Eveniment cultural. Pr. Nicolae Feier şi-a lansat volumul „Părinţii neamului românesc. Pagini alese ale istoriei, religiei și mitologiei românilor”

        „....pentru a scrie ceva care să miște și să rămână, se cere mai întâi să citești mult, să asuzi mult, să te rogi mult, să iubești mult, să plângi mult - și, mai ales, să suferi mult. Fără acestea, literele nu strălucesc, corzile nu vibrează, lacrimile nu răsar.”

                                                                                        (Traian Dorz)

                Deseori, în cuvintele de învățătură, părintele Nicolae Feier ne povestește atât de frumos despre rai și iad, arătându-ne că cele două stări nu sunt niște locuri bine definite, limitate de niște îngrădituri, unde vor merge cei buni, respectiv cei păcătoși. Atât raiul, cât și iadul, pot fi simțite, și chiar le simțim în momente ale vieții pe acest pământ. Momentele tragice, de necaz și suferință, pierderi  ale celor dragi, sunt adevărat iad al sufletelor noastre, iar starea de rai este trăită în clipe de bucurie, de fericire, alături de oameni dragi și frumoși sufletește. Ei bine, pot să spun că, împreună cu oameni aleși, am avut această trăire, a raiului sufletesc, cu ocazia unui eveniment prețios din viața și activitatea părintelui profesor Nicolae Feier, și anume, lansarea capodoperei sale, „PĂRINȚII NEAMULUI ROMÂNESC. Pagini alese ale istoriei, religiei și mitologiei românilor”. Anii de cercetare, de studiu, de trudă scriitoricească sunt încununați cu aceste pagini de aur ale religiei, mitologiei și istoriei românilor, care reprezintă o monumentală mărturie a originii noastre și a legăturii cu pământul strămoșilor noștri.

            Gazda prietenoasă s-a regăsit în persoana domnului profesor Dorel Cosma, cel care este o adevărată comoară pentru cultura bistrițeană, pentru cultura românească și pentru promovarea acesteia dincolo de hotarele țării. Prezentând într-o manieră atât de elegantă fiecare invitat al părintelui Nicolae, se oprește cu precădere asupra sărbătoritului acestei emisiuni, al omului lunii aprilie, autorul lucrării „PĂRINȚII NEAMULUI ROMÂNESC”, părintele Nicu Feier, cum îl numește, cu prietenie. Făcând o prezentare acestuia, domnul profesor Dorel Cosma ține să sublinieze personalitatea marcantă a părintelui scriitor care a depășit de mult timp granițele județului și ale țării și fiind un reper cu multiple valori, un focar de cultură. Vorbind și despre simțul civic, spiritualitatea și prețuirea valorilor naționale și universale, își oprește atenția asupra operei, numind-o un adevărat regal istoric, religios și mitologic al românilor. Se referă cu precădere la spațiile largi pe care le dedică autorul strămoșilor bessi, regii și preoții tuturor tracilor, prințului Osul cel Mare și Luptei de la Chiraleș. Domnul Dorel Cosma apreciază atenția pe care scriitorul o acordă ortodoxiei noastre milenare și Mănăstirii Ortodoxe Bistrițene. Răspunde apoi, în numele cititorilor părintelui și a credincioșilor pe care-i păstorește, la întrebarea care apare spre final: „Mai ești cu mine, cititorule?” , cu un DA hotărât, deoarece această carte nu este un roman pe care îl răsfoim într-o seară, ci o lucrare care incită la întrebări care pot avea ca răspunsuri o parte din pledoaria autorului. Teme precum a-ți iubi neamul, istoria, a fi mândru de trecutul nostru  și a ne îngrijora pentru prezent și viitor probabil se regăsesc în fiecare cititor al cărții.

            Editorul cărții, domnul Marin Ecedi, directorul Editurii „Nossa Nostra”, compară vasta lucrare a părintelui cu o deltă, datorită complexității sale, a numeroaselor trimiteri, a bogăției notelor de subsol, a titlurilor bibliografice. Remarcă faptul că unele capitole ale cărții au devenit ele însele opere de sine stătătoare sau subiecte de discuție ale altor lucrări. Și-a exprimat muțumirea pentru încrederea acordată de a edita o carte de o asemenea valoare, vorbind despre străduința, despre truda, cu plăcere și cu folos, de a o duce la bun sfârșit. Răspunde  și dânsul la întrebarea autorului: „Mai ești cu mine, cititorule?”, dar schimbând oarecum contextul: „Mai ești cu mine, editorule?”, spunând: „Da, părinte, cu drag, și la următoarea sau următoarele cărți!”

            Un invitat de onoare al părintelui profesor Nicolae Feier este Președintele Consiliului Județean, domnul Emil Radu Moldovan, care și-a dovedit calitățile de orator, de povestitor, depănând amintiri dragi despre momente încărcate de emoție, alături de sărbătoritul serii. Vorbește despre excursia din Țara Sfântă, unde s-a descoperit, de către părintele scriitor, alături de ceilalți pelerini din grupul de români, rugăciunea „Tatăl Nostru” în limba bessilor; apoi își amintește cu drag de cel mai frumos răsărit de soare pe care l-a admirat împreună cu părintele, pe muntele Sinai, în timpul excursiei în Egipt. Domnul Președinte Radu Moldovan arată, de asemenea, că autorul cărții pe care o celebrăm nu are nevoie de nicio prezentare, deoarece prin activitatea și munca sa de preot, slujitor la Sfântul Altar, prin activitatea de cercetător, de istoric, de scriitor, de om de cultură, implicat în tot ce ține de viața socială și culturală a ținutului nostru, a depășit de mult timp hotarele județului nostru, cum a afirmat și amfitrionul evenimentului, domnul Dorel Cosma. Părintele Nicolae îi mulțumește din suflet domnului Emil Radu Moldovan pentru participarea la această lansare de carte, pentru cuvintele frumoase, dar și pentru permanenta susținere a demersurilor culturale și nu numai. Autorul apreciază faptul că descoperirea și păstrarea Vasului de aur de 320 de grame de pe Dellos-ul Demetrei a fost susținută în mare măsură de către Domnul Președinte al Consiliului Județean. Se mai arată și că statuia lui Petru Rareș a fos așezată în Piața Petru Rareș la insistențele părintelui Nicolae Feier și a Domnului Prof. Doctor Mircea Gelu Buta și prin sprijinul domnului Radu Moldovan.

            Pe un ton mai romantic și mergând pe firul amintirilor, Părintele Protopop Alexandru Vidican, își începe pledoaria evocând anii, nu puțini la număr, de prietenie, de colegialitate pe care i-a parcurs împreună cu părintele profesor. Colegi la Seminarul Teologic, apoi la Facultatea de Teologie, la Sibiu, colegi și de armată, părintele protopop arată că a descoperit în persoana părintelui Nicu poetul Seminarului Teologic, apoi scriitorul și omul de cultură de mai târziu. Apreciază felul în care acesta a pus în lada de zestre tot ceea ce a învățat în școală, în special de la ilustrul Părinte Academician Mircea Păcurariu, care i-a fost sărbătoritului din această seară un mentor ce i-a îndrumat activitatea literară, religioasă, l-a însoțit în acest parcurs. Părintele Vidican îi mulțumește de asemenea părintelui Nicolae pentru descoperirile făcute, pentru ilustrarea și afirmarea originii noastre, pentru că ne luminează pe noi toți cu informațiile prețioase din paginile cărții, definindu-l ca pe un căutător printre straturile istoriei, ale mitologiei, ale religiei românești. Mărturisește că este mândru că are un asemenea coleg, frate în slujirea Sfântului Altar și îl vede ca pe un munte de cultură, afirmând că părintele Feier este omul fiecărei zile. Este și dânsul de părere că operele părintelui scriitor, și în special „Părinții Neamului Românesc”, ar trebui să ajungă pe băncile studenților de la Teologie. Concluzionează cu afirmația că ar trebui să ne cunoaștem trecutul, pentru a putea privi spre viitor și este recunoscător pentru prietenia ce îl leagă de autor de atâta vreme și care va dăinui și dincolo de această viață pământească.

            Președinta UZPR din Bistrița, doamna Elena M. Câmpan, membră în Societatea Literară „Conexiuni”, arată că, celebrând chiar în această dată „Ziua Internațională a Jurnalismului”, avem un motiv în plus de a-l sărbători pe părintele profesor, scriitor și jurnalist de excepție. Își începe pledoaria cu un frumos citat: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele...” Arată că părintele Nicolae Feier se bucură de o mare audiență în cadrul comuniunii bisericești și a comunității bistrițene, apropiindu-se de oameni prin cazanii, cuvinte de învățătură, adevărate predoslovii rostite în zile de sărbătoare și nu numai. Voce auzită și ascultată, îi este lesne să străbată și prin cărți personale. El scrie nu doar despre lucruri din Bistrița și împrejurimile ei, ci și din alte părți de țară și de lume. Doamna profesoară Elena Câmpan pune apoi în valoare câteva accepții ale lucrării, și anume: carte - document ( de așezat într-un alt Panteon, unde canonul e deja prezent ), carte- simbol ( de remarcat cum lucrarea de față așază, unitar, atâtea informații – raze de idei, ce pornesc din fiecare pagină ), carte inspirată din trecut pentru viitor  ( Barițiu spune : „Eu  nu scriu istorie pentru cei ce știu, ci pentru cei ce vor să se informeze.” ),  carte  aflată în căutarea adevărului  ( „Și cetiți și nu judecați necetind înainte, că veți afla, cu adevăr, mare vistierie sufletească”, spune Varlaam ), carte - enigmă și mister ( enigmele se mai deslușesc, misterele se pierd în negura timpului )… și lista rămâne deschisă. Adaugă în continuare că în „Părinții neamului românesc”, Nicolae Feier nu face economie de informații, ba, dimpotrivă, acestea abundă, uneori haotic, mereu sprijinindu-se în citate, în fragmente, decupate din cărți, în învățături, mereu trecute printr-o „teorie” originală, feieriană, ce găsește cele mai surprinzătoare semnificații  unor cuvinte. În demers narativ, Nicolae Feier mizează pe forța literaturii, pe în- credere în cele tălmăcite ( știind, ca și poetul, „Cine stă să le socoată ?”) și crede el înainte, pentru a fi crezut, la rându-i, în tot ce scrie. Își pune o întrebare, ce stăruie lângă coperta cărții : Cine va revendica aceste „pagini alese” ? Istoria, religia, mitologia sau toate la un loc ?!... Într-o lume ( cea de astăzi ), în care miturile se sting și totul se demitizează, Nicolae Feier are puterea, credința, naivitatea și nebunia, chiar, de a crea mituri noi. Următorul pas, pentru împlinirea acestei cărți, ar fi traducerea  ei, după îndemnul scris de către cei înțelepi : „Studiați-vă tradiția și scrieți-vă studiile în limbi de circulație internațională…”  Iar  la întrebarea din carte, după cele 647 de pagini și 10 de bibliografie, „Mai ești cu mine, cititorule ?”, răspunsul se aude cu bucurie : și la cartea ce va să vină !... 

Gazda evenimentului, domnul profesor Dorel Cosma, îl invită pe domnul primar al municipiului Bistrița, Ioan Turc, invitat și dânsul la sărbătoarea părintelui profesor, să spună câteva cuvinte cu prilejul acestei lansări de carte. Domnul primar afirmă că vede în părintele Feier un veritabil preot cărturar ce vine într-o succesiune de iluștri înaintași, numindu-l un bun de patrimoniu al județului nostru și nu numai. Este de părere că e nevoie de o cunoaștere de sine în primul rând și apoi de o cunoaștere aprofundată a istoriei, religiei, mitologiei, pentru a se putea cuprinde un subiect atât de vast precum cel al operei în discuție. Vorbește apoi de primul istoric ce a avut curajul de a insista pe importanța elementului dac în „panoplia” etnică, și anume, Nicolae Densușianu. Referindu-se apoi la înțelepciunea geților, care este proverbială, ilustrează acest lucru prin lecția de smerenie întru demnitate a acestora dată lui Lisimah, fost general al lui Alexandru Macedon, chiar cel mai mare general al acestuia. Domnul primar relatează cum acest general, vrând să unească triburile tracice, a organizat o expediție împotriva conducătorului geților din nordul Dunării, iar în urma luptei sângeroase, fiu lui Lisimah a fost luat prizonier. Dar, chiar dacă cei capturați  din tabăra inamicilor erau uciși, fiul generalului a fost eliberat, nefiind permis să fie ținut prizonier, și trimis acasă cu daruri. Însă Lisimah  a trecut din nou Dunărea opt ani mai târziu, pentru o nouă ofensivă împotriva armatei geto-dace. Generalul trac a fost înfrânt și luat el însuși prizonier.Vrând să le dea o lecție  invadatorilor, care până la urmă le erau frați, Dromihete i-a poftit la un ospăț, unde invitații au fost serviți regește, în timp ce gazdele au folosit vesela tradițională – vase de lut, și nu de argint sau de aur. Dându-i o lecție de smerenie lui Lisimah, acesta s-a rușinat, și-a cerut iertare, promițându-i prietenia lui, lui Dromihete și, fiind eliberat, a dat înapoi geților cetățile pe care le cucerise. Pacea a fost întărită prin căsătoria dintre Dromihete și fiica lui Lisimah. Dacă geții ar fi fost de acord ca triburile să se unească, dobândind putere, ar fi fost și pentru noi, cei de astăzi, mult mai bine. În continuare, domnul primar este recunoscător pentru invitația de a fi alături de părintele scriitor la acest fericit eveniment, portretizându-l pe acesta ca fiind un alchimist al cuvântului, iar opera  sa, o carte de maturitate intelectuală, de asumare națională, deoarece vorbim despre un patriot veritabil, prin intermediul căruia ne aflăm într-un recul al afirmării identității naționale și a vechimii neamului românesc.

Domnul profesor Dorel Cosma ține să precizeze mai departe rolul pe care îl are editorul și corectorul, alături de autor, la procesul creării unei lucrări, și mai cu seamă a uneia de talia operei părintelui, punând în valoare munca depusă, cu mult suflet, în corectura cărții, alături de ceilalți „truditori”, a doamnei prof. Mirela Rus. Aceasta își exprimă plăcerea și se simte onorată să rostească câteva cuvinte de apreciere la adresa părintelui profesor scriitor Nicolae și vis-a-vis de capodopera sa, „Părinții Neamului Românesc”. Paginile alese ale istoriei, ale religiei și ale mitologiei românilor sunt de fapt pagini de aur, sunt dovada vie, reprezintă o monumentală mărturie a originii noastre, ca neam și a legăturii inseparabile cu străbunii noștri. Mărturisește că a savurat momentele în care a parcurs opera și nu o dată, ci de mai multe ori, și de aceea, poate, dezvăluirile năucitoare pe care părintele ni le oferă i se par acum o deplină normalitate. Adică, ar trebui să facă parte din ființa noastră a-ți cunoaște trecutul! Este ceea ce ar trebui să știm despre originile noastre, despre trecutul nostru, ca români, ca primii creștini din Europa, ca unul din cele mai vechi popoare ale Europei, despre limba ce se vorbește de mii de ani pe pământul sfânt pe care călcăm. Pentru noi toți, crede doamna Mirela Rus, este o surpriză de mari proporții să citim despre Prințul Osul cel Mare, al cărui nume se referă la un băștinaș, la un voievod român, precum și despre actul papal din 1204, „Partitio Romania”, care ne face să înțelegem de ce noi, „rămășița romană estică” (cum spune regretatul Acad. Prof. Mircea Păcurariu), ne numim ROMÂNI.  Această operă de o valoare inestimabilă ne face, încă o dată, să fim mândri  și fericiți că am fost binecuvântați de Dumnezeu, pe aceste „plaiuri mioritice”, vorba poetului filozof, cu oameni precum părintele nostru, cu dragoste aleasă de neam, față de bunii și străbunii noștri, cu un profund sentiment al conștiinței de patrie. Pentru noi, cei care am învățat istoria cosmetizată sau prezentată așa cum au vrut alții s-o învățăm, sau pentru generațiile de astăzi, care învață o istorie mondenă, superficială, precum sunt și conținuturile altor discipline din programa școlară, evocările despre Marea Mănăstire Ortodoxă Bistrițeană, satele cu nume de sfinți, Dealurile lui Ares (Ardealul nostru), numele bessilor, strămoșii valahilor și deci strămoșii noștri, și limba lor, reprezintă câteva motive întemeiate, foarte serioase de a vedea și conștientiza cine și ce suntem. Se remarcă apoi descoperirea unei adevărate comori, și anume, „Tatăl nostru” în limba bessilor, pe zidurile Mănăstirii Catolice Carmelite din Ierusalim,  „Pater Noster”,  care i-a confirmat autorului munca de decenii, iar nouă ne-a adus puțină lumină în umbra în care bâjbâim, de prea multă vreme, căutându-ne pe noi înșine. Doamna Mirela Rus mulțumește părintelui pentru bucuria pe care ne-o aduce de fiecare dată cu scrierile sale, fie că sunt  de natură religioasă, istorică sau din orice spectru al culturii noastre, fiind recunoscătoare și felicitându-l că „ne scoate în lume” cu cercetările și operele sale și pentru permanenta preocupare de a descoperi frumosul și autenticul, dincolo de zădărniciile vieții în care ne zbatem.

Directorului cotidianului „Răsunetul”, membru în Societatea Literară „Conexiuni”, membru al Uniunii Scriitorilor din România, domnului Menuț Maximinian, ziua aceasta i se pare ca o zi de Florii, ca o zi de Paști, în care vine lumina ce ne dezvăluie și ne clarifică cine sunt strămoșii noștri. Afirmă că opera „Părinții Neamului Românesc” este prima carte de acest fel, în care se împletesc elemente valoroase de istorie, religie, tradiție. Spune despre autor, care are și un nume predestinat, Nicolae, că vine asemenea Sfântului, Moșului Nicolae, cu acest dar înainte de Sfânta Sărbătoare a Învierii. Evocă apoi cu drag bucuria de a se fi aflat, împreună cu ceilalți reprezentați ai românilor, grup din care făcea parte și părintele profesor, la Institutul Cultural Român din Istanbul. În cadrul conferințelor de acolo, părintele Nicolae Feier a vorbit despre istoria noastră, despre strămoșii noștri, impresionând într-un mare fel auditoriul. Domnul director Menuț Maximinian își exprimă mândria de a se afla printre cei aproape de părintele Nicolae,  precum și de ceillalți păstori de suflete de la biserica noastră, „Catedrala Coroana Maicii Domnului Panta Nossa”, aprecierea față de scriitorul Nicolae Feier. Vorbind despre Nicolae Feier, vorbim despre un istoric, etnolog, despre tot ceea ce are mai frumos un intelectual, ce a fost dăruit de Dumnezeu cu un talant de mare preț. În final, jurnalistul și scriitorul ne îndeamnă să citim cartea și cu siguranță vom fi mândri că suntem români.

Un alt frate cu care părintele Nicolae slujește la altarul bisericii noastre, preotul Vasile Beni, scriitor și jurnalist și dânsul, membru în Cenaclul „Conexiuni”, este convins că sărbătoritul evnimentului din această zi este omul de care biserica și societatea are nevoie. Făcând un frumos portret omului, preotului, scriitorului, istoricului Nicolae Feier, definește personalitatea acestuia cu mărturii ale  lui ÎPS Andrei Andreicuț, în Prefața la „Anaforaua Liturgică”, o  lucrare de înalt folos duhovnicesc, și respectiv a vrednicului de pomenire și regretatului ÎPS Bartolomeu Anania, în 2004, cu ocazia desăvârșirii operei de canonizare a Sfântului Pahomie de la Gledin, canonizare care se datorează documentației și muncii părintelui profesor. La fel ca și în cazul canonizării Sfinților noștri Năsăudeni, afirmă părintele Vasile Beni, dacă nu era preocuparea și truda părintelui Feier, nu aveam șansa de a ne mândri cu Sfântul Pahomie și cu Sfinții Năsăudeni, al căror nume, și localitățile de origine, au fost trecute în Calendarul Creștin Ortodox. Asta nu poate decât să ne facă să credem că suntem aleși de Dumnezeu să avem oameni de o asemenea înălțime spiritulă, cu credința neclintită în Dumnezeu, în valorile neamului nostru creștin, care șă ne arate și nouă, cărarea.

Copleșit de emoția cuvintelor alese, din suflet rostite, ale invitaților săi, părintele nostru, profesor, scriitor, mulțumește fiecăruia în parte, fiind recunoscător în primul rând pentru familia frumoasă, soția, copiii și nepoții, cu care l-a dăruit Dumnezeu și mulțumește acesteia pentru tot sprijinul acordat, dar și pentru răbdarea de care au dat dovadă în tot acest parcurs al creație. Părintele vorbește apoi cu drag de a doua familie, mare, formată din colegii preoți cu care slujește la altar, coratori, cântăreții de la strană, toți cei care se îngrijesc cu dragoste de biserică și de tot ce ține de aceasta, oameni dragi pe care sufletul său mare i-a adunat în jurul Sfinției Sale. Mulțumiri speciale adresează Domnului Director și Profesor Dorel Cosma, omul care a contribuit enorm de mult la  partea culturală bistrițeană și nu numai, un reper excepțional al culturii noastre. Părintele scriitor cataloghează emisiunea ca fiind un regal și consideră că, prin lucrarea de față, prin altele de dinainte și ceea ce va urma, și nu numai, și-a plătit zeciuiala pentru neamul său.

Gazda primitoare, domnul Dorel Cosma a adresat încă o dată tuturor invitația de a citi cartea, care va naște întrebări, răspunsuri, lămuriri asupra identității noastre românești.

Prof. Cristina Mirela Rus