Dialog cu Marcel Lupşe şi Gavril Ţărmure despre expoziţia „ Descânt” de la Galeriile Muzeului Naţional al Literaturii Române: O îngânare de cânt pentru oameni, pentru frumuseţea vieţii

Rep.: - Vă propun să parcurgem câteva evenimente dintre cele amintite şi aş începe cu o mare surpriză pentru noi şi o mare bucurie, şi anume faptul că bistriţeanul nostru, Marcel Lupşe, a expus la Galeriile Muzeului Naţional al Literaturii Române. Nu este prima expoziţie pe care a avut-o acolo, este un artist de foarte mare valoare şi foarte bine cotat. Este mare lucru pentru un artist plastic să expună în acest cadru.
Gavril Ţărmure: - Marcel Lupşe este un artist în plină forţă creatoare, este un artist matur. A avut mai multe expoziţii anul acesta, la Alba Iulia, la Cluj, începând de anul trecut din decembrie la Bistriţa, la Bacău, în septembrie, şi acum la Bucureşti la Muzeul Naţional al Literaturii Române. Marcel Lupşe este unul dintre cei mai buni pictori, unul dintre cei mai valoroşi ai generaţiei sale. Are o recunoaştere cel puţin naţională dacă nu internaţională şi este un creator care ne umple de cinste pe toţi cei care-l cunoaştem şi care-l preţuim, ceea ce s-a întâmplat şi săptămâna trecută la Bucureşti, unde a fost un public foarte numeros şi a fost un eveniment în toată forţa şi expresivitatea cuvântului. La vernisaj a vorbit profesorul universitar dr. Ion Bogdan Lefter şi criticul de artă Pavel Şuşară, evenimentul fiind moderat de Ioan Cristescu, directorul Muzeului Naţional al Literaturii Române. A fost un eveniment deplin şi foarte-foarte bine primit. De altfel, nu a fost nicio surpriză pentru noi, ca peste tot unde a expus Marcel Lupşe în ultima vreme, atât la Bacău, cât şi la Cluj, Alba Iulia sau la Bistriţa, publicul numeros, atent la exprimările publice ale artistului, întotdeauna rezonează cât se poate de favorabil şi este cât se poate de satisfăcut pentru că vizualizează întotdeauna lucrări noi. Prospeţimea şi imaginaţia lui Marcel Lupşe este de nestăvilit. Întotdeauna se constată anumite surprize în temele pe care le abordează, în tehnica cu care lucrează. Este un artist matur, aş spune desăvârşit, în momentul de faţă.
Rep.: - Toate aceste lucruri pe care le-aţi spus denotă şi faptul că sunteţi un foarte bun cunoscător şi un profesionist în toată această gamă pe care o expuneţi. Iată, cunoaşteţi foarte bine şi latura plastică, şi latura muzicală. Aceste lucruri vin în timp? Cum ajungi să te profesionalizezi? Cum ajungi să cunoşti toate gamele artei?
Gavril Ţărmure: - Eu, oarecum, prin forţa lucrurilor am fost înlăuntrul fenomenului artistic, în sensul că am fost în atelierul multor artişti şi am putut să cunosc, să constat pe viu modul în care un artist sau altul lucrează. Sunt 20 şi ceva de ani de când coordonez programe culturale şi, sigur, cum spunea Picasso care, la un moment dat a fost întrebat cum se poate deosebi o lucrare valoroasă de un kitsch. Răspunsul lui la fost: vizitaţi, vizualizaţi lucrările a 10.000 de artişti şi veţi constata că nu trebuie să vă spună cineva care este diferenţa între kitsch şi creaţie autentică pentru că veţi constata singuri. Deci, dacă eşti interesat de fenomen, dacă vizitezi muzeele de artă, dacă vizitezi atelierele artiştilor, dacă vizitezi muzeele de artă din Europa, din America, din Japonia sau din alte părţi, la un moment dat îţi formezi sau îţi consolidezi un gust şi un anumit fel de a vedea lucrurile. E ca şi la poezie. Dacă citeşti foarte multă poezie vei constata că sunt poeţi foarte buni, dar există şi multă maculatură, ca să-l citez pe regretatul bade Vasile Dâncu căruia, cu ocazia unei zile de naştere, fiul lui i-a cumpărat un portbagaj de cărţi. Şi-a trimis şoferul să cumpere toate cărţile de poezie care sunt în librăriile din Bucureşti. Acesta le-a cumpărat, a umplut portbagajul şi au fost trimise tatălui său. Badea Vasile le-a citit pe toate. Întrebându-l dacă chiar le-a citit pe toate mi-a spus că da, că a găsit şi câteva cărţi bune, dar că e şi foarte multă maculatură în literatura română. Mă onorează şi îmi oferă o stare de confort prietenia cu Marcel Lupşe şi posibilitatea de a fi colaboratori de foarte multe ori. Noi întotdeauna am crezut, eu cel puţin, că orice eveniment cultural organizat ar trebui să se constituie în acelaşi timp ca şi un model cultural, adică cine beneficiază de el să şi înveţe ceva, dacă doreşte. Dacă nu doreşte e treaba lui, dar nu poţi să conferi posibilitate de exemplu fără să ai la îndemână artişti autentici, oameni talentaţi şi cu o mare putere de expresie.
Rep.: - Cum a fost acest eveniment din punctul de vedere al celui care a expus acolo, al sărbătoritului, ca să spunem aşa?
Marcel Lupşe: - Mie mi s-a părut un eveniment reuşit, spaţiile de expunere au fost impecabil restaurate, iar lucrările au arătat foarte bine în ambianţa Muzeului Naţional al Literaturii Române. Am încercat o panotare care să pună în valoare lucrările în configuraţia spaţiului. După cum cred că multă lume a văzut în fotografiile oficiale postate pe facebook de Muzeul Naţional al Literaturii Române, şi în fotografii arată foarte bine.
Rep.: - Aşa este şi, cu siguranţă, va fi un eveniment cu un ecou amplu. Cât timp este deschisă expoziţia?
Marcel Lupşe: - Expoziţia va fi deschisă timp de trei săptămâni, până în 6 noiembrie, accesul este liber, cu programare, cu respectarea tuturor măsurilor de siguranţă pentru că există toate condiţiile, şi de vizionare, şi de protecţie.
Rep.: - Pornind de la titlul expoziţiei, ce este descântul pentru Marcel Lupşe?
Marcel Lupşe: - N-aş putea să descriu într-o propoziţie simplă ce înseamnă descântul. Întâi, e o îngânare de cânt pentru oameni, pentru frumuseţea vieţii. Cred că acest subiect şi această temă care mă frământă de mulţi ani de zile, am reuşit cumva s-o obiectivez în pânzele mele, mai ales în cele recente, care formează un soi de foileton în economia expoziţiei. La fiecare expoziţie pe care o fac, chiar dacă titlul e acelaşi, expoziţia e modificată, expoziţia se transformă, expoziţia adaugă lucrări noi. Şi aici, lucrările noi, cele de anul acesta, făcute în această perioadă de pandemie, şi care am impresia că au depăşit 40, aşa că, din numărul de 99 de lucrări, aproape jumătate sunt noi. Deci, expoziţia respiră un aer proaspăt, ca să zic aşa.
Rep.: - Legat de pandemie. Această perioadă, pentru artişti, a fost productivă? Cum au simţit-o şi cum o simt profesioniştii din UAP?
Marcel Lupşe: - Cred că a fost o mare pierdere pentru toţi artiştii pentru că artistul nu se manifestă singur, artistul se manifestă, actul artistic, în general, trebuie văzut complex, adică artist – public, artist – cititor, artist – public de teatru, artist – meloman, cum s-ar spune, jumătate din actul artistic a lipsit. Altfel, această porţiune care aparţine artistului cred că, pentru mulţi din breasla noastră, a fost benefică pentru că, dacă stai retras în atelier şi lucrezi, după o perioadă, cum a fost aceasta, de câteva luni, te trezeşti cu atelierul plin. Singura problemă e că este greu de expus, este greu de luat contactul cu publicul, este greu de contactat iubitorul de artă pentru că, vedeţi cum e, oamenii încă se tem, ies cu precauţii din ascunzişurile lor. Din acest punct de vedere, cred că lipsa expoziţiilor cu un număr cu care ne-am obişnuit înainte de pandemie, dialogul care se poartă şi legătura care există între iubitorul de artă şi artist a fost cam întreruptă în această perioadă.
Rep.: - Dacă ar fi să caracterizaţi această prietenie cu Gavril Ţărmure, în două cuvinte, cum ar suna?
Marcel Lupşe: - Cred că, profesionalism şi încredere reciprocă. Pentru că, cred eu, trebuie să-i dai ocazia prietenului tău să se desfăşoare şi, în acelaşi timp, trebuie să-i întinzi întotdeauna o mână de ajutor, pentru că, aşa cum spunea un bun prieten de-al nostru care a plecat spre stele – Radu Săplăcan – că adevărul, şi nu numai adevărul, se rosteşte individual dar se apără împreună. Îi doresc domnului Gavril Ţărmure mult succes în continuare. De asemenea, vreau să-l asigur că vom rămâne şi voi rămâne întotdeauna apropiat şi dornic să particip la evenimentele culturale pe care le gândeşte şi pe care le iniţiază cu succes de atâta vreme.
Rep.: - Vă mulţumesc.