Educaţia religioasă a preşcolarului

„Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi pentru că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor!”

Sunt cuvintele Mântuitorului, ale celui ce a fost numit de apostolii Săi şi, apoi, de o întreagă istorie creştină, Învăţătorul, acel pedagog prin excelenţă, care ne-a predat materiile fundamentale ale şcolii vieţii: binele, frumosul, morala, credinţa şi iubirea.

Dar cum să-l faci pe copil să ajungă la aceste valori esenţiale ale umanităţii?

Cercetările în domeniul psihologiei copilului şi practica educativă avansată dovedesc, fără drept de tăgadă, că educaţia moral-religioasă este posibilă de la cea mai fragedă vârstă, iar vârsta preşcolară, cu trăsăturile de voinţă şi caracter în formare, ne îndreptăţesc să afirmăm că introducerea unor elemente de educaţie religioasă în grădiniţă este un lucru important şi necesar, un demers în care sunt importante nu doar idealurile şi obiectivele educaţionale, ci şi metodele intuitiv-practice şi narative.

Dacă educaţia morală reprezintă acea latură a procesului de pregătire a copilului pentru viaţă, educaţia religioasă trebuie privită într-o strânsă legătură cu educaţia morală, acordându-i fundament divin. Acest proces simbiotic trebuie început încă din primii ani de viaţă a copilului, dat fiind faptul că la vârsta preşcolară acesta este mai receptiv la diversele influenţe care se exercită asupra lui.

La capitolul „Educaţia pentru societate” din Planul de învăţământ pentru preşcolari sunt cuprinse şi elemente de educaţie religioasă, dintre care amintim:

1.Cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu;

2.Cunoaşterea unor obiceiuri creştineşti specifice sărbătorilor religioase (Crăciunul, Boboteaza, Buna Vestire, Floriile, Paştele etc.);

3. Educarea atitudinilor de toleranţă între copiii care aparţin diferitelor culte.

Menţionăm din capul locului că, în ceea ce priveşte activitatea mea la grupă, fiecare sărbătoare religioasă este pregătită printr-o suită de activităţi: povestiri, memorizări, activităţi muzicale, artistico-plastice, practice, serbări, plimbări şi vizite la lăcaşuri sfinte, activităţi importante, în egală măsură, pentru pregătirea psihologică a copiilor, pentru înţelegerea şi trăirea afectivă a momentelor sărbătorilor religioase propriu-zise.

„Nimic fără măsură”, spuneau vechii greci. Iar noi spunem că nu este important cât de des facem aceste activităţi, ci importantă este intensitatea trăirilor afective simţite de copii în acele momente şi cum se răsfrâng ele în comportamentul de zi cu zi. Copiii trebuie să fie ajutaţi să-şi deschidă mintea şi sufletul spre credinţă.

Folosind mijloacele şi metodele potrivite nivelului de înţelegere a copilului, trebuie să ne aplecăm cu grijă, delicateţe şi răbdare, cu pricepere şi numai în cunoştinţă de cauză asupra educaţiei religioase a preşcolarului. În felul acesta, copiii vor deveni mai buni, mai cinstiţi, mai iubitori, reuşind să-i convingem totodată că cei care se încredinţează în mâinile Domnului vor deveni desăvârşiţi, aşa cum El însuşi este desăvârşit în dragoste, în înţelepciune, în bucurie, în frumuseţe şi nemurire. Şi vor ajunge să-l iubească pe Dumnezeu, aşa cum El însuşi ne-a iubit pe noi.

Educatoare Ana PODARU

Grădiniţa cu Program Prelungit „Albă-ca-Zăpada” Beclean