Dicționarul-antologie al poeților români pentru care "clipa cea repede" a fost mult prea nefastă

      Doi cărturari contemporani, Dumitru Cerna și Aurel Podaru, sunt autorii unei lucrări de referință, "una dintre cele mai tulburătoare cărți de acest gen apărute până în prezent"', după aprecierea scriitorului Icu Crăciun în cronica sa din revista "Alternanțe", care apare în Germania, cronică intitulată "Poeți cu destine frânte prea devreme".

             Trebuie să mărturisim că Dicționarul-antologie "Pasărea cu clonț de rubin. Poezia clipei" (Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2022) are o semnificație aparte pentru cititorii iubitori de poezie autentică, atât prin bogăția informațiilor despre cei 63 de tineri poeți români care au părăsit grădina vieții cu atâtea frumuseți dumnezeiești dar și de capcane primejdioase ale hazardului sau ale unei societăți potrivnice afirmării omului creator; precum și prin selecția celor mai valoroase texte lirice, reprezentative pentru autorii vizați, unele dintre acestea atingând standardele capodoperei, asemenea și prin comentariile și aprecierile valorice privind originalitatea și substratul lor stilistic, filosofic și epistemologic.

             Desigur, realitatea acestei capodopere de critică și istorie literară, a presupus o muncă sisifică de informare și cercetare biobibliografică, de lecturi asidui, pentru a pătrunde în intimitatea și substratul fiecărui text liric, dar și în selectarea referințelor critice pentru fiecare autor.

              Titlul cărții, sugestiv ales, reprezintă o sintagmă devenită celebră, dictată pe patul de spital bunului său prietenj Aurel Covaci: Pasărea cu clonț de rubin, simbolul morții,  în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, înainte de sfârșitul său tragic, la numai 21 de ani!

                Vom regăsi astfel în paginile acestui tom masiv, imaginea existențială a unui destin nedrept și nefericit al fiecărui poet, dar și selectarea unor trăsături  ale creației acestor poeți, "pe care destinul i-a nedreptățit, poeți cu o matrice stilistică unică",  după cum afirmă aceloași Icu Crăciun în revista menționată mai sus.

                 În necurmata  luptă cu sine și cu societatea, acești poeți au reflectat și transfigurat în creații originale, reflecții grave asupra condiției umane, relevând drama  omului de geniu, a artistului într-o societate opacă  și lipsită de sensibilitate față de valorile spirituale și artistice.

                 Volumul debutează cu poetul titular al literaturii române, creatorul de geniu care a atins înălțimile piscurilor abrupte ale gândirii și simțirii umane, șlefuind limba tomână și făcâînd-o capabilă să exprime dintr-o perspectivă artistică și filosofică idei și sentimente de o profunzime ne mai întâlnită până atunci, constituind un izvor de inspirație, pentru o pleiadă de poeți români ce i-au urmat.

                 Esența importanței fundamentale a lui Eminescu este  subliniată cu admirație nedisimulată și obiectivă, de scriitorul Dumitru Cerna în textul "Un cuvâînt", ce constituie un preambul pentru a intra în consistența acestui univers al poeziei eminesciene: 'Mihai Eminescu este illo tempore  din care izvorește poezia română modernă. Toți poeții români de la Eminescu încoace aparțin - ca-ntr-un miraculos/ majestuos arbore genealogic – stirpei sale. Așa încât, oricare dintre aceștia ar fi  ăntrebat din care sâmbure de lumină a răsărit, fiecare ar putea răspunde fără să greșească: 'Din Cuvântul lui Mihasi Eminescu.'. Eminescu este axix mundi, legătura noastră cu Dumnezeu. Este cel care întremează, vindecă și împlinește prin iluminare, prin însoțire, cuvântul nostru poetic".

                 Și cum valorile nu au vârstă, autorii acestei ediții subliniază cu motivație că prezentul dicționar-antologir este "o paletă cutremurătoare de manifestări ale Morții, sub cele mai tragice înfățișări ale ei", pe care Pasărea cu clonț de rubin i-a smuls din apogeul forței creatoare, pe unii chiar din adolescență, chiar violent. Acești poeți, în număr de 63, plecați prea devreme, au lăsat o operă retezată și suspendată în eternitate, încât ne-am putea imagina cum ar fi arătat literatura română privind bogăția și diversitatea ei în profunzime și inovație stilistică, dacă ei și-ar fi putut continua firul vieții lor creatoare.

                 Suntem convinnși cu tărie de importanța actului cultural al acestor doi autori, în demersul lor față de moștenirea literară lăsată de cei 63 de poeți, pentru a-i promova în conștiința receptării cititorilor epocii noastre postmoderne, a cărei percepție presupune a fi sensibilizată și reevaluată, pentru o nouă sondare în adâncimea esenșelor tainice ale acestor valoroase texte lirice ce ne-au fost lăsate moștenire spre iluminarea minții și sufletului nostru agresat de schimbările violente care se produc în lume.