Economia Bistriței ,,scoasă” din arhive

            Publicația Arhivele Bistriței, inițiată și coordonată de prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta (Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca), a ajuns în anul al cincilea de apariție și la începutul lui 2020 a fost difuzată fascicula a doua, însemnând al paisprezecelea număr, ajuns sub ochii cititorilor. Cum deja se cunoaște, fiecare apariție a revistei are o temă de interes, tratată la cel mai bun nivel prezent de competență de către colaboratori, printre care, personalități de prim rang ale științe și culturii românești ale momentului. Numărul recent apărut, la care ne referim, s-a tipărit cu sprijinul Asociației culturale Alexandru Vaida Voievod din Bistrița, la Presa Universitară Clujeană, numele prestigioasei case de editură fiind, într-un fel, și expresie a calității și seriozității publicației.

Tematica recentului număr, așa cum apare pe prima copertă a publicației, este Istoria economică a Bistriței, și semnatarii textelor sunt universitari și cercetători profesioniști ai domeniului.
În introducere, prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta schițează sugestiv parcursul economic al Bistriței, plecând din urmă cu mai bine de o jumătate de mileniu și marcând momente și etape semnificative ale unei istorii, desfășurate în concertul Transilvaniei, concomitent cu cel european.  Este subliniată, bunăoară, decizia regelui Matei Corvin, de la 1469, de a încorpora Valea Someșului administrației Bistriței, bogățiile minelor de la Rodna contribuind decisiv la bunăstarea burgului. Profesorul Buta reține apoi anul 1529, momentul intrării Bistriței în posesia voievodului Petru Rareș al Moldovei care socotea Transilvania tot pământ românesc și acționa în consecință, ca un excepțional om politic în înțelesul de astăzi. Punctul terminus al densului excurs este reprezentat de anii noștri, cu referințe la societățile economice prospere și la instituția de suflet a profesorului Buta, Spitalul Județean Bistrița-Năsăud (Spitalul Mileniului III), la a cărui modernizare a avut o contribuție decisivă ca manager, pe parcursul a două decenii.

Textul Economia Bistriței în Evul Mediu, de doctor în istorie  Corneliu Gaiu, începe cu certitudinea că asupra începutului colonizării săsești în ținutul Bistriței nu există date precise, și primele comunități ar fi fost aduse aici pe vremea regelui Ungariei Gheza al II-lea. Invazia mongolă de la 1241, consemnată de canonicul Rogerius, amintește pierderile semnificative suferite de Rodna și Bistrița, ultima localitate fiind pe atunci oppium, adică târg, după cum este scris în Carmen Miserabile.

Interesați în apărarea linie Carpaților, dar și în  dezvoltarea economică a zonei, regii maghiari, îi amintim pe Andrei al II-lea, Ladislau al IV-lea, Carol Robert de Anjou, au acordat oaspeților privilegii menite să stimuleze dezvoltarea comunității săsești. Evident, nu se bucurau de aceste înlesniri cei mai vechi locuitori ai acestui pământ, românii, de religie ortodoxă, socotiți schismatici și aflați în vizorul papalității pentru a fi trecuți la catolicism. Istoricul Gaiu evidențiază în studiul său sumele plătite de așezările românești de pe Valea Someșului și Rodna  orașului Bistrița, trecute în registrele de socoteli ale burgului. Documentarea ,,subminează” admirația fără rezerve, mitul prosperității și eficienței economice ale economiei săsești medievale. Este de necontestat buna organizare a activităților în bresle ale meseriașilor, după modelul occidental de baștină  al oaspeților. După înființarea graniței militare și pierderea Văii Rodnei, Bistrița a fost privată de ponderea economică în cadrul comunității sașilor transilvăneni pe care a avut-o. În continuare, prof. univ. dr. Vasile Dobrescu (Universitatea Petru Maior din Târgu-Mureș) și dr. Adrian Onofrei, cercetător al Serviciului Județean Bistrița-Năsăud al Arhivelor Naționale semnează studiul ,,Românii bistrițeni în lumea creditului (1887- 1918)” evidențiind creșterea numărului băncilor românești (Bistrițeana, Coroana, Speranța, Minerva și altele), la baza dezvoltării activităților economice locale, pe măsură ce lua aripi elita bistrițeană românească, dintre care îi amintim pe Gavrilă Man, Gavril Tripon, Demetriu Ciuta, Victor Onișor, Gherasim Domide, alături de care, evident, și alții. ,,Prin aceste activități, instituțiile bancare s-au dovedit nu numai ca fermenți ai spiritului de coagulare și dezvoltare social-economică, ci și de solidarizare culturală și națională, și în timp a adus la recunoașterea lor ca lideri ai aspirației românilor din zonă, susținuți și urmați în procesul unionist de la 1918.”

Starea interbelică a orașului Bistrița sub raport economic este tratată de dr. Adrian Onofreiu într-un veritabil eseu de istorie economică, în care vechiul burg, încorporat în România Mare, este marcat de contribuția românească, la început timidă, apoi tot mai pregnant, alături de producătorii vechi de bunuri, în domeniul prelucrării lemnului, a produselor alimentare, a materialelor de construcții etc. Inițiativa economică românească în Bistrița s-a dezvoltat pe măsură ce se asimila spiritul asociativ și învățătura conducerii unei afaceri. Ocupându-se de economia județului Bistrița-Năsăud în perioada 1945-1989, cercetătorul doctor în istorie Dorin Dologa de la Arhivele Naționale, Serviciul Județean Bistrița-Năsăud, își construiește analiza pe aserțiunea că în perioada comunistă, politicul avea rolul determinant în dezvoltarea bazei materiale a societății, și nimic nu se făcea fără inițiativa și girul Partidului Comunist Român. Prin Legea de naționalizare a bunurilor din 1948, toate mijloacele de producție au devenit proprietate a statului, iar economia a fost planificată în funcție de modul cum ideologia desena, prefigura, viitorul societății. Profilul economiei bistrițene cuprindea ca activități: industrie extractivă din subsolul Rodnei, prelucrarea lemnului, agro-zootehnia, fabrica de hârtie, prelucrarea metalelor, de asemenea, de producerea celor necesare traiului etc. Urmărind dezvoltarea activităților economice pe diverse ramuri, dr. Dorin Dologa constată că volumul producției industriale a crescut în perioada 1945-1984, de 100 de ori, iar volumul producției agricole de șapte ori, astfel, dezvoltarea economică pe teritoriul județului se încadrează în dezvoltarea de ansamblu a țării, impusă prin programele ambițioase ale PCR.

Dezvoltarea Bistriței, după anul 1989, este urmărită de președintele Camerei de Comerț și Industrie a Județului Bistrița-Năsăud, Vasile Bar, atent la constituirea economiei de piață, diversificarea activităților economice, la îmbunătățirea nivelului tehnologic, la chestiuni vizând structura producției, la dinamica personalului angajat, la alte aspect ale meandrele economiei instalate în locul celei de comandă, centralizată decenii la rând. Procesul tranziției s-a prelungit mult din cauza necesității schimbărilor de ordin politic, social și mai ales a mentalității oamenilor, constată Vasile Bar, care susține descrierea analiei economice a Bistriței cu date relevante pentru cititorul exigent.

Arhiva Bistriței este o sinteză scrisă de profesioniști, într-un stil accesibil, fiind cel mai eficient mijloc de informare asupra temei de interes-istoria economică a Bistriței.