Dragonul alb

Tânărul poet bistriţean Dan Cristian Şonfălean vine în faţa iubitorilor de poezie cu primul volum de versuri, ediţie bilingvă, româno-engleză, „Dragonul alb – The white dragon”, apărut la Editura Nico, coordonată de scriitorul Nicolae Băciuţ. Volumul este o plămădire ani buni a sentimentelor interioare descoperite acum, în 28 poeme, cu o cadenţă fină ce dă senzaţia unei călătorii a transcendenţei dintre cer şi pământ, dintre bine şi rău, dintre etern şi clipa momentului. Spiritul poetului atinge acel punct cald al bucuriilor veşniciei, a binecuvântării divine, care exaltează în fiecare vers. Descoperim un conţinut metaforic ridicat, poezia fiind o contemplaţie, o meditaţie la facerile lumii, în care descoperim speranţa, optimismul, echilibrul, bucuria şi energia tânărului poet: „Te voi purta la cer/ În mângâieri prelungi/ În oglindiri de stele/ Ce ning sufletul tău”.

O poezie cu vădit accent religios, scriitorul îndemnând la pocăinţă: „Ieşiţi din surpăciuni/ Credeţi în Domnul”, continuând într-un registru grav: „Oglinda de drac se va sparge în tăciuni/ Căci soarta vă lasă cu Domnul/ Învingător şi stăpân”. Baronii răului sunt astfel nimiciţi, iar inima în care poetul simte „O statuie de durere”, adică o piatră tare, va învia, contrastul viaţă –moarte fiind foarte bine accentuat. Gonind prin vise, întru aşteptarea viitorului, poetul nu se teme de moarte, „Căci eram viu şi străfulgerător”, adică licoarea magică permite învierea întru cele sfinte. Atunci când porţile soarelui îşi vor deschide porţile, redescoperim vremurile când „Frunzele se-ndoiau în vânt/ Pământul radia…”. Când observă că timpul trece greu, poetul aşteaptă momentul în care va renaşte din nou „Din timpul nemuririi/ Voi căuta şi îmi voi aminti/ Atunci când norii curg pustii/ În baierele mării”.

În poezia lui Şonfălean, simbolurile capătă alte valenţe, timpul putând fi cumpărat, iar momentul clipei făcând cât o avere. Dragonul alb este cel care deschide uşile visării „Capăt de fior al amintirii” muza ascunsă care se coboară din tablou şi pregăteşte un ceai în atelierul de creaţie al tânărului scriitor. Nu lipseşte dragostea, bine conturată, într-o poezie dulce-amăruie: „Un bulgăre de cremă/ Atinge buzele tale/ Te salut/ Şi îţi doresc/ Sărutări şi înghiţituri”. Poetul invocă divinitatea să-i dea puterea de a scrie: „Vreau o pagină albă/ Literele sunt prea fierbinţi/ Şi dac-aş începe să scriu/ S-ar putea răcori”. Prin poezie deschidem ochii spre visare, ne stâmpărăm dorurile, ne regăsim idealurile, descoperim povestea dragostei. Vocea poetului este auzită şi felicitată atât de simpli cititori, cât şi de oameni cu experienţă, precum profesorii Rodica Botezatu, Doina Pop, Vasile V. Filip, care dau gir tânărului poet. O poezie mult aşteptată, care acum înfloreşte precum trandafirul care răspândeşte parfumul zecilor de petale.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5