propriu, în sensul că avea pe obraz o cicatrice pronunţată, cu care a fost gratificat după război de un ins catalogat atunci „bandit“, actualmente reconsiderat „luptător anticomunist“, care l-a acostat pe Valea Sălăuţei și  a încercat să-l deposedeze prin violenţă de marfa pe care o transporta cu șareta de la Vișeu pentru prăvălia sa de la Bistriţa. Cicatricea reprezenta dovada preţului plătit pentru asigurarea integrităţii transportului. Familia Urs trecea drept o familie înstărită a urbei, iar principala sursă a prosperităţii sale a constituit-o o livadă clasică de pomi fructiferi în suprafaţă de cca două hectare de la Josenii Bârgăului. Deși aceasta a fost înfiinţată în urmă cu opt decenii în care predomină soiurile Pamfelia, Pătul, Jonathan, Gustav durabil și altele  produce cu continuitate an de an, periodicităţile de rodire fiind generate în exclusivitate de temperaturile foarte scăzute din perioada înfloritului, cum s-a întâmplat și în acest an. Proprietarul s-a implicat tot timpul personal în executarea întregii game de lucrări prevăzută în tehnologia pomicolă. În același timp, știa și folosea cu minuţiozitate informaţia știinţifică a momentului. În acest sens, i-a capacitat și pe Dr. Docent Ioan Modoran (1915 – 2004), membru al Academiei de Știinţe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Sisești, directorul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Bistriţa  și pe inginerul Ursu Anchidim, fratele său, directorul Sucursalei Bistriţa-Năsăud a  S.C. Electrica S.A. să-și înfiinţeze în preajmă câte o livadă, iar lucrările și modalităţile concrete de acţiune erau stabilite în cadrul schimbului permanent de informaţii. Aplica și unele procedee și soluţii inedite. Inginerul Vasile Aldrofan,  fost vicepreședinte al Consiliului Judeţean în legislatura 1996 - 2000, fiu adoptiv al Joseniului, în calitatea sa de ginere al fostului notar Liviu Guţiu, care într-o perioadă s-a ocupat de dezvoltarea sectorului pomicol al judeţului, își amintește că într-o împrejurare a fost invitat de proprietar în livadă în perioada înfloritului și i s-a solicitat să se pronunţe în legătură cu situaţia livezii. Specialistul a opinat că este o livadă foarte bine întreţinută cu șanse reale de a obţine o recoltă pe măsură.  În același timp, a rămas surprins de prezenţa mare a albinelor. A aflat astfel că proprietarul a dizolvat în prealabil câteva kilograme de zahăr cu care a stropit pomii, asigurându-și astfel polenizarea întregii livezi. Calităţile de gospodar desăvârșit reies și din faptul că reușea să obţină recolte mari de ovăz, plante furajere și alte culturi intercalate pe intervalele dintre rândurile de pomi, de multe ori producţiile obţinute fiind superioare celor de pe loturile limitrofe în cultură pură. Alexandru Urs s-a remarcat și prin modul în care și-a apărat din punct de vedere juridic proprietatea. Terenul de la Joseni pe care și-a înfiinţat livada a fost dobândit de soţia lui prin donaţie de la tatăl său, Pop Macedon. După câţiva ani, acesta a introdus acţiune în instanţă, prin care a solicitat revocarea donaţiei. Având în vedere faptul că donatara a folosit cu continuitate, cu bună credinţă, cu  just titlu și în nume de proprietară mai mulţi ani terenul respectiv, căruia i-a adus și îmbunătăţiri substanţiale, acţiunea donatorului a fost respinsă. În același timp, s-a constatat că donatara a devenit proprietara terenului prin prescripţie achizitivă (uzucapiune) și a dispus intabularea pe numele său în cartea funciară. De altfel, familia Urs a avut inspiraţia de a-l angaja avocat pe Prof. univ. dr. Aurelian Ionașcu, fiu al judeţului, o somitate a vieţii juridice, unul dintre cei mai mari civiliști ai ţării, a cărui argumente erau unanim acceptate. Speţa ar putea constitui și astăzi obiect de studiu pentru studenţii din domeniul știinţelor juridice la capitolul moduri originare de dobândire a proprietăţii. Celălalt cavou, aparţine familiei Ionescu Adrian, născut la 17 iulie 1923 și soţia Ionescu Aurora, născută la 20 iunie 1927. Acesta a fost ofiţer M.Ap.N., iar după trecerea în rezervă a activat în cadrul serviciului aprovizionare-desfacere din cadrul I.L.F. Bistriţa, unitate care alături de I.C.E. Fructexport și cooperaţia de consum a contribuit mult la valorificarea și dezvoltarea producţiei de fructe din judeţ, prin preţurile de achiziţie stimulative, avansurile bănești pentru noua recoltă și alte înlesniri acordate. Ionescu Adrian a fost și un om cu o minte scrutătoare și neastâmpărată. Pentru echiparea cavoului și-a achiziţionat din Germania o sursă de energie (ceva de genul bateriei Volta - n.n.), care când ajungea la o anumită tensiune punea în acţiune un dispozitiv de redare sonoră a unor fragmente de muzică simfonică și marșuri funebre, care au asigurat mai mulţi ani liniștea și confortul locatarilor din respectiva locaţie. Despre defuncţi melomani mi-a relatat și un fost consătean, primar al unei comune din zona Bistriei, care la miez de noapte a sesizat veselie mare în zona cimitirului din comună. Drept urmare, a dispus efectuarea de verificări în cadrul cărora s-a stabilit că unul dintre defuncţi știindu-și zilele numărate a tocmit o formaţie de ceterași ca la n zile de la decesul său, ora h, să-i cânte la mormânt câteva dintre melodiile sale preferate, iar oamenii s-au conformat. Nu s-a impus aplicarea de măsuri, mai ales că a fost vorba și de ultima dorinţă, iar cutuma e că aceasta trebuie respectată.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5