Duioşii patriarhale cu Ovidiu Petri

Vine o vreme când lecturile unor experiente epice postmoderniste, cu tot ineditul lor de formulă, ne obosesc şi, chiar pentru scurtă vreme, căutăm altceva. Nu neapărat facilul şi divertismentul vetust, ci mai degrabă simplitatea devoţiunii, performantă în sinceritate. O astfel de lectură ne propune profesorul nimigean Ovidiu Petri care, după ce în 2006 îşi rememora în pagini emoţionante „Satul lui drag”, ne propune la finele lui 2009, de la aceeaşi generoasă editură a Casei Corpului Didactic din Bistriţa, „Nova Didactica”, alte pagini „Tot despre Nepos”. Cu suflet de copil (nu însă infantil), autorul îşi redeschide muzeul duioşiilor patriarhale în pagini caligrafiate cu răbdare nu însă cu elemente de monografie rurală, ci cu figuri devenite bunuri spirituale ale celor din Vărarea, reţinute într-un panegiric sui generis. Eterogenă, ca şi lumea satului, cartea lui Ovidiu Petri răspunde nevoii discrete de evocare, de rememorări dintr-un muzeu de ceară aşezate în sumar după o prioritate firească; mama, cărturarii satului, personalită şi cu sau fără aureolă, genealogii emoţionale. O astfel de lectură reface în conştiinţa cititorului o legătură cu sine, cu lumea irecuperabilă a fiecăruia dintre noi la care ne întoarcem pe furiş, hăituiţi, pentru o spovedanie tardivă.

Iulian Chivu