Diabetul zaharat – boala secolului

Diabetul zaharat a devenit o problemă majoră de sănătate publică, deoarece este o afecţiune cronică foarte frecventă, cu o evoluţie îndelungată şi extrem de periculoasă prin complicaţiile pe care le poate prezenta, în lipsa unei îngrijiri atente.

Ca afecţiune este cunoscută încă din antichitate, însă, de abia în ultimele decenii creşterea a fost explozivă la nivel mondial, astfel încât unii autori vorbesc practic de o „pandemie”.

Se estimează că în anul 2006, în lume erau 264 milioane de persoane cu diabet (majoritatea cu diabet zaharat tip II). Estimările OMS pentru 2025 sunt de 385 milioane de persoane, aceasta însemnând 9-10% din populaţie în Statele Unite, iar pentru România 5-5,5%. Diabetul este o afecţiune caracterizată prin creşterea nivelului glicemiei (glucozei în sânge). Aceasta se datorează faptului că pancreasul fie nu mai secretă practic deloc insulină, fie secretă insulină mai puţină, iar organismul nu o poate utiliza corespunzător.

În primul caz, vorbim de diabet zaharat tip I (numit înainte insulinodependent) care necesită de la bun început insulina pentru supravieţuire. Acesta reprezintă 4-5% din totalul cazurilor de diabet şi apare de regulă la copii şi tineri.

În cel de-al doilea caz, vorbim despre diabet zaharat tip II (numit înainte diabet non-insulinodependent). Acesta, apare de obicei la vârste adulte (deşi în ultima vreme se constată apariţia la vârste mult mai tinere). În funcţie de vechime, evoluţie şi o serie de alţi factori, acesta poate fi trata fie cu antidiabetice orale (tablete) fie cu insulină sau cu combinaţii între cele două. Indiferent de tratament, optimizarea stilului de viaţă reprezintă cheia de boltă a reuşitei acestuia.

Care sunt simptomele:

a. în tipul I: debutul de regulă este rapid şi simptomele sunt clare: poliurie (urinări dese), polidipsie (sete excesivă), polifagie (foame excesivă), scădere inexplicabilă în greutate;

b. în tipul II: pot apărea aceleaşi simptome, dar mult mai puţin accentuate. Mai pot apărea: oboseala, parestezii ale membrelor inferioare şi superioare, tulburări de vedere. În aproape jumătate din cazuri nu sunt prezente nici un fel de simptome, boala fiind descoperită cu totul întâmplător, cu ocazia efectuării unor analize. În cazurile nefericite, este descoperit de abia când încep să se manifeste complicaţiile.

În ceea ce priveşte complicaţiile, cele mai comune sunt:

1. Retinopatia diabetică (afectarea retinei). Aceasta rămâne în continuare principala cauză de pierderea vederii a persoanele cu vârste cuprinse între 20-75 ani. Cercetătorii estimează că riscul unei persoane cu diabet de a-şi pierde vederea este de 25 de ori mai mare decât a unui nediabetic.

2. Nefropatia diabetică (afectarea rinichiului). Reprezintă principala cauză de insuficienţă renală cronică.

3. Neuropatia diabetică (afectarea nervilor, în special la nivelul membrelor inferioare). Afectează aproximativ 40% din persoanele cu diabet zaharat.

4. Bolile cardiovasculare reprezintă complicaţia majoră a diabetului zaharat tip 2, fiind responsabile pentru 50-80% din cazurile de deces la persoanele cu diabet zaharat tip 2.

În funcţie de localizare, manifestările pot fi diferite:

- afectarea vaselor de sânge care hrănesc inima poate conduce chiar la infarct miocardic;

- afectarea vaselor de sânge de la nivelul creierului poate produce accident vascular cerebral;

- afectarea vaselor de sânge de la nivelul membrelor inferioare în forma cea mai gravă de evoluţie poate duce la gangrenă şi amputaţie. Arteriopatia diabetică reprezintă principala cauză de amputaţie netraumatică la nivel mondial.

Diabetul nu beneficiază încă de „cheia vindecării”, dar evoluţia actuală a medicinei oferă soluţii eficiente pentru realizarea unui bun control al bolii şi prevenirea (sau cel puţin întârzierea) apariţiei complicaţiilor.

Dr. Mircea Popiţan,

medic primat diabet, nutriţie şi boli metabolice