Părintele Alin Ciprian Cîndea: Cunoașterea care dă viață

În inima rugăciunii lui Isus din Evanghelia după Ioan, capitolul 17, găsim un verset care conține o sinteză a întregii revelații creștine: „Și aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos, pe Care L-ai trimis” (In 17,3).

Aici, Isus nu vorbește despre un viitor îndepărtat, ci despre o realitate care poate începe încă de pe pământ: viața veșnică ca participare la cunoașterea intimă a lui Dumnezeu.

Pentru Henri de Lubac viața veșnică nu este o „recompensă” extrinsecă, ci împlinirea naturală a unei chemări gravate în însăși natura umană. În „Misterul supranaturalului”, de Lubac scrie că „omul are în inima sa un dor nesfârșit după Dumnezeu, un dor care nu poate fi satisfăcut decât de cunoașterea Lui, trăită ca iubire.”

Această cunoaștere nu este pur intelectuală. Nu este o învățare livrescă, rezervată elitelor sau celor cu diplome, ci o întâlnire vie, o relație personală cu Dumnezeu. „A cunoaște”, în limbaj biblic, înseamnă a trăi în comuniune, a iubi, a te lăsa atins de prezența divină. Este o cunoaștere care transformă, care regenerează ființa din interior.

Așa se explică de ce mulți oameni simpli, fără studii teologice, dar cu inima plină de credință, dovedesc o înțelepciune profundă, venită nu din cărți, ci din rugăciune, din suferința purtată cu nădejde și o viață trăită în ascultare de Dumnezeu. După cum spunea sfântul părinte Ioan Paul al II-lea: „Într-un țăran care se roagă cu sinceritate este o cunoaștere de Dumnezeu care nu poate fi învățată din tratate.”

Blaise Pascal afirma: „Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște.” În acest sens, cunoașterea lui Dumnezeu începe cu smerenia inimii, cu tăcerea care ascultă, cu sărăcia care se deschide spre har – și nu cu autosuficiența minții care crede că poate înțelege misterul cu propriile puteri.

Creștinismul nu este mai întâi o religie, ci o întâlnire cu o Persoană. Nu ni se cere să aderăm la un cod abstract de reguli, ci să răspundem iubirii Celui Viu, lui Isus Cristos. Acesta este miezul versetului din Ioan: nu ideile ne mântuiesc, ci Persoana, reală și vie, a lui Isus Cristos. Iar în El, îl cunoaștem pe Tatăl.