Einstein, despre oportunităţile unei crize

“Să nu pretindem ca lucrurile să se schimbe dacă tot timpul facem acelaşi lucru. Criza este cea mai binecuvântată situaţie care poate apare pentru ţări şi persoane, pentru că ea atrage după sine progrese.

Creativitatea se naşte din necesitatea precum şi ziua se naşte din noapte.

În perioada creativităţii se nasc învăţăturile, descoperirile şi marile strategii. Cine depăşeşte criza, se depăşeşte pe sine însuşi, fără a rămâne “depăşit”.

Cine atribuie crizei eşecul, îşi ameninţă propriul talent şi respectă mai mult problemele decât soluţiile.

Adevărata criză este criza incompetenţei.

Problema ţărilor şi persoanelor este lenea şi indiferenţa pentru a găsi soluţii şi ieşiri din astfel de situaţii. Fără criză nu există duel, fără duel viaţa este o rutină, o agonie lentă. Fără criză nu există valoare.

În perioada crizei înfloreşte ce-i mai bun în fiecare, pentru că fără criză orice vânt este o mângâiere.

Dacă vorbim de criză o promovăm iar tăcerea este o exaltare a conformismului.

În loc de toate acestea, mai bine să muncim, să terminăm odată cu singura criză ameninţătoare: tragedia de a nu dori să luptăm pentru a o depăşi.”

Albert Einstein

Probabil, în urma conflictelor, din ciocnirea forţelor diferite sau antagonice se naşte ceva calitativ nou şi mai complex! O entitate (un obiect, un fenomen, un raport, un sentiment, o teorie, o descoperire sau o demonstratie etc), care nu a existat înainte şi care preia din proprietăţile celor două forţe, într-un raport diferit. (Ca şi naşterea unui copil) Şi atunci, nu pare paradoxal că e necesar conflictul pentru o nouă armonie!