Eroii din Bidiu trebuie aduşi acasă

Satul Bidiu are o istorie de mai bine de şapte secole. Un sat vechi aşezat printre dealuri încărcate de istorie. În vecinătate,  exista în secolul al X-lea o cetate medievală, la Podul Ciorbii. Apoi, în apropiere se află localitatea Corvineşti, de unde se trage unul din conducătorii Răscoalei de la Bobâlna de la 1437, respectiv Ioan Fierarul. Şi putem deduce că şi bidienii acelor vremuri să fii participat la răscoala ţăranilor. O legendă spune că regele Matei Corvin ar fi poposit în această zonă de unde şi denumirea celor două sate, respectiv Matei şi Corvineşti. Mai aproape de noi este menţionat un alt caz semnificativ. Din satul Feleac, în hotar cu Bidiul, au plecat mulţi români în 1877, trecând graniţa imperiului, şi au participat la Războiul pentru Independenţă, numele lor fiind încrustat pe monumentul ridicat în faţa bisericii parohiale. În cele două războaie mondiale au fost mobilizaţi mulţi locuitori ai Bidiului. În prima conflagraţie, din Bidiu au plecat pe front 68 de cetăţeni, aproape din fiecare casă câte unul, iar contribuţia materială, rechiziţiile, confiscările de bunuri şi animale însumând peste 2000 lei. Inclusiv preotul Vasile Mititean a fost mobilizat pe frontul din Polonia în cadrul diviziilor 51 şi 70 ca preot militar în rang de capelan. Şi în al doilea război mondial contribuţia bidienilor a fost însemnată. Au plecat feciori şi însuraţi, care au lăsat acasă soţii şi copii. Unii nu s-au mai întors niciodată, căzând pe câmpurile de luptă ale Europei, pe la Cotul Donului, la Stalingrad ori în munţii Tatra. Fiecare dintre ei  are o poveste aparte, tragică. Îşi mai aminteşte cineva de Fluieraş Ioan, contingentul 1914, din Regimentul 65 infanterie. A dispărut în campania 1914-1915, lăsând acasă o soţie – Maria, şi un copil – Nicolae. Hrineac Alexandru a făcut parte din Regimentul 32 Honved, fiind mobilizat la 6 ianuarie 1915, ajuns în spital la Leibach, de unde nu s-a mai întors niciodată.

În al doilea război mondial au căzut, de asemenea, mulţi bidieni. Menţionăm doar câteva nume. Andrieş Pavel, căsătorit cu Todosia, a dispărut pe frontul din Răsărit, la Sereadina Budai, lăsând acasă un copil minor, pe Augustin. La Cotul Donului a căzut Vasile Trifan, căsătorit cu Susana Andreica, de la nr. 137. Ilie Andreica, căsătorit cu Susana, a murit în braţele a doi camarazi, respectiv Filipaş Grigore din Corvineşti şi Andreica Vasile din Bidiu. Şi alte nume de eroi – bidieni trebuie încrustate pe viitorul monument: Lechinţan Alexandru, Suciu Mihai, Vermeşan Flore, Andreica Vasile, Fluieraş Nicolae, Fluieraş Ioan, Sulici Alexandru.

Aceşti eroi şi ceilalţi, necunoscuţi, ce-şi dorm somnul de veci în locuri străine ale Europei trebuie să revină acasă. Îi aşteaptă cei de astăzi care au datoria să le ridice un monument, o cruce, unde să le poată aprinde o lumânare întru pomenirea lor. Încă din 2016 au început demersurile către Primăria şi Consiliul Local Matei. S-a constituit şi un comitet de acţiune în acest sens. Se speră că demersul lor, ajutaţi de primărie şi de alţi bidieni cu dragoste faţă de sat, va putea fi materializat. Ar fi un  prinos de recunoştinţă pentru eroii satului.