Dr. Cornelia Vlaşin, şef Serviciu Judeţean al Arhivelor Naţionale Bistriţa-Năsăud, despre expoziţia privind fenomenul emigrării de la începutul secolul al XX-lea în America: Se poate face o lucrare de doctorat

Rep.: - Un eveniment deosebit va avea loc vineri.  Îmi amintesc că acasă, la Dumbrăviţa, aveam un tablou cu un cowboy şi un pistol. În poză era străbunicul meu, plecat în America. Şi românii din zona noastră au plecat spre alte zări spre a-şi împlini acest vis american şi pentru a aduce o bunăstare în familiile lor, pentru că foarte mulţi dintre ei au revenit acasă. „Şi am plecat spre El Dorado, fenomenul emigrării de la începutul secolul al XX-lea din judeţul Bistriţa-Năsăud”, eveniment care va avea loc vineri,  la ora 11, la sediul Arhivelor Naţionale. Câteva cuvinte despre această expoziţie şi cum de v-aţi gândit la aceasta.

         Dr. Cornelia Vlaşin: - Tema a fost primită ca o provocare din partea doamnei Cristiana Sabău, o provocare absolut frumoasă. Mai aştept şi alte asemenea provocări. Ştiam că avem documente la arhive referitoare la fenomenul emigrării, dar nu ştiam că avem atâtea genuri de documente. Din nou am fost privilegiaţi pentru că avem două fonduri importante, şi anume Prefectura judeţului Năsăud, unde sunt documentele referitoare la actele care au fost necesare în vederea emigrării, dar cel mai important fond referitor la acest fenomen este Fondul Băncii Aurora pentru că cei care au plecat în America şi-au trimis, practic, nu doar banii ci şi o întreagă corespondenţă purtată prin intermediul Băncii Aurora cu cei de acasă. Veţi vedea că avem foarte multe scrisori, foarte multă corespondenţă, foarte multe fotografii, pentru că, cei care au plecat în America au lăsat o fotografie aici, iar când ajungeau în America făceau o fotografie acolo şi trimiteau banii împreună cu o scrisoare şi fotografia, pentru ca cel care ridica banii de acasă să meargă la bancă cu fotografia pentru a se face o comparaţie între fotografii.

         Rep.: - Înseamnă că aşa a ajuns şi la noi fotografia din tablou.

         Dr. Cornelia Vlaşin: - Probabil. Sunt emoţionante toate aceste corespondenţe pentru că vezi greutăţile cu care se confruntau cei care au plecat în America. A fost un fenomen amplu la nivelul societăţii transilvănene, şi aici nu vorbim doar de români. Vorbim şi de saşi, şi de maghiari, dar mai ales de evrei. Acest fenomen a fost întâlnit şi în vechiul Regat dar, din zona noastră, cei care au plecat, practic, şi-au constituit comunităţi acolo şi, cumva, au încercat să transpună organizarea de aici acolo. Ceea ce ne-a bucurat foarte mult a fost că, în urma postărilor de pe faceboock, am primit foarte multe mesaje, iar un domn plecat în America, Sorin Nica, care a făcut foarte multe cercetări privind fenomenul emigrării, ne-a trimis şi o fotografie absolut unicat. În continuare, ne-a transmis că lucrează la acest proiect, ne-a trimis în format electronic chiar şi un „tălmaci”, pentru că nu ştiam de cea – şi nu mai există în românia o astfel de carte – şi anume tălmaciul româno-englez. Cei care plecau aveau nevoie şi de un dicţionar ca să poată comunica, pentru că nu se cunoştea limba. Este interesant faptul că există şi transcrierea corectă a frazei, dar şi acum se citeşte şi cum trebuie percepută. Am expus astfel de documente, dar am încercat să expunem toate genurile de corespondenţă cu acele cec-uri trimise. Avem o varietate de cec-uri care intră în patrimoniul nostru naţional pentru că sunt documente unicat. De asemenea, avem documentele care atestă greutăţile cu care se confruntau cei care se întorceau din America, pentru că era o întreagă aventură să pleci, dar o întreagă aventură era să vii şi înapoi. Foarte mulţi au fost atacaţi, jefuiţi, unii erau chiar torturaţi pe drumul de întoarcere şi rămâneau fără nimic, fără acea agoniseală pe care ei s-au străduit să o adune, să vină acasă şi să-şi cumpere aici o gospodărie. Este o expoziţie emoţionantă. Dacă ar fi după mine, eu aş face şi o lucrare. Cei care nu au doctoratul se pot axa pe o astfel de temă pentru că fenomenul este mult mai amplu, are caracter polivalent, nu doar istoriografic ci şi o analiză sociologică a fenomenului.

         Rep.: - După cum văd în poze, pe afiş, unii au plecat chiar din vatra satelor, cum spuneam şi de străbunicul meu. Iată, ar fi o temă interesantă despre felul cum au plecat de aici, ce tradiţii şi-au dus cu ei, dar şi ce au împrumutat de dincolo şi au adus cu ei la întoarcere.

         Dr. Cornelia Vlaşin: - Aşa este. Ceea ce au păstrat foarte mult a fost portul. La toate evenimentele şi la toate descrierile există portul popular. În 1926, când Regina Maria a vizitat America, toate comunităţile care au întâmpinat-o s-au îmbrăcat în acel frumos port popular. O astfel de fotografie am primit şi noi acum din America, de la Comunitatea Aurora care a fost una dintre cele mai mari comunităţi greco-catolice din America şi foarte mulţi conlocuitori ai noştri erau stabiliţi acolo.  Şi-au luat tradiţiile cu ei, au respectat toate zilele de Post, dar, în rest, au împrumutat multe de acolo, pentru că au plecat ţărani şi s-au trezit acolo muncitori. Cumva, viaţa de acolo, o astfel de transformare, i-a marcat, acest fenomen fiind mult mai amplu. Avem şi câteva ziare de atunci ale comunităţilor româneşti unde vedem cum au încercat să-şi organizeze comunitatea de acolo. Şi-au constituit inclusiv echipe de fotbal american, echipe de gimnastică, cum au încercat să se implice în viaţa comunităţilor de acolo. Avem o fotografie din anul 1952 în care reprezentanţii comunităţii româneşti sunt primiţi de preşedintele Truman. Era o comunitate destul de închegată şi de puternică, astfel încât preşedinţii americani să apeleze, facă lobby pe lângă comunitatea românească.

         Rep.: - Românii ne fac cinste şi acum în America. Acum doi ani am fost la New York şi, într-adevăr, se adunau în jurul Bisericii şi, la sărbători,  păstrau cel puţin un element tradiţional şi acum.