Despre reportaj, cu Viorel Ilişoi, la Biblioteca Judeţeană

Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc” a fost gazda jurnalistului Viorel Ilişoi, care şi-a lansat volumul „Cele mai frumoase reportaje”. Despre carte şi autor a vorbit managerul bibliotecii, scriitorul Ioan Pintea, care a subliniat valoarea reportajului: „Jurnaliştii au uitat astăzi de reportaj, nu se mai prea scrie acest gen de presă. Există o tradiţie a reportajului în cultura românească, iar literatura română are parte de o istorie reportericească interesantă. Mă gândesc la Mihai Sadoveanu, Calistrat Hogaş, Geo Bogza, unde există foarte multe secvenţe reportericeşti şi la Viorel Ilişoi avem de a face cu reportaj în care literatura lucrează. Autorul nu este doar un reporter, ci şi un excelent prozator şi aceasta face ca reprotajele pe care le scrie să fie foarte citit pentru că spune o poveste gustată de cititori”.
Viorel Ilişoi şi-a amintit de participarea la Colocviile George Coşbuc de acum 30 de ani, dar şi de reportajele pe care le-a făcut în judeţul nostru, inclusiv despre o nuntă la Telciu, unde a stat trei zile pentru a prinde toate ritualurile. „Cartea este scoasă la propria editură pentru că nu am accesat la ideile anumitor edituri, iar volumele mele se autosusţin unul pe altul. Este o carte cu povestiri frumoase, dintr-un orizont întunecat deschizându-se întotdeauna o fereastră spre lumină. Nu e o carte a dezamăgirilor, nu e tristă ci o carte care se citeşte cu plăcere, în care veţi găsi portrete, tipologii”, a declarat Viorel Ilişoi.
Acesta a vorbit apoi despre tipul de subiecte pe care nu le agrează, cum ar fi cele politice, dar şi despre şcoala de la revista „Timpul”, unde a publicat timp de cinci ani, număr de număr, interviuri şi reportaje. Născut la 13 februarie 1968, la Ringhilești, județul Botoșani; a crescut la Casa de Copii din Trușești, pe malurile Jijiei. Debutează ca ziarist în primele zile ale anului 1990 și scrie, pe rând, la Atitudinea (1990-1991), Timpul (1991-1998), Național (1998-2003), Cotidianul (2004-2009) și Jurnalul Național (din octombrie 2009 până în 10 oct. 2014, când a fost dat afară fără explicații); mentor la ziarul „Viața liberă” din Galați (oct. 2014 – mai 2015). În present se descrie a fi șomer. În 1992 devine primul ziarist român postdecembrist condamnat pentru delict de presă, fiind condamnat definitiv la 3 luni de închisoare, cu executare, pentru pamfletul „Saddam Hussein se ascunde la Botoșani”. Faptul este trecut sub tăcere în țară, dar scandalizează presa internațională și aceasta va duce la eliberarea sa după doar 19 zile de închisoare. În 2011 va începe publicarea în Jurnalul Național, în foileton, a romanului „Paișpe”, inspirat din această experiență (57 de episoade). Între 1993 și 1998 publică în revista Timpul. În 1997 realizează o carte de interviuri cu marele scriitor Cezar Ivănescu. Scriitorul a cerut ca volumul „Kagemusha. Șapte zile cu Cezar Ivănescu” să apară după moartea sa. În 2014 îi apare la Editura Muzeelor Literare din Iași volumul „Necunoscutul Mihai Codreanu”, iar î n 2017 publică volumul „Cele mai frumoase reportaje ” (Editura GRI), o antologie prefațată de Maria Barna, texte de la care autorul are așteptări orgolioase (să ajungă să fie predate în facultățile de jurnalism, așa cum a mărturisit într-un interviu).
La finalul întâlnirii, autorul, ce se află cu acest volum într-un turneu prin mai multe oraşe, a acordat autografe.