Elena M. Cîmpan: Mustățile lui Dali

      Afișele anunță expoziția de-a lungul bulevardului central. Afișe imense, pe stâlpi ordonați, atrag privirile. Figura artistului cu  mustăți unice, subțiri și răsucite în sus, planează prin aerul rece de iarnă. Un stil. Un stil, pe care, coborând privirile, e de întâlnit și la unii trecători, pasionați de artistul spaniol, Salvador Dali, care a trăit între anii 1904 și 1989. Adică, în secolul trecut. O forfotă stradală, ce conduce indubitabil spre locul expoziției, mă acaparează, luându-mă pe sus, parcă, și conducându-mi pașii spre simeze. Cel puțin, așa m-am simțit, atrasă, de parcă intram într-un curent de artă, cu tot cu viață.

      Și cum să nu participi la fenomenul de artă când arta vine la tine, dintr-un principiu al întâmpinării, cu porțile deschise, numai să faci un gest de acceptare, spre delectarea simțurilor, spre trezirea simțului estetic și spre bucuria de a fi parte dintr-un „mecanism” ( în viziunea lui Dali ), care e gata să cuprindă multe alte componente. Ca într-o poveste, ca într-o alegorie, ca într-o combinație stranie de gânduri și idei, menite să dea un sens existenței, prin înțelesurile ei, prin interpretarea ei și prin acordul dat de-a ne lăsa purtați de val. Valul unei experiențe.

      După ce, la București, expoziția „Universul lui Dali” a atras mii de vizitatori, a sosit rândul orașului din Ardeal, Cluj- Napoca, să găzduiască acest proiect salutar, între decembrie 2024 și aprilie 2025. E o prelungire, astfel încât cei din zona de sud a țării, care n-au reușit să o viziteze, să aibă ocazia de a veni la Cluj-Napoca, iar cei din centrul și nordul țării, care n-au ajuns la București, să se bucure că expoziția a ajuns mai aproape de ei. Dacă a mai rămas vestul, acesta e liber să aleagă, dacă nu a făcut deja drumuri spre muzeele ce adăpostesc colecții permanente Salvador Dali, cum e cel din Figueres, Catalonia ( locul de naștere al artistului ), Spania.

     O expoziție Salvador Dali e o bucurie rară. Mi-amintesc că, în urmă cu câțiva ani, ziarul „Adevărul” distribuia Colecția „Pictori de geniu” și numărul 9 îi era dedicat lui Salvador Dali, cu date biografice, cu detalii de naștere a unor opere/ capodopere, cu interpretări și tablouri frumos ilustrate. Era/ este ca un exercițiu al detașării de spațiul cotidian, mohorât uneori, și intrarea  într-un con de lumină binefăcătoare, pe care doar creația îl conferă.

     Înaintez pe străzile orașului, adulmecând aerul pătruns și el de spiritul lui Dali. Ajung, în cele din urmă, la locul expoziției și mă pregătesc de vizită. Clădirea care găzduiește expoziția  este „Casa Hintz”, un monument istoric și de arhitectură, situat în Piața Unirii, colț cu strada Regele Ferdinand. Aici a ființat prima farmacie din oraș ( secolul XVI ) și astăzi găzduiește  un Muzeu al Farmaciei. La intrarea din Regele Ferdinand, printr-un culoar, apar treptele ce conduc spre Expoziția „Universul lui Dali”, anunțată cu numeroase elemente publicitare, încât ar fi și imposibil de rătăcit, de ocolit, de evitat.

      Călătoria prin arta lui Dali începe de sus în jos, mai întâi de la etajul al treilea, cu un tur virtual, ghidat chiar de către însuși artistul Dali, în sensul specificului suprarealist al operei sale. Urmează, la etajul al doilea, cărți ilustrate, sculpturi din sticlă, obiecte de aur, mobilă, aranjate atrăgător, într-o logică elocventă. La etajul întâi, exponatele sunt grupate pe încăperi, iar la final vizitatorii pot achiziționa un souvenir, pentru delectare personală sau pentru un cadou, de inspirație Dali. De aici nu lipsește cartea „Gala și Dali”, scrisă de Carmen Domingo. De fapt, la parter, cu ferestre din care se văd rafturi, coborând de la expoziție, se află o vestită librărie, bine aprovizionată, ca o continuare a periplului realizat, ca o îmbinare dintre arte, într-o sâmbătă după-amiaza, de iarnă aspră, geroasă încă și uscată. Pe-o astfel de vreme, numărul vizitatorilor e mare și atestă dorință de frumos, de petrecere a timpului într-un mod deosebit. Vizitatori de toate vârstele își lasă pașii să-i poarte pe urmele lui Dali și bucuria se vede pe chipurile lor.

     Reprezentant al curentului suprarealist în artă, bizar, excentric, pe numele său, Domingo Felipe Jacinto Dali Domenech, Dali este un artist desăvârșit, original, neconvențional și surprinzător. Bizar, excentric, domină arta secolului al XX-lea, din Europa și din America. În 1929 o întâlnește pe Gala Diaconov, soția poetului Paul Eluard, pentru care dezvoltă o pasiune ce nu se va stinge toată viața. O convinge să se despartă de poet, să-i devină soție. Gala este pentru Dali mai mult decât atât, este muză, impresar, salvatoarea lui. Locuind o bucată din viață în New York, Salvador Dali se plimbă pe străzile orașului cu un clopoțel, care să atragă atenția, pentru că nu suportă să treacă neobservat.

      Am căutat prin expoziție ceasurile care curg și le-am găsit. „Persistența memoriei” acaparează spațiul și timpul, atrage privirile și îndeamnă la reflecție. M-am bucurat de fluturi, de trandafiri, de ochi. Mi-am făcut fotografie cu „Femeia timpului”, am admirat canapeaua cu buze, chitara, pe Sfântul Gheorghe și Dragonul, toate idei neprețuite. Universul lui Dali rămâne la Cluj-Napoca, dar ne însoțește și pe fiecare după plecarea din expoziție. Se răspândește în aer și ne face să ridicăm privirea spre cerurile artei.

      Vizitarea expoziției a luat sfârșit. Pe drumul de întoarcere, același, ceva s-a schimbat. Sunt, parcă, mai mulți adepți ai lui Dali, mai mulți admiratori în tăcere, care au adoptat să poarte mustăți subțiri, cu colțuri arcuite în sus. Sau saloanele de înfrumusețare au folosit momentul, pentru a propune artistice mode ale mustăților. Întâlnindu-i pe trotuar, un surâs își face cuib pe chipurile fiecăruia dintre noi. E mărturia că în acest timp, la Cluj-Napoca, a făcut popas un mare pictor. Și sculptor. Și gravor. Și scenarist. Și scriitor. Și ilustrator de cărți. Cu o expoziție pe care, mărturisesc, cu recunoștință, am vizitat-o pe baza Legitimației de UZPR.