Dilema veche

În demersul nostru de a vorbi despre diverse apariţii editoriale astăzi avem în atenţie publicaţia Dilema veche, numărul 237/28 august -3 septembrie 2008 motivaţi fiind de tema acestei săptămâni: COMPASIUNEA & filantropia.

Revista îl citează pe Sfântul Ioan Gură de Aur şi astfel întâlnim, pe lângă compasiune şi filantropie termenul de milostenie: "A da milostenie înseamnă a da cu bunăvoinţă şi bucurie.

Dacă nu dai astfel, mai bine nu mai da, fiindcă aceasta nu este milostenie, ci pagubă."

Astfel, a avea milă, a compătimi(compasiune), a face acţiuni de binefacere în folosul oamenilor săraci(filantropie), a face pomană, a fi altruist, a dărui,(milostenie) sunt cuvinte care au venit în mintea noastră când am vizualizat prima pagină a săptămânalului Dilema veche şi ne-am aşezat la citit.

Ei bine, faptul că domnul Andrei Pleşu are un articol despre câini în care găsim un superb citat din Eminescu despre câinii din Iaşul anilor 1876, dar şi o interesantă paralelă despre evoluţia vieţuirii câinilor: "modernitatea a adus cu sine urbanizarea, adică transformarea satului fără câini în oraş cu câini" sau: "Grivei, Zdreanţă şi Bubico ies, încet, încet, din lâncezeala idilică a culturii şi a mediului domestic, pentru a reprezenta "strada" şi a intra, uninominal, în Parlament", şi nu un text despre milostenie, m-a mirat, dar asta s-a întâmplat pentru că m-am gândit la… Despre îngeri.

Să ne referim la paginile ce privesc direct tema numărului unde profesorul Radu Carp analizează şi oferă soluţii pentru o viitoare doctrină socială a Bisericii Ortodoxe Române: "Este nevoie de o etică socială, nu şi de o doctrină formulată ca atare. Abia după ce cea dintâi va fi asumată de cei chemaţi să o aplice, se poate deschide discuţia privitoare la oportunitatea unui document programatic."

Autorul arată oportunitatea unei dezbateri teologice asupra problemelor de etică socială care să contribuie la formarea unei sfere publice specifice, după care această discuţie să fie continuată şi completată armonios prin participarea laicilor(sociologi, istorici, jurişti).

Apoi ne spune că, tradiţional, activitatea filantropică a Bisericii era pusă în practică de diaconi hirotoniţi, însă astăzi aceasta a devenit apanajul unor organizaţii de binefacere a căror legătură cu Biserica este de multe ori inexistentă. Se pare că, în prezent, o mare parte din sumele destinate activităţii sociale a Bisericii nu ajung la cei îndreptăţiţi. Se propune un parteneriat între Stat şi Biserică care să înceapă a fi formalizat la nivelul cel mai de jos, al colaborării parohiilor cu instituţiile statului din administraţia locală.

Suntem contemporani cu provocările unei modernităţi nestăvilite şi perspectivele creştine trebuie să includă adecvarea asistenţei sociale la concretul vremii. Suntem de acord cu profesorul Radu Carp şi dorim ca dezbaterea amplă privind fundamentele eticii sociale creştine din perspectiva ortodoxiei şi adecvarea lor la realităţile româneşti să nu fie purtată exclusiv în termeni teologici.

Sperăm să se acorde atenţie atât laturii economice cât şi a celei spirituale în acest demers de a se elabora şi aplica documente privind asistenţa socială prin grija Statului şi a Bisericii.

Interesante sunt şi articolele "Prinţ şi Cerşetor" şi "La mila statului" despre cerşetoria şi instituţiile de asistenţă socială din ţara noastră. În cel din urmă, între altele, se trage un semnal de alarmă privitor la bolnavii de Alzheimer, cărora, deşi sunt cronici, mereu li se cere o confirmare a diagnosticului.

Despre compasiune, filantropie şi milostenie cred că este bine să gândim, să vorbim şi să facem mereu câte ceva.