Doi măiereni în presa județeană interbelică – prefectul Ioan Partene şi preotul Iulian Cioarba

Fiul lui Anchidim Partene de numele căruia se leagă Banca Aurora din Năsăud, IOAN PARTENE, profesorul de germană de la Liceul Odobescu din Bistrița, a fost prefectul județului Năsăud între 15 iulie 1936 și 28 decembrie 1937, dar și președintele Partidului Național Liberal. Menționez că el a făcut politică liberală la îndemnul lui Laurențiu Oanea, originar din Sângeorzul Român, senator de Năsăud, semnătura acestuia apărând pe toate documentele legate de Marea Unire de la 1918, ca notar. În calitate de prefect, în anul 1937, Ioan Partene a făcut un bilanț al guvernării liberale în județ în săptămânalul Răsunetul, organ al P. N. L., din 5 decembrie 1937 (an. VI, nr. 7). Spicuim, mai jos, câteva idei desprinse din acest articol:

• la venirea în fruntea țării a guvernului liberal, în anul 1933, „am găsit în acest județ cea mai neagră mizerie”;
• în continuare, sunt expuse „roadele guvernării liberale și realizările făcute în județul nostru”;
• populația de la sate a fost absolvită de datoriile ce le avea la stat (județ sau comună), „iertând impozite restante în sumă de aproape 6 milioane și jumătate lei”;
• datorită foametei din 1933, „s’a distribuit în parte gratuit, iar în parte cu preț foarte redus, mălaiu copt și de cea mai bună calitate, în valoare de peste 12 milioane și jumătate lei”;
• comunele grănicerești „au fost înzestrate cu 70 de tauri din rasele cele mai curate în valoare de peste 300000 lei; multe comune „și-au cumpărat din bugetele lor proprii, cu subvenții de la Camera de agricultură, diferite animale pentru reproducere, în valoare de peste jumătate de milion”;
• s-au construit dispensare în Telciu, Prundu-Bârgăului, Ilva Mare și Șieu;
• cele mai multe investiții au fost făcute în orașul Bistrița;
• s-au refăcut „drumurile și șoselele din județ în valoare de 33 milioane lei”;
• s-au construit podurile de la Sărata, Jelna, Nimigea, Susenii Bârgăului;
• Direcția Silvică „a acordat pentru scopuri culturale (…) frumoasa sumă de aproape 2 milioane și jumătate lei”; astfel, „Valea Someșului a primit 1282000 lei, Valea Bârgăului 605000 lei, Valea Șieului 175000 lei, iar alte instituții negrănicerești au primit 410000 lei”.

Din păcate, Ioan Partene, după 1947, a fost închis de două ori de către autoritățile comuniste revanșarde. Ultima dată a fost închis la Jilava în 1952, unde a murit, după aproape un an, din cauza unui regim inuman, decedând prin înfometare forțată. Fiica lui, Ana Partene, trăitoare în București, nici astăzi nu a găsit locul unde a fost înmormântat.

*

Gazeta Bistriții, din 12 ianuarie 1929 (an. IX, nr. 3) tipărește un necrolog dedicat celui care a fost preot paroh greco-catolic la Maieru timp de 22 de ani, IULIAN CIOARBA. Din acest necrolog aflăm că s-a născut în 3 iulie 1881 în Tiha Bârgăului din părinții Ștefan Cioarba și soția sa născută Floarea Greab. Școala primară a făcut-o în Prundu- Bârgăului, avându-l învățător pe Larion Bozga, iar liceul la Năsăud. În anul școlar 1901-1902, s-a înscris la Academia teologică din Gherla, pe care a terminat-o în 1905. În 30 septembrie 1906 s-a căsătorit cu Varvara Partene din Maieru, fiica lui Anchidim Partene, după care a fost hirotonit preot greco-catolic de către episcopul Sabo și numit preot capelan la Maieru. În 15 iunie 1915 a fost numit administrator parohial, iar în 5 octombrie 1926, pe baza meritelor, a fost numit paroh al Maierului. Inițial, a fost ales membru în Consiliul comunal, apoi, a devenit membru de drept. De asemenea, a fost președintele Comitetului școlii primare „din Maieru și cătunul Anieș”, dar și președinte al Băncii Populare Ineul din această comună. A murit după o lungă și grea boală la un sanatoriu din Cluj, în 1 ianuarie 1929, și a fost înmormântat în 4 ianuarie în Maieru. L-au condus pe ultimul drum credincioșii parohiei și intelectuali din Năsăud, Rodna, Valea Bârgăului și din satele vecine. „Oficiul înmormântării” a fost celebrat de 13 preoți, în frunte cu vicarul dr. Titus Mălaiu. A fost un om cinstit și corect, de o purtare socială ireproșabilă, înzestrat cu cele mai alese virtuți creștinești. A avut trei fii: unul a ajuns aghiotantul Principesei Ileana, unul, după intrarea bolșevicilor în România, a ajuns în Chile, unde a devenit mare armator (mai multe amănunte aflați de la poeta Adriana-Rodica Barna, rudă apropiată cu „chilianul”, pe care l-a și vizitat după 1989), iar cel mai mic, Ovidiu, a ajuns un medic foarte apreciat în Dej; tustrei sunt decedați.

            Puțină lume știe că i-a fost prieten devotat scriitorului Liviu Rebreanu, iar după 1918, cele două familii se vizitau reciproc, autorul lui Ion stând câte trei patru săptămâni la Maieru (unde a scris primele capitole din Răscoala și Ciuleandra).