După faptă, și răsplată la “Dan Steel Group” Beclean

Cea mai importantă dintre cele trei mari secții ale magnatului “Dan Steel Group” Beclean a protestat în întregime miercuri, 12 februarie 2014, împotriva patronatului, prin încetarea activității pe toată durata zilei. Nemulțumirile au izbucnit spontan încă de dimineață și au reclamat orele suplimentare prestate în weekend fără plăți adiționale.
În jur de o sută de persoane angajate în trefilare, căci aici a răbufnit totul, au lăsat lucrul pentru revendicări salariale, în ideea de a presa reglarea unor raporturi de muncă nemulțumitoare între părți. Cu o listă de revendicări gata de înaintat către conducere, oamenii au sperat la îndreptarea situațiilor deficitare, însă până spre seară n-au rezolvat mai nimic, în condițiile în care n-a prea fost nimeni să-i asculte, deși schimbul al treilea nu s-a dus acasă, iar tura de dimineață a refuzat munca. Vocea li s-a făcut, totuși, auzită, din moment ce răspunsul ajuns pe hârtiuțe în rândul mulțimii protestatare avea să sune, ceva ma târziu, descurajator pentru toată suflarea unității care avea ceva împotrivă: drept răsplată pentru îndrăzneala dovedită, inițiatorii acțiunii, trei la număr, au să rămână fără servicii, "că așteaptă alții la ușă" – aveau să afle, până spre seară, angajații celui mai important contribuabil la bugetul orașului de pe Someș.

Stocurile? Izbăvitoare. Deocamdată…
De cealaltă parte, nici proprietarilor unei astfel de afaceri nu li se anunță zile prea senine. O zi de repaus pentru cea mai importantă secție din fabrică poate însemna, dacă gluma se îngroașă, lumea e hotărâtă și situația se prelungește în acești termeni, începutul sfârșitului din perspectivă managerială. Nu de alta, dar trefilarea e de bază, în sensul că furnizează materie primă pentru celelalte sectoare importante din unitate: zincarea și cuiele. Or, anularea acesteia pentru o perioadă ar putea fi decisivă pentru producători, în această situație balanța având să încline de o parte ori de alta în funcție de cantitatea de marfă existentă pe stoc.

Sindicatul? Vânare de vânt...
Cu nervii întinși la maxim și nemulțumirile cât casa, muncitorii remunerați cu sume lunare de multe ori nici cât o mie de lei știu însă că totul li se trage de la lipsa unui sindicat puternic, în măsură să le reprezinte interesele lor, nu pe cele ale investitorilor. Că altfel, acesta există: de formă. Se vede chiar din argumentele “pro” ale celor “mulțumiți”: salariile sunt slabe, dar n-au întârziat niciodată nici măcar o zi și sunt trecute integral pe cartea de muncă. O spun chiar ei, conștienți de unde a început totul: “Primul lucru pe care l-a făcut Dan Vasile (n.r. omul de afaceri care a înființat „Dan Steel Group” Beclean) a fost să distrugă sindicatul; a pus în fruntea lui oameni obedienți lui, care se tem de el. Dar acum și-a lăsat la cârmă băiatul, din partea acționariatului, și ginerele, director general.” Cât despre subiectul generator de nemulțumiri? S-au lămurit și cu asta: “S-a și investit mult, s-au adus utilaje, s-a făcut extinderi, modernizări, s-au îmbunătățit condițiile de muncă. Ne-au spus să înțelegem că până nu termină cu investițiile nu ne pot da salarii mai mari, pentru că sunt la mijloc niște datorii de achitat, în urma unor împrumuturi.”

“Capitalismul”? Fără bariere
Aflat ani la rândul în topul celor mai înstăriți români, cu o avere de zeci de milioane de euro, Dan Vasile, afaceristul cu activități în metalurgie și construcții la Beclean și Negrești Oaș s-a remarcat în peisajul nostru local nu doar prin bogăție, ci și prin evenimente care au adus “Dan Steel Group” în lumina reflectoarelor.
Nu mai departe de finalul anului 2011, o cisternă cu acid clorhidric aparținând societății “Dafcochim” din Târgu Mureș s-a spart din cauza unor defecțiuni tehnice pe platforma de descărcare din incinta fabricii din Beclean. 20.810 kilograme s-au deversat atunci pe o suprafață de 400 metri pătrați, o rigolă de scurgere asigurând poluare accidentală pe Someș; nu gravă, după cum declaraseră comisarii Gărzii de Mediu, dar suficientă cât să fie vizibilă în PH-ul peste limită al apei.
Apoi, răsturnarea oricăror bariere ivite vremelnic, la un moment dat, în calea planurilor sale de mărire, n-a fost nici asta o mare scofală. Se întâmpla în 2008, când modernizarea fabricii s-a lovit de un dig de apărare la pârâul Meleș, cel care a viețuit zeci de ani de la ridicarea în era comunistă, până atunci, în plin elan “capitalist”. Cine a fost mai tare? Desigur, a picat digul. Cum? Prin apariția “legii”…

foto: arhivă

...................
Citiţi ediţia print