Dr. Cornelia Vlaşin, şef Serviciu Judeţean al Arhivelor Naţionale Bistriţa-Năsăud: Avem Privilegiile Bistriţei, fiecare evaluat la 5-6 milioane de euro. Fondul Primăria Bistriţa este cel mai important fond orăşenesc al României, cu documente de la 1200

Rep.: - Arhivele Naţionale Bistriţa-Năsăud, în ultimii ani, au o deschidere foarte mare spre public, atât prin accesul nostru la documente pentru realizarea unor lucrări, pentru a ne informa despre istoricul propriei noastre familii, dar este foarte vizibilă şi prin ceea ce ne transmite, iată, şi prin mediul online - pentru că se poate accesa o pagină facebook a Arhivelor Naţionale Bistriţa-Năsăud, intitulată Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Bistriţa-Năsăud.

         Lucrând în acest an la o antologie – „Spiritul locului – Judeţul Bistriţa-Năsăud prin ochii scriitorilor” – am constatat că, această pagină de facebook este foarte utilă. Am găsit acolo foarte multe gânduri extrase din scrierile unor personalităţi din judeţul nostru, ca de exemplu Ion Pop Reteganul, care-şi amintea de sărbătorile noastre de acasă. De asemenea, am găsit scrierile lui  Grigore Borgovan despre Sărbătorile Corvineştiului de la 1850,  despre academicieni care sunt în patrimoniul arhivelor noastre şi poze deosebite. Vreau să vă felicit pentru acest mod de a aduce în faţa noastră mici extrase din documentele pe care le deţineţi. Judeţul Bistriţa-Năsăud are, într-adevăr, un tezaur unic şi dacă ar fi să facem un top la nivel naţional şi chiar internaţional, putem spune că deţinem lucruri extraordinare. De unde a venit această ideea de a veni în faţa oamenilor şi cu această pagină de facebook  - pentru că ştim că toată lumea stă pe reţelele de socializare - şi cum a fost primită?

         Cornelia Vlaşin: - Pagina de facebook s-a născut din ideea de a populariza ceea ce avem noi în arhive şi de a populariza ceea ce înseamnă arhivele pentru că am constat – din diverse întâlniri sau din accesul cercetătorilor la sala de studiu – că se cunosc foarte puţine date despre arhive şi mai ales despre ceea ce conţin şi păstrează arhivele. Începând cu 2017 (mai puţin), apoi cu 2018, am constituit această pagină de facebook, iar din 2019, odată cu venirea pandemiei,  ne-am spus că trebuie să venim în sprijinul iubitorilor de istorie, şi nu numai, de cultură, în general,  prin postarea a mici extrase din documente, a unor fotografii, a unor documente mai puţin cunoscute de cercetători sau de publicul larg. E adevărat că, în ultima perioadă, în ultimele 2-3 luni, au fost mai puţini activi din cauza lucrărilor care se desfăşoară la Arhive şi din cauza accesului mai greoi la documentul de arhivă, fiindcă a trebuit să luăm anumite măsuri pentru protecţia documentelor, dar promitem că, odată cu sfârşitul acestor lucrări, vom fi la fel de activi. Şi acum am păstrat acelaşi obicei de a puncta un anumit eveniment, de a aduce în atenţia publicului o anumită fotografie mai deosebită, un anumit document sau comemorarea sau aniversarea unei personalităţi. Pagina de facebook a fost foarte bine primită, avem acum cercetători care au venit la sala de studiu şi ne-au spus că au citit despre un anumit eveniment pe pagina noastră şi că vor să-l aprofundeze. Practic, aceasta a fost ideea creării paginii de facebook. Adică, să dăm cumva un impuls asupra cercetării, poate un anumit iubitor de istorie nu cunoaşte o anumită personalitate şi, după ce citeşte postarea de pe pagina de facebook, vine la Arhive şi aprofundează practic cercetarea. Am avut câteva teme care se încadrau la teme de doctorat, inclusiv emigrarea în America, istoria învăţământului – şi acum avem foarte multe documente pe care le-am scos la suprafaţă. Noi, pe lângă această atribuţie de a aduce în atenţie avem şi obligaţia de a prelucra documentul, adică de a face acel registru, acel inventar care este pus apoi la dispoziţia cercetătorului, iar el poate să aprofundeze prin cercetarea inventarului respectiv.... Pentru noi a fost o paignă esenţială şi ne-am propus să fim activi. Mai au colegi în ţară pagini de facebook dar, din semnalele noastre, noi suntem printre cei mai activi.

         Rep:: - Pe lângă faptul că extrageţi aceste date despre personalităţi ale judeţului, dar şi despre personalităţile venite pe meleagurile noastre, aveţi şi propriile texte. M-am bucurat tare mult să descopăr acolo nunta din judeţul Bistriţa-Năsăud – şi vă felicit pentru acest lucru – dar mai ales faptul că, şi subliniez acest lucru, le însoţiţi cu imagini deosebite. Aţi selectat o nuntă care a avut loc în 1930 şi ceva, la Şanţ, la care Dimitrie Gusti a fost naş.

         Cornelia Vlaşin: - Da, aşa este. Soţii Grapini, de fapt băiatul preotului din Şanţ, Pamfiliu Grapini. Nunta s-a desfăşurat de la A la Z, ca să spunem aşa, la care a participat şi profesorul Dimitrie Gusti, care a vizitat judeţul nostru între anii 1935-1936. Foarte multe fotografii se păstrează în colecţia Dumitru Nacu, cel care a fost profesor, primarul Năsăudului, şi care a însoţit echipa profesorului Dimitrie Gusti, şi care pleacă în refugiu la Bucureşti, odată cu ocuparea Ardealului de Nord, şi care avea foarte multe informaţii şi unele dintre cele mai frumoase fotografii. Trebuie să spunem că sunt fotografii care fac parte din patrimoniul României, pentru că sunt unicat. Se mai păstrează o colecţie importantă la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti, iar şi noi ne bucurăm să avem o parte din fotografiile respective la Bistriţa, în colecţia Dumitru Nacu. Am încercat să le popularizăm pentru că, la fel, aceste fotografii nu au fost valorificate de-a lungul anilor. Sunt şi alte fotografii din Leşu, tot în colecţia Dumitru Nacu, tot din aceeaşi perioadă, tot realizate cu ocazia vizitei profesorului Dimitrie Gusti în judeţul nostru. Sunt fotografii care surprind nu doar obiceiurile, dar şi activităţile desfăşurate, de la realizarea palincii, războiul de ţesut, de asemenea frământarea şi coacerea pâinii, fabricarea magiunului, despre cum era realizată ţesătura din cânepă, de la treierat la cum era lăsată în apă şi apoi ţesută. Practic, toate activităţile care se desfăşurau de către o gospodărie ţărănească sunt surprinse în aceste fotografii  de arhivă, inclusiv partea religioasă, pentru că avem fotografii cu slujba de duminică, cum se boteza un copil. Pe lângă această colecţie a profesorului Dumitru Nacu mai avem colecţia Iuliu Moisil unde sunt unele dintre cele mai importante fotografii care surprind şi judeţul nostru, dar şi regiunea de sud. Colegii de la Gorj sunt invidioşi pe noi pentru că noi avem cele mai frumoase fotografii cu personalităţi şi cu portul popular din zona respectivă care se păstrează la arhive. Ei nu le deţin la Târgu Jiu, dar le avem noi la Bistriţa. La fel, şi din judeţul Vâlcea mai avem câteva fotografii cu portul popular, dar şi din regiunea noastră. Avem şi o consistentă colecţie de fotografii constituite, de-a lungul timpului,  de la diverse personalităţi. Adică nu se făceau donaţii consistente ci  se donau una-două fotografii, astfel că s-a constituit această colecţie de fotografii, cu numeroase fotografii care surprind nu doar portul popular, dar şi imagini din localităţile judeţului Bistriţa-Năsăud.

         Rep.: - Un lucru deosebit. Dumneavoastră aţi început să realizaţi cărţi, albume care sunt însoţite de texte, de extrase din documente, am participat şi eu la câteva lansări. Vă gândiţi să realizaţi şi un album legat de tradiţii, de spiritualitate, cu câteva texte? Din punctul meu de vedere ar fi foarte frumos să avem şi asemenea cărţi.

         Cornelia Vlaşin: - Da, ne gândim la realizarea unui astfel de album, sperăm că va fi un album realizat în parteneriat, astfel că aşteptăm parteneri care să îmbine bogăţia care se găseşte la arhive cu bogăţia pe care o gestionează ei. Realizarea unui asemenea album este unul dintre proiectele noastre de viitor pentru că este foarte-foarte important ca acest album să fie destinat publicului larg. O parte din public accesează pagina de facebook, o parte din public, cercetători, vin la sala de documentare a arhivelor, dar marea parte a publicului, a cetăţenilor, nu are acces sau nu vine şi atunci normal că lansăm acest album care pe urmă poate fi donat şcolilor din judeţ pentru a vedea şi a dezvolta acest spirit de frumos faţă de tradiţiile noastre, faţă de tradiţiile din judeţul Bistriţa-Năsăud, şi nu numai, pentru că sunt tradiţii frumoase care nu trebuie uitate şi care trebuie valorificate şi care trebuie îmbogăţite prin aceste albume şi făcute cunoscute. Unul dintre obiectivele noastre este realizarea unui astfel de album, dar şi a unui volum de documente, pentru că, aşa cum aţi spus, am postat extrase cu amintirile diverselor personalităţi privind obiceiurile de iarnă sau de Paşti şi este păcat să nu fie cumva reunite, alături de fotografiile respective.

         Rep.: - Cred că cu toţii suntem pasionaţi şi de bucătărie. La bucătăria noastră din Ţara Năsăudului era şi pălinca, ţuica sau horinca şi aveţi fotografii despre cum se prepara la cazan. Cred că deocamdată nu s-a făcut în Bistriţa-Năsăud – am fost, împreună cu domnul Filip într-o cercetare şi am cules câteva reţete – o carte de bucate din judeţ. Aveţi reţete printre documentele dumneavoastră? Cu siguranţă aveţi şi fotografii unice.

         Cornelia Vlaşin: - Da, sunt reţete din acelaşi fond Iuliu Moisil, care este o colecţie multilaterală, unde poţi găsi informaţii din toate domeniile. Sunt câteva caiete cu bucate, cu reţete de prăjituri şi nu doar româneşti ci şi săseşti, pentru că ştim că soţia lui era de origine germană, astfel că se păstrează un astfel de reţetar care a fost trimis în 2017 la Paris, la expoziţia realizată de către Arhivele Naţionale. Şi nu avem doar reţetele respective, avem şi acele meniuri ale restaurantelor din judeţul nostru unde vedem ce anume se servea, ce mâncăruri erau preparate, ce băuturi erau servite. Aceste reţete şi meniuri au fost capul de afiş la expoziţia respectivă.

         Rep.: - Iată, s-ar putea şi aici o lucrare doar pe această tematică. Pe dumneavoastră, când aţi venit în judeţul Bistriţa-Năsăud, ce reţetă va atras cel mai mult?

         Cornelia Vlaşin: - Cel mai, mult gomboţii. Şi acum, când face bunica soţului meu, îi mănânc cu plăcere. Mă abţin cu greu. În zona noastră nu se prepară, astfel că pentru mine sunt un deliciu gomboţii cu prune.

         Rep.: - Cu siguranţă, şi în zona de sud sunt reţete foarte bune, ca şi în zona noastră. Ar merita promovate şi aceste lucruri pentru că, într-o eră în care trăim mai mult nesănătos, cu mâncăruri de la fast-food, merită să ne întoarcem şi la reţetele tradiţionale şi să vedem cum mâncau moşii şi strămoşii noştri, care mâncau sănătos şi gustos.

         Cornelia Vlaşin: - Da aşa este. O altă mâncare care-mi place foarte mult şi este din zonă este mămăliga cu pături, cu acea brânză din bărbânţă. Îmi place la nebunie, deşi nu pot mânca foarte mult, dar niciodată nu o refuz. Sunt mâncăruri foarte bune care merită promovate. Mai este şi plăcinta cu dovleac care este o delicatesă de sezon, pe care soacra mea o prepară foarte bine. Este adevărat că eu nu sunt o mare bucătăreasă, şi recunosc acest lucru, dar sunt o gurmandă şi îmi plac mâncărurile bune şi îmi place această zonă cu toate mâncărurile ei care trebuie valorificate. Am observat cu bucurie că din ce în ce mai mult se merge şi pe această cale de a promova bucătăria tradiţională, ceea ce este un lucru îmbucurător şi trebuie felicitaţi cei care realizează aceste lucruri.

         Rep.: - Aşa este. De la bucătărie ne întoarcem la tradiţii şi spiritualitate. În aceste zile se vorbeşte despre familia regală, despre relaţia lor la Bistriţa. Vom avea inclusiv un concert dedicat Regelui Mihai la Centenar. Vreau să ne spuneţi câteva cuvinte despre colecţia  - dacă aveţi - Familiei Regale pe care o aveţi la Bistriţa.

         Cornelia Vlaşin: - Din păcate nu avem o astfel de colecţie. Există informaţii despre Familia Regală în fondurile Arhivelor Naţionale, mai multe informaţii despre Regele Ferdinand şi Regina Maria, pentru că nu trebuie să uităm că Familia Regală a fost cumva legată şi de Bistriţa, odată prin vizita Familiei Regale în 26 mai 1919, când Bistriţa a fost unul dintre cele 15 oraşe vizitate de Familia Regală, în contextul tratativelor de pace, pentru recunoaşterea Unirii Transilvaniei cu Patria Mamă.

         Rep.: - Tot pe facebook am văzut o poză cu Regina îmbrăcată în ie, la Bistriţa.

         Cornelia Vlaşin: - Într-adevăr, în gară, sunt 26 de fotografii ale vizitei cuplului regal la Bistriţa. Să nu uităm că principele de atunci, Carol al II-lea, a fost exilat la Bistriţa, a stat o bună parte aici, cu diverse aventuri, dar şi foarte multe informaţii de atunci, în clădirea în care se află acum Biblioteca Judeţeană. De asemenea, a avut un cuvânt de spus la înfiinţarea Regimentului de Graniţă de la Năsăud, cu sediul în Bistriţa, începând cu anul 1931, şi recunoaşterea ei în 1934-1935, tocmai pentru că ştia. Pe urmă a vizitat Bistriţa şi Năsăudul cu acea ocazie şi există alte fotografii. De asemenea, să nu uităm că Regele Mihai I a vizitat Năsăudul şi pe urmă şi oraşul nostru după 1990, în 1997 şi cred că în 2004. Sunt informaţii despre Familia Regală, sunt informaţii în fondul Gavril Tripon, cel care a fost prefect al judeţului Năsăud în perioada respectivă, în 1919. Avem scrisoarea de mulţumire a Reginei Maria faţă de locuitorii Bistriţei, faţă de primirea pe care au făcut-o locuitorii Bistriţei cuplului regal, avem amintiri ale lui Alexandru Vaida Voievod despre vizita Familiei Regale, despre exilul lui Carol al II-lea la Bistriţa, sunt astfel de informaţii. Mai avem informaţii sau documente oficiale în fondul Prefecturii judeţului Năsăud.

         Rep.: - Aveţi şi un tablou al Reginei?

         Cornelia Vlaşin: - Da, un tablou al Reginei care a fost dat în custodie temporară – şi pentru asta i-am mulţumit domnului Buliga – pentru că, într-adevăr, nu prea mai găseşti acum tablouri semnate de Regina Maria, într-o colecţie privată, la Bistriţa.

         Rep.: - În Parcul municipal s-a dezvelit o statuie dedicată Regelui Mihai I, la Centenar. Îmi amintesc că, imediat după Revoluţie, a fost inclusiv în comuna Spermezeu, unde l-am văzut şi eu la mine acasă, iar pe urmă la Mănăstirea Dobric, pentru că era prieten cu Episcopul Macarie, cu tânărul Macarie Drăgoi. Se vorbeşte foarte mult în aceste zile despre faptul că noi am avut un Bulevard Carol, o stradă Regina Maria. Cred că este important să ne amintim şi de contribuţia lor – dacă tot dăm nume la străzi – să ne amintim şi de ei, de memoria lor, pentru că Familia Regală, până al urmă, a însemnat ceva.

         Cornelia Vlaşin: - În Bistriţa nu exista până acum o stradă, un bulevard sau o piaţă, un parc cu numele unui membru al Familiei Regale.

         Rep.: - Spuneaţi că sunteţi în şantier. Cum se îngrijesc documentele, cât de atent trebuie să fii la îngrijirea documentelor, pentru că oamenii trebuie să ştie că este nevoie de anumite condiţii pentru a îngriji un document.

         Cornelia Vlaşin: - Da, pentru îngrijirea documentelor este nevoie de anumite condiţii , începând de la temperatură, umiditate, lipsa prafului, a luminii, pentru că unul dintre factorii degradanţi ai documentului de arhivă este lumina şi din această cauză documentul nu este expus direct pe factorul de lumină, geamurile trebuie protejate cu o sticlă specială, astfel încât razele soarelui să nu pătrundă în depozitul de arhivă. De asemenea, documentul este protejat într-o mapă, pe urmă este pus într-o cutie, tocmai pentru a exista mai multe protecţii asupra documentului. Trebuie luate toate măsurile de precauţie pentru cazul în care, Doamne fereşte, ai o inundaţie sau o infiltraţie de apă. De asemenea, în această perioadă, când se realizează lucrările de reparaţii, practic, toate documentele au fost protejate prin înfoliere, adică rafturile sunt înfoliate ermetic astfel încât praful să nu pătrundă la documentul de arhivă. Din această cauză am fost mai puţin prezenţi şi în mediul online, dar şi fizic, prin realizarea unor expoziţii,  sau prin acele porţi deschise pe care le-am decis în vara acestui an, adică, în fiecare primă zi de vineri dintr-o lună porţile arhivelor să fie deschise publicului. Din această cauză, în luna septembrie, luna octombrie şi cred că şi luna noiembrie, nu am mai permis vizitele la arhive pentru că nu aveam ce arăta. Şi nouă ne este destul de greu să avem acces la documente. Evident că toate cererile sunt rezolvate, în continuare cererile sunt depuse de către cetăţeni, noi răspundem în termen legal, dar nu mai puţin aceste activităţi pe care noi le realizam destul de frecvent, adică expoziţii şi postări pe pagina de facebook.

         Rep.: - Foarte mulţi dintre tinerii de azi se plâng că nu mai au de unde culege folclor, că nu mai sunt texte. Le dăm şi lor dreptate, pe undeva, pentru că ţăranii au cam dispărut. Însă, eu cred că Arhivele găzduiesc foarte multe culegeri de texte folclorice.

         Cornelia Vlaşin: - Aşa este. Avem câteva fonduri în care se regăsesc textele folclorice – Iuliu Moisil, dar şi fondul profesorului Păiuş. De asemenea, accidental, mai avem culegerile de folclor Anton Coşbuc, nepotul lui  George Coşbuc, Dumitru Nacu. Deci, dacă într-adevăr, se face cercetare sau cineva este pasionat să vadă folclorul autentic, textele respective,  pot veni către arhive. Ceea ce ar fi frumos şi îmi propun de câţiva ani – aşa cum faceţi şi dumneavoastră şi vă felicit – ar fi acele înregistrări orale. În străinătate, în vestul Europei se practică acest lucru. Practic, se constituie arhiva orală şi se păstrează. Şi nu doar pentru folclor, dar şi pentru amintirile celor care au participat la evenimente importante. Cum deja ne-au părăsit eroii noştri din Primul şi al Doilea Război Mondial este păcat că nu avem astfel de amintiri înregistrate. Un alt proiect la care mă gândesc – şi voi face apel la dumneavoastră şi la cei care păstrează astfel de înregistrări să le depună şi la Arhivele Naţionale pentru a se constitui şi astfel de arhive, pentru că am avut o surpriză colosală când am văzut că Biblioteca Naţională a Franţei a pus la dispoziţia publicului astfel de înregistrări. Avem numeroase cântece populare, înregistrări din România, din Ardeal, pe care le-am uitat dar care sunt cântece autentice. Ar trebui să ne axăm şi pe astfel de valorificări.

         Rep.: - E o idee bună. Împreună cu domnul profesor Vasile Filip am fost cam zece ani pe teren, în toate zonele, am editat şi trei volume – Riturile de trecere – Naşterea, botezul, înmormântarea, Sărbătorile din Bistriţa-Năsăud, calendarul creştin şi aplicat pe sărbătorile noastre băbeşti, şi Poveştile din judeţul Bistriţa-Năsăud. Mă gândesc că prima parte o avem doar audio, pe urmă sunt filmate şi ar trebui să vi le donăm şi dumneavoastră, mă voi ocupa de acest lucru. Cu siguranţă, acasă, oamenii mai au înregistrări, mai au filmări şi ar putea să le aducă spre dumneavoastră pentru că astăzi este accesibil, fiecare avem câte un telefon şi putem înregistra sau filma. Înainte era mai greu, într-adevăr.

         Mă gândesc că eu n-am avut răbdare să-l ascult pe tânul meu, adică cu bunicul, nu erau nici reportofoane, nici telefoane, nu am avut răbdare să-mi povestească cum a fost el prin războaie, în Siberia şi ce a pătimit, iar acum îmi pare rău, pentru că, dacă aş fi avut răbdare poate că aş fi scos nişte poveşti frumoase.

         Cornelia Vlaşin: - Aşa este. Din păcate, astfel de poveşti se pierd. Cei care şi-au scris memoriile – şi avem câteva memorii  la Arhivele Naţionale în fondurile private – dar din păcate foarte multă informaţie s-a pierdut. Încercăm de acum, de anul viitor din primăvară, acesta este unul dintre proiectele Arhivelor, să mergem la cei care încă mai trăiesc, odată să le scanăm documentele, dacă nu vor să le doneze la Arhivele Naţionale, şi să le înregistrăm amintirile, pentru că este foarte greu să pui o persoană de 90, 100, 100 şi ceva de ani să-şi scrie memoriile. Noi le înregistrăm şi le vom transcrie, tocmai ca să existe astfel de mărturii peste timp pentru generaţiile viitoare, pentru că, odată memoriile scrise pe hârtie într-adevăr îţi transmit o emoţie, dar una e să-l auzi pe omul acela vorbind, să ai înregistrarea, să ai glasul, să vezi emoţia respectivă. Practic, îţi dă un alt vibe, iar pentru generaţiile mai tinere acest vibe contează. Să ştiţi că generaţiile tinere – deşi sunt blamate de unele persoane – dacă le pui anumite lucruri la dispoziţie pot să facă lucruri minunate. Am văzut voluntari, tineri şi copii, entuziaşti ca să facă lucruri frumoase, adică să vină la Arhive să vadă, chiar să ne ajute, să se implice în diverse proiecte de voluntariat. Contează foarte mult să nu-i pierdem. Dacă-i implicăm şi le dăm o direcţie bună, cred că vor realiza lucruri minunate. Radio România a pus vocile unor mari scriitori – şi-l auzim şi pe Rebreanu, pe Sadoveanu, pe Arghezi. Într-adevăr, te impresionează să le auzi vocea. Ar trebui realizată o asemenea arhivă  legată de judeţul nostru, interviuri cu Andrei Moldovan, cu Ion Moise, cu domnul Pleş şi cu alţi scriitori trecuţi în eternitate. În ultimul interviu, domnul Pleş vorbea şi despre arhive. Toate acestea vor trebui depozitate într-o zi undeva ca să rămână amintire, iar dacă cineva vrea să le asculte vocea sau să vadă ce gânduri aveau...Deci, asta ar fi noutatea. Arhiva audio.

         Cornelia Vlaşin: - Am luat exemplu şi de la alţi colegi din străinătate. Pe mine m-a impresionat, în 2011, când a avut loc atentatul în Belgia, când colegii noştri de acolo au ieşit în stradă, cu nişte veste pe care scrie că sunt arhivişti şi că le păstrează memoria şi practic au adunat toate acele bileţele depuse de cetăţeni, ursuleţii, florile, ca să le păstreze la Arhivele din Belgia. Cred că aici este esenţa Arhivelor. Mi-am mai propus „Fondul pandemiei”. Deja am colecţionat aceste declaraţii pe care le-am completat, am pus la acest fond măştile, pentru că peste 50,100,150 de ani vor fi interesante măştile noastre, diversele modele de măşti, diverse apeluri, diverse anunţuri privind măsurile de protecţie împotriva pandemiei, acele declaraţii pe care le-am completat, unele umoristice, unele găsite pe internet, le-am scos şi le păstrăm în Fondul pandemiei. Am mai constituit Fondul Centenarului unde am făcut un apel către toate instituţiile de cultură din judeţul nostru care au realizat manifestări dedicate Centenarului să le aducă, volumul lansat sau acel afiş cu evenimentul dedicat Centenarului.  Încercăm să facem un apel, în fiecare an, dacă au avut loc manifestări deosebite la nivelul judeţului nostru, să avem o mărturie a acelui eveniment, începând de la afiş, de la invitaţi şi chiar câteva articole de presă referitoare la evenimentul respectiv, pentru că sunt foarte necesare şi foarte importante pentru viitor astfel de mărturii cu ceea ce s-a întâmplat în judeţul nostru. Şi se întâmplă lucruri minunate şi este păcat ca ele să fie trecute în uitare în anii viitori.

         Rep.: - Îmbucurător este faptul că lumea deja ştie că singurul loc unde se păstrează documentele şi în care putem avea încredere – pentru că există o lege şi nu se înstrăinează de acolo – sunt Arhivele. În rest, nu ştim ce va fi, în timp, dar aici, istoria va rămâne în arhive.

         Cornelia Vlaşin: - În ultima perioadă au venit către Arhive foarte multe donaţii, donaţii private. Acesta este motivul determinant pentru care vin către Arhive să-şi depună colecţia de suflet. Noi ne bucurăm, ne şi responsabilizează tocmai prin faptul că ştim cât de muncite şi cât de iubite au fost acele documente sau acele obiecte, pentru că în ultima perioadă nu au fost donaţii numai de documente ci şi de obiecte. Vorbeam de cântecul popular. Avem deja peste 350 de plăci de vinil donate Arhivelor, alături de acel casetofon, acel magnetofon. Avem şi o colecţie de casete care sunt mărturii, pentru că peste ani nu va mai şti nimeni cum a arătat o casetă sau chiar şi un DVD. Am vrut să păstrăm din fiecare obiect şi sursă câte un exemplar, dar avem deja colecţii, iar acest lucru chiar ne bucură foarte mult pentru că ne dăm seama că începem să fim şi cunoscuţi, şi respectaţi, şi înţeleşi, pentru că nimeni nu ştia care este atribuţia Arhivelor.  Lumea vorbeşte deja despre Arhive, ştie ce facem noi la Arhive, vin către noi şi văd, practic, că instituţia aceasta este foarte importantă pentru orice cetăţean şi pentru noi ca popor şi ca identitate. Când am fost în Franţa, pe mine m-a uimit faptul că preşedintele Macron, după ce a luat mandatul, primul departament pe care l-a vizitat a fost Compartimentul Arhivă, cu argumentul: „Voi păstraţi identitatea noastră”.

         Rep.: - La capitolul cărţi şi reviste literare, cum staţi?

         Cornelia Vlaşin: - Stăm bine. Am primit donaţii. Cea mai importantă donaţie pe această parte a fost donaţia profesorului Andrei Moldovan. De asemenea, tot ca şi lobby al domniei sale, am primit donaţia Vasile Savu, şi ştim că Vasile Savu a fost cel mai important traducător şi latinist al României. Avem diverse donaţii şi diverse reviste care au fost depuse la biblioteca instituţiei noastre. Noi avem deja peste 35.000 volume de carte, unele sunt rarităţi şi fac parte din patrimoniu, dar avem şi un important fond al revistei literare, începând de la „Dacia literară”, „România literară”, „Echinox”, „Vatra românească”, „Minerva”...

         Rep.: - Toate revistele importante, multe dintre ele ediţii princeps.

         Cornelia Vlaşin: - Aşa este.

         Rep.: - Arhivele noastre au documente inedite. Unele dintre documente sau imagini sunt în patrimoniul României. Ce înseamnă acest lucru?

         Cornelia Vlaşin: - Adică, odată că sunt în fondul arhivistic naţional al României, practic, cumva evaluate, adică au o valoare inestimabilă. Trebuie spus că toate documentele care intră la Arhivele Naţionale sunt documente de patrimoniu, dar unele, prin valoarea lor, prin unicitatea lor, sunt evaluate de statul român, având o valoare foarte mare. Importanţa lor, dată de unicitate, de modul de scriere, de suportul de scriere, pentru că una este să ai un document scris pe hârtie şi una e să ai un document scris pe pergament sau pe papirus, pentru că avem şi un astfel de document. De asemenea, e vorba de informaţia transmisă, de cine a fost scrisă, de cine a fost semnată, la cine se referă, toate acestea, practic, dau valoare documentului.

         Rep.: - Sunt documente care sunt evaluate şi material?

         Cornelia Vlaşin: - Acele privilegii şi documente vechi sunt evaluate la câteva milioane de euro şi asta contează foarte mult. Avem privilegiile Bistriţei, de exemplu un privilegiu este evaluat undeva la 5-6 milioane de euro. Practic, acest lucru ne şi responsabilizează, astfel că şi această valoare materială dă valoare Arhivei noastre pe care o deţinem la Bistriţa. Suntem printre cei care au cele mai importante fonduri ale României, şi nu numai, tocmai datorită pieselor care compun fondul respectiv sau colecţia respectivă. Fondul Primăria Bistriţa este cel mai important fond orăşenesc al României, cu documentele respective, de la 1200 sau de la 1293, documentul original, şi nu este puţin lucru şi foarte puţine arhive din Europa se pot lăuda cu astfel de piese. Şi sunt doar unele dintre documentele respective. Să ai un document, la Bistriţa, de la 1350, document original sau de la 1200, copie autentificată, nu este puţin lucru.

         Rep.: - Legat de cifre. Spuneaţi că Arhivele găzduiesc câţiva kilometri.

         Cornelia Vlaşin: - Da, aşa este. Aşa se măsoară, este unitatea de măsură universală, în metri liniari se măsoară cantitatea de arhivă şi în România, şi în Tailanda, şi în Statele Unite. Noi avem peste 7000 metri liniari, adică 7 km de documente puse în dungă. Noi aproximăm că într-un metru liniar sunt cam 7000 de file, de document. Dar adunăm 7000 file cu 7000 ml, vă daţi seama cam câte file de documente. Un document poate avea 10 file sau 20 sau o singură filă. Dar, cu aproximaţie, avem o cantitate destul de mare la Bistriţa.

         Rep.: - Nu contează cantitate atât cât contează faptul că sunt documente unice. Poate am fost şi o zonă mai încărcată istoric...

         Cornelia Vlaşin: - Da, şi respectul pentru document a existat întotdeauna. Odată, în tradiţia săsească există respectul faţă de document, dar şi în zona românească, pentru că românii şi-au dat seama cât de important este documentul pentru a-şi putea revendica drepturile. Toate drepturile, de-a lungul istoriei, şi toate memoriile depuse, practic, se bazează pe document, astfel că şi-au dat seama cât de important este să-şi păstreze documentele, în spaţii sigure, în spaţii accesibile, cât de importantă este evidenţa acestor documente, şi avem o întreagă corespondenţă în Fondul vicariatului, şi nu numai, în care avem acele Circulare vicariale, şi în Protopopiatul Ortodox, în care se făcea apel către preoţi să-şi păstreze arhiva în bună regulă. De asemenea, pe partea şcolară, învăţătorii erau îndrumaţi să-şi păstreze documentele şi cât de importante erau acele documente. La sfârşitul secolului XIX şi lecţiile de istorice se făceau prin vizita la Arhive sau la documentele de arhivă, ori cu referire la documentele de arhivă. Din această cauză, apar foarte mulţi colecţionari la sfârşitul secolului XIX, la mijlocul secolului XIX, dar cu precădere la sfârşitul secolului XIX.

         Rep.: - Toate aceste cunoştinţe s-au acumulat în ani de studii şi muncă. Vă pot întreba orice pentru că o să ne răspundeţi, cu siguranţă, şi vă felicit pentru acest lucru. Când nu sunteţi cu ochii în documente, când nu studiaţi, nu sunteţi la Arhive, ce alte pasiuni mai aveţi?

         Cornelia Vlaşin: - Iubesc orhideele, am o colecţie impresionantă de orhidee, peste 45 de orhidee diferite, îmi plac plimbările, îmi place să descopăr locuri noi. Când merg în concediu eu nu mă duc să stau la mare şi să fac plajă ci mă duc să vizitez foarte multe locuri şi acest lucru mă încântă. Îmi place natura, încerc să ies cât mai mult în natură, ascult foarte multă muzică, de la muzică populară, muzică uşoară,  îmi place Julio Iglesias, dar îmi place şi muzica clasică. Cam astea sunt pasiunile mele.

         Rep.: - Ce vă place sau ce nu vă place în Bistriţa?

         Cornelia Vlaşin: - Îmi plac foarte multe lucruri în Bistriţa, de asta am şi rămas aici şi nu am plecat în altă parte. Îmi place locul, îmi plac oamenii, îmi place orăşelul, pentru că este cochet. Ce nu-mi place? Nu-mi place că nu există respect faţă de curăţenie. Şi cred că asta se şi vede. Adică, nu trebuie să vină eu ştiu cine să-ţi facă curăţenie în faţa blocului, în faţa casei, cred că asta ţine de fiecare dintre noi. Există destul de multe coşuri de gunoi şi nu este admisibil să-ţi arunci mizeria pe jos când coşul este la 2 m sau chiar şi la 10 m. Ăsta este lucrul care nu-mi place, adică ceea ce ţine de noi, bunul simţ în ceea ce priveşte curăţenia, relaţiile dintre noi. În rest, sunt foarte multe lucruri minunate în Bistriţa şi în judeţul nostru, sunt multe locuri de vizitat şi care trebuie cunoscute şi valorificate – şi oameni, şi locuri, şi lucruri. Sunt multe, începând cu Bistriţa, Năsăudul, Sângeorzul, Becleanul... Recent, am descoperit Grota de la Chiraleş, deşi citisem despre ea, n-am vizitat-o niciodată şi am rămas uimită de ce minunăţie este acolo, de unicitatea acestei grote. Astfel de locuri şi lucruri sunt în tot judeţul. De exemplu, la Posmuş am vizitat refacerea castelului Teleki, şi mai sunt câteva surprize pe care le-am redescoperit acum.

         Rep.: - Vă mulţumesc.