Despre Educație și valori morale în școala contemporană, într-un simpozion cu lectori de marcă, organizat de directorul Vasile Marc la Școala Gimnazială "Grigore Silași" Beclean

Un simpozion județean organizat de directorul Școlii Gimnaziale „Grigore Silași” Beclean – prof. Dr. Vasile Marc, pe tema educației și a valorilor morale contemporane, lua proporții naționale, prin cei care au conferențiat în acest simpozion: ÎPS Mitropolitul Andrei Andrecuț, prodecanul conf. univ. Dr. Adrian Podaru – Facultatea de Teologie a UBB Cluj-Napoca, general mr. conf. univ. Dr. Ioan Manci – Academia Militară Sibiu, alături de prof. pr. dr. Adrian Cherhaț, prof. Ioan Ioja, prof. Florean Sorin Filip  - inspectori școlari la ISJ BN, și prof. Ioan Seni, Năsăud, care au abordat diferit și nuanțat această temă, reieșind să etaleze cu claritate cât de importantă este educația în viața omului (Omul nu poate deveni om decât dacă-i educat, Comenius) și cât de necesar este să respectăm valorile morale în peisajul civic în care trăim.

Lectorii care au promovat educația prin prisma religiei au demonstrat cât de importantă a fost educația religioasă de-a lungul mileniilor, atât în cadrul familiei, cât și în cadrul societății, cât de folositoare au fost valorile morale promovate de biserică și familie de-a lungul timpului. Valorile morale clasice - dreptatea, cumpătarea, prudenţa, curajul, de care aminteau Platon și Aristotel în spaţiul grecesc ori Seneca și Cicero, în civilizaţia romană, au fost preluate şi aprofundate de Întâi stătătorii Bisericii - Origen, Clement din Alexandria, Vasile al Cezareei Capadociei, Sf. Augustin ş.a., scoțând în evidenţă virtuţile creştine precum iertarea, blândeţea, credinţa, speranţa, iubirea ş.a., care te împacă sufleteşte şi te transformă în persoană altruistă, gata să acţioneze în salvarea celui aflat în situaţii dificile.

Ceilalți lectori au abordat valorile morale și educația, în sens istoric, pe etape, din antichitate și până în zilele de astăzi, incluzând și educația militară. Ignorarea valorilor morale l-ar putea transforma pe om într-un animal răpitor, fără să-și dea seama că la rândul său, va deveni și el, pradă altor răpitori („Homo homini lupus“). Unii indivizi se focalizează pe avantaje, profit, bani, pe viaţă de consum, pe drepturi nelimitate și foloase necuvenite. Aceștia ignoră valorile morale, pe motivul că le-ar ştirbi libertatea de exprimare și posibilităţile de petrecere. În timp ce valorile morale - dreptatea, solidaritatea, prietenia, fidelitatea, respectul sunt ignorate, substanţele etnobotanice sunt tolerate, drogurile tranzitează statele europene şi îşi găsesc cumpărători din rândul celor proveniţi din familii „bune“, bogate, iar violenţa este ostentativ evidenţiată mai ales prin massmedia. Persoanele penale sunt judecate în libertate, până la clasarea cazului după o anumită perioadă, iar infidelitatea este luată ca o normalitate. Când televiziunile promovează asemenea cazuri ca știri deosebit de importante, apare nedumerirea, dacă nu cumva valorile morale şi virtuţile rămân doar în anumite manuale şcolare de educaţie civică, religie sau istorie. Valorile morale interferează cu virtuţile creştine în ce priveşte promovarea înţelepciunii, a adevărului, a dreptăţii, a iubirii, solidarităţii, egalităţii, păcii și ne îndemna să trăim cu speranţa că orice valoare morală vine în sprijinul celor defavorizaţi și dezamăgiți. Oare această depreciere a valorilor morale nu însemnă că ne îndreptăm spre apusul civilizaţiei noastre ?! Din nefericire, astăzi se pot observa astfel de deprecieri a valorilor morale, mai ales în partea vestică a Europei, dar și în restul lumii, inclusiv la noi, deprecieri prin care constatăm obsesia oarbă pentru bani, forța egoismului, proliferarea minciunii, decăderea familiei, ieșirea în public a sexualității, creșterea discordiei și a conflictelor între generații, între grupuri sociale, între indivizi etc.

          Educația generează încredere, este singura care supraviețuiește (După ce ai uitat ce ai învățat, spunea Albert Einstein). Educația contribuie la dezvoltarea personală, la rezolvarea problemelor prin învățarea continuă, educația îmbunătățește calitatea vieții. Victor Hugo: „Cine deschide o ușă de școală, închide o închisoare”; Galileo Galilei: „Nu poți învăța nimic pe nimeni, poți doar să-i ajuți să se descopere”; Winston Churchill: „Educația este descoperirea progresivă a propriei ignoranțe”; Valorile personale cum ar fi onestitatea, loialitatea, veridicitatea, onoarea ne reglează comportamentul zilnic, ne ajută să alegem calea cea bună în viață, să distingem binele de rău, să luăm decizii mai înțelepte. Valorile sociale precum adevărul, onestitatea, dreptatea, bunătatea, generozitatea, toleranța, patriotismul, perfecțiunea, excelența sunt valori standard care reglementează viața umană, ajutând la progresul economic, la relații sociale de cooperare, pentru a trăi în pace, fericire, dragoste. Valorile spirituale sunt valori supreme, precum evlavia, autodisciplina, controlul, puritatea, devotamentul față de Divinitate. Exersarea lor determină o viață intimă superioară. Valorile universale reprezintă esența condiției umane, conectarea noastră cu umanitatea și se identifică cu viața, bucuria, fraternitatea, iubirea, compasiunea, fericirea, adevărul..  Valorile morale sunt decisive în viața noastră: respectul – pentru că ne asigură climatul pașnic de conviețuire. Se manifestă prin aprecieri și recunoștință. Bunătatea se evidențiază numai prin fapte, și mai ales atunci când omul este atent la nevoile celuilalt. Loialitatea este atașarea de altă persoană, indiferent de greutăți sau consecințe. Sinceritatea ajută la păstrarea încrederii între oameni, zidind relații de durată, evită minciuna în orice împrejurare. Solidaritatea presupune sprijin pentru cauza altora, în special în cazuri de dezastre naturale, dar și zi de zi, prin gesturi mici și importante. Valorile morale pot fi însă pierdute și aceasta se întâmplă din cauza anturajului nepotrivit, a unui climat toxic sau a promovării unor aspecte nepotrivite (ex: educația de gen!), chiar contrari valorilor noastre. Trebuie să fim atenți la ce alegem, ce respingem, pentru că putem fi luați ca exemplu, ca model. Nu este de loc simplu să pendulăm între interesul nostru personal și binele comun pe care-l putem promova.

Prin Biserică și Familie suntem orientați spre ascultare, sinceritate, respect, iubirea aproapelui, pace, liniște, prudență – ca rațiune de a fi, de a alege între bine și rău; spre o dreaptă justiție prin care să executăm ceea ce este bine în fața lui Dumnezeu și a semenilor noștri; spre o tărie prin care să fim fermi în căutarea binelui, fără a ne lăsa învinși; spre cumpătare, în a chibzui corect cât alegem dintre plăcerile lumii și la ce anume renunțăm, pentru că nu tot ce ne place ne este și de folos. Valorile personale, precum asumarea, atitudinea pozitivă, curajul, responsabilitatea ne ajută să susținem binele comun, să luăm decizii pozitive, bune, atât pentru ceilalți, cât și pentru noi. Codul bunelor maniere este mereu un început în promovarea valorilor pe care ni le dorim. Lumea frumoasă, bine educată, elegantă, lumea bună se comportă civilizat în orice situație, salută cu eleganță, respectă punctualitatea, folosește corect zâmbetul, răspunde corect la telefon, oferă cu generozitate flori, ia o atitudine decentă, evită orice fel de răutăți etc.

Cadrele didactice sunt chemate să asigure egalitatea de șanse pentru toți elevii, dar cât privește rezultatele, ele aparțin responsabilității elevilor. De la dascăl se așteaptă cel mai mult în educația unui tânăr iar Legenda cadrului didactic este aproape cunoscută de toată lumea: Când Dumnezeu a creat dascălul a chemat îngerii și i-a întrebat: Cum ar trebui să fie un cadru didactic? Răspunsuri: Să-i iubească pe copii; Să transmită cunoștințe valoroase și actualizate; Să fie amabil, înțelegător, modest, mereu tânăr, creativ și corect; Să aibă 3 perechi de ochi – cu una să vadă ce scrie la tablă, cu alta să vadă ce se întâmplă în jurul lui și cu a treia să-l vadă pe elev când este obraznic și să-i spună – Te iert, altădată să nu se mai întâmple; Să poată preda și când este bolnav sau are acasă pe cineva bolnav; Să-i stăpânească pe toți elevii din clasă, indiferent câți sunt și ce doresc să facă fiecare. - Nu-i corect, zise Dumnezeu. Acestei ființe i se dă atât de puțin și i se cere atât de mult. Să-i mai oferim ceva! – Ce? Au întrebat îngerii. – Lumină, multă lumină, ca flacăra lui să nu se stingă niciodată! Înțelepciune și calm!

Dar ce te faci astăzi, când unii elevi ascultă, iar alții insultă, când unii dau dovadă de bun-simț, iar alții de proastă-creștere. Unii sunt interesați, iar alții total dezinteresați. Unii abia așteaptă să afle ceva nou, alții abia așteaptă să se sune în pauză. Unii au o minte trează, iar alții dorm în bancă. Unii stau doar cu mâna pe sus să răspundă, iar alții doar cu mâna pe telefon. Unii vor doar note, alții vor să învețe! Unii își doresc să cunoască, iar alții vor doar să treacă clasa. Unii prezintă proiect după proiect, în timp ce pentru alții materia nu prezintă niciun interes. Unii-și fac totdeauna temele, iar alții nu fac niciodată nimic.... Ca să nu rănim pe nimeni, la final de an școlar ar trebui să-i premiem pe toți. Să inventăm diplome, chiar și burse pentru lene, pentru obrăznicie, pentru lipsă de interes și lipsă de implicare. Adică, de la egalități să ajungem la inechități, prin acea înțelegere greșită a egalității de șanse... Pentru oamenii sănătoși la minte și la suflet, succesul altuia nu naște umilire, frustrare sau traumă, ci respect, admirație și prețuire. Mai mult, apare dorința de a-i călca pe urme, de a-l lua ca exemplu, ca model. A descoperi pe cineva mai bun ca tine este o revelație. Admirația aduce emulație, strălucirea altora naște dorința de a străluci și tu! Poți ajunge un medic bun, un profesor bun, un inginer, un preot, jurist sau economist bun doar dacă te pregătești bine și prin competiție sau luptă dreaptă, examen, îți câștigi locul de muncă meritat. Cei mai buni elevi din gimnaziu reușesc la cele mai bune licee, iar cei mai buni liceeni reușesc la cele mai bune facultăți iar de aici, ca medici, juriști, profesori, economiști etc, etc în cele mai bune posturi, prin examene, competiție, prin luptă dreaptă și-nțeleaptă. Adică, se confirmă sintagma Ai carte, ai parte! Astăzi: Ai parte și dacă n-ai carte !!! Dar ce s-ar întâmpla dacă școala nu ar fi o competiție, dacă notele ar trebui eliminate, dacă ierarhiile sau premiile ar trebui desființate!? Așa cum sportul este competiție, școala este o competiție, și viața este o competiție. Trăim sau ar trebui să trăim prin luptă dreaptă și-nțeleaptă, nu să cocoloșim mediocritatea.  

La sfârșitul simpozionului, sala de conferințe arhiplină a aplaudat oferirea de plachete jubiliare ÎPS Andrei Andrecuț, conf. univ. dr. Adrian Podaru, general mr. conf. dr. Ioan Manci, consilierului Claudiu Grama și prof. Ioan Seni. Același amfitrion generos – prof. dr. Vasile Marc, directorul Școlii a oferit Diplome de participare colegilor din Școală, din Inspectoratul Școlar, din Protopopiatul Beclean și din mediul privat al orașului.

Felicitări tuturor celor implicați. A fost o activitate educativă deosebit de reușită.