Doamne, feri - mă de "prieteni”, că de dușmani am eu grijă!

        Grozavă primejdie sunt cei care se arată prieteni și nu sunt. Își clocesc o vreme gândurile în rugina invidiei și pe neașteptate se năpustesc asupră-ne, încât ne împietresc puterile sufletului din pricina teribilei surprize. Ștefan Zweig spunea că ,,mersul istoriei a fost determinat adesea de două categorii de oameni: eroii și trădătorii.”

          Era la anul 44 ante HR., la mijloc de martie (faimoasele ide). Cezar merge la Senat. Pe drum, tot felul de persoane îl roagă: ,,Nu te duce, Cezar!”; ,, așa semn rău am avut”; ,,așa vis negru am visat cu tine..” El nu e om sperios, merge.  Acolo, în Senatul Romei, complotiștii sar cu pumnalele, să-l omoare. Bărbat puternic, hârșit în războaie, le face față ca unei haite de căței. Deodată însă, vede între ei pe... însuși fiul lui adoptiv, pe dragul de Brutus. Încremenește de uimire. Abia poate rosti cutremurat: ,,Et tu. me file, Brute?”*(Și tu, fiul meu...?) Nu mai luptă, iar ucigașii, în sfârșit, pot să-l biruie.

          În același an fatal, 44, ante HR., piere și Burebista, mărețul conducător al dacilor, ucis de alt grup de complotiști.

          Pe Câmpia Turzii, la 1600, o ceată de valoni trimiși de generalul Basta vin spre cortul lui Mihai Viteazul, ca la un aliat; doar au luptat împreună.  Vodă le iese cu drag în întâmpinare: ,,Bine-ați venit, voinicilor, vitejilor”.

          ,,Aceia însă, se repeziră asupra lui cu lăncile, ca niște hiare și îl uciseră, căci nu se prilejise a avea în mâna lui vitează sabia...” -oftează cu trudă cronicarul vremii.

          Să nu mai vorbim de Iuda iscariotul, trădătorul Mântuitorului binecuvântat, de Blucher, cel care l-a trădat pe Napoleon la Waterloo, de Talleyrand, care însuși mărturisea: ,,În viață, pe toți i-am vândut, câți m-au cumpărat. Numai pe mama n-am vândut-o; nu că n-aș fi vrut s-o vând, dar n-am găsit cumpărător pentru ea.”

          Despre pictorul Domenico Venezziano (1410-1461) n-aș crede să nu fi auzit, cinstiți boieri dumneavoastră. Spre ultimii ani de viață -povestește Giorgio Vassari- Veneziano descoperise pictura în ulei, tehnică ce dă tablourilor o strălucire inegalabilă, comparativ cu fresca. Avea și un prieten, tot pictor, Andrea del Castagni, care s-a mirat foarte de noua descoperire. După ce a deprins-o, ce s-a gândit omul, împins de coarnele celui rău: dacă ar fi doar a lui tehnica aceasta? Ar fi celebru... Cum să scape de cel pe care-l numea ,,blândul și bunul meu prieten”?
          Într-o noapte întunecoasă, îl urmări pe stradă și îi aplică o puternică lovitură. Cu ultimele puteri, Veneziano se târî până la...casa lui Castagno, abia murmurând printre lacrimi: ,,Dragul meu...dragul meu...am fost lovit de moarte...!” Muri în brațele asasinului și  ,,prietenului”.

          După patru ani - narează Giorgio Vassari - pe patul de moarte, Andrea del Castagno și-a mărturisit crima.

          La români, de pomină a rămas Golia, trădătorul lui Ioan-vodă cel Cumplit, care în bătălia de la Cahul, cu turcii, a trecut de partea dușmanilor. Fără folos, căci a murit și el, călcat de copitele spahiilor. (A se vedea splendida poezie  a lui George Coșbuc "Golia ticălosul”, unde sunt aruncate asupra trădătorului înfricoșătoare blesteme: ,,Așa sfârșit să aibă în veci de veci trădarea / Și lupii fie-i preoți și gura lor mormânt.”)

          Din păcate, s-ar putea face  o enciclopedie a trădării, dar să ne oprim  la oribila  dublă crimă de la Iași, din mediul studențesc... 

          În noaptea dintre 10/11 decembrie, la Spitalul ieșean ,,Sf. Spiridon”, se prezintă un marocan, Ahmed Sami al Burkadi, pentru o rană la mâna dreaptă. Sângerează tare. Medicii, medici. Îl tratează, întrebându-l: ,,-Unde te-ai rănit?”/ ,,-Într-un geam.” Da, nu minte, așa a fost...Medicul  putea chema grabnic un polițist care să-l ia la rost. Poate e un infractor periculos, criminal: ,,Bun, în ce geam? Hai să mergem să vedem, în care geam? Nu cumva să fie ceva urât.”

          Ar fi îndrăznit să ducă poliția acasă la colegul lui, la marocanul  Yussef Ajniyah și la Ioana Vanesa Burlacu, pe care i-a ucis în chinuri el și poate alții în acea noapte? Ar fi primit urgent cătușe. S-ar fi încurcat în minciuni? Ia stai matale la arest 48 de ore până aflăm ceva noutăți.

          Invidios peste poate pentru fericirea colegului său, prosper și  ca om de afacceri, a plănuit crima de multă vreme, urmărind atent viața colegului de                an de la Facultatea Medico-Farmaceutică, tot marocan. Suferind de boala deșteptăciunii (gravă afecțiune!) a plănuit o crimă ce trebuia să fie perfectă. Și-a luat bilet de avion  cu o lună înainte. Și-a ,,uitat” hanoracul în casa colegului, să aibă motivul simplu al întoarcerii și... pentru ca tocmai  victima să-i deschidă ușa ca unui prieten. Să nu aibă probleme cu spargerea ușii...

         Spre  orele 9-10 din noapte, l-a sunat pe colegul Yujnyef, să-și ia zisul hanorac. Omul, i-a deschis ușa,  ca unui coleg binecunoscut, iar atunci, tâlharul și  cu certitudine alte câteva persoane, au năvălit asupră-i și a început o luptă inegală, pe viață și pe moarte.

          În cele din urmă i-au imobilizat și au început să-i tortureze. Sărmana fată a murit, după 37 de lovituri de cuțit, iar prietenul ei 17, atingându-se organele vitale. Simplu sadism? Răzbunare? Pentru bani? Pentru carduri, conturi, parole?           Tâlharii se pierd apoi în noapte: (Hoțul se teme să nu fie văzut; tâlharul năvălește peste victimă.)               Burkadi, ,,inteligentul”, se întoarce, sparge un geam,  să pară o infracțiune de jaf minor. Se rănește, sângerează, merge la spitalul ,,Sf. Spiridon”, apoi se deghizează: ochelari mari, față vopsită de arap. A doua zi ia avionul de la Iași, cu iubita lui, spre Roma. Zice că...  pentru o excursie.

           Mandat național și internațional. La Roma, greșește, ieșind din vizuină, să-și cumpere țigări. E prins urgent de carabinieri și încătușat. După o săptămână e adus la Iași. Cercul s-a închis. Se dă nevinovat. Le-a gândit toate și cu mult înainte...studentul.

          Că...la coborârea dintr-un taxi s-a rănit la mână; că are traseul de pe Google Maps și ...că nu și-a recuperat hanoracul și... tăcere. Nu vrea să colaboreze cu procurorii până nu-și vede dosarul  cu probe incriminatorii pentru a le putea contracara.. Că așa-i în democrație. Eu nu mi-am putut vedea dosarul medical la Cluj de parcă ar fi fost un secret atomic, dar dosarul de infracțiune poate fi văzut de criminali oricând.

          Vor avea anchetatorii de lucru cu Burkadi, că prost nu e, doar criminal, dar cu adevărul e greu să te lupți. Și ,,nici prrocurorii românii nu e proști”.

      Sărmana Ioana din Miroslavele și prietenul ei marocan, au gândit că vor fi fericiți  în noua casă, ca într-un început de rai, dar...

                                           x

          Iubite cititorule/cititoare,  multe concubinaje, escapade sexuale sau căsătorii nelegitimate în fața lui Dumnezeu și a societății  civile, sfârșesc tragic.  Adesea, un păcat la care noi nu luăm seama,  cheamă demonii din beznă. Poate nu mereu, desigur. E o taină și asta.  Voi, cei ce vă iubiți, nu vă lăsați fără protecția lui Dumnezeu în această lume neguroasă și ucigașă.

          De așa ceva se plânge și Eminescu în poezia ,,S-a dus amorul”?

                   ,,Prea ne-am pierdut și tu și eu

                             În al ei farmec, poate,

                   Prea am uitat de Dumnezeu,

                             Precum uitarăm toate.”

          Adevărata iubire este cea reprezentată într-o pictură franceză (nu a britanicului John Constable) întitulată ,,Carul cu fân”. O tânără și fericită pereche se întoarce de la câmp, în vârful unui car cu fân. Radiază de fericire, iar deasupra lor, cu aripile întinse se află  un înger mare, ocrotitor.