Nicolae Feier și „Părinții Neamului Românesc”

Personalitatea marcantă a preotului profesor Nicolae Feier a depășit de mult granițele județului și ale țării. Devenit un reper cu multiple valori, un adevărat focar de cultură, viața distinsului preot – profesor îmbină perfect spiritualitatea cu simțul civic și prețuirea valorilor naționale și universale. Părintele Feier e un iscusit cercetător care nu se mulțumește să cunoască trunchiul copacului – oricât ar fi de impunător, ci caută rădăcinile cele mai adânci și roadele cele mai îndepărtate, pentru o imagine completă a ceea ce-și propune să-i ofere aghiografiei noastre naționale” – Mitropolitul Bartolomeu Anania. Cartea „Părinții Neamului Românesc” este un adevărat regal istoric, religios și mitologic al românilor. Apărută la editura „Nosa Nostra” din Bistrița într-o excelentă copertare și ilustrare grafică, cartea cuprinde aproximativ 700 de pagini cu 210 titluri și subtitluri care oricând pot fi materiale documentare sau literare de sine stătătoare. Autorul îmbină cu măiestrie talentul literar cu cercetătorul pasionat al istoriei vechi românești și universale. Scopul principal al acestei cărți este, așa cum spune și Mitropolitul Bartolomeu Anania : „un răspuns pertinent la mistificările unora care vor să inducă în istoria noastră incertitudinea și dezrădăcinarea”. Prezentarea bessilor ca regii și preoții tuturor tracilor, de fapt aristocrația noastră, este ținta autorului care demonstrează falsitatea teoriei că bessi ar fi de origine cumano – pecenegă.
Spații largi cu reveniri aduce autorul – prințului Osul cel Mare ( Osoiul) voievod, prefect, duce – titluri pe care pecenegii nu le-au avut niciodată. Întinderea acestui voevodat era între Zalău și Dornele de azi iar Osul cel Mare se trage din dinastia romană Iulia. Deci era un prinț roman bizantin care însă datorită înfumurării sale în Bătălia de la Chiraleș , (1068) pierde în fața ungurilor lui Solomon , pierzându-se Ardealul pentru o mie de ani. Important însă este de reținut că după victorie ungurii înființează aici Comitatul Bess numit Bess-Terra ( Besterta) după cum spune autorul. Atenție deosebită acordă autorul ortodoxiei noastre milenare îndreptându-se spre biserica noastră Mânăstirea Bistrița care ar data din perioada lui Osul cel Mare ca mănăstire ortodoxă, extrasă apoi de regatul catolic maghiar, dăruită apoi franciscanilor, greco-catolicilor și în final revenirea la matcă. În toată această perioadă și-a păstrat însă același hram al Maicii Domnului - Panta Nosa ( a toate stăpânitoare).
Imperiul Roman nu a căzut odată cu Roma ( 410 – 476). A continuat cu capitala Constantinopol încă o mie de ani. Conducerea imperiului nu aparținea grecilor ci romanității de est a căror urmași suntem noi – românii. Termenul de Imperiul Bizantin sau imperiul grecilor este introdus în 1562 de Hieronymos Wolf spre a-și justifica superioritatea și originea Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană. Noi însă, spune autorul, suntem primii creștini ai Europei prin efortul unui bess macedonean care-l cheamă pe Sfântul Apostol Pavel, propovăduind creștinarea, un aspect la care grecii au opus la început rezistență.
Cea mai mare bucurie a părintelui prof. Nicolae Feier, și ca o încununare a muncii, este atunci când într-o vizită în Israel descoperă într-o biserică din Ierusalim „Tatăl nostru” în limba bessă. Autorul demonstrează apropierea de stadiul lingvistic românesc actual, mărturisindu-mi mărețul eveniment trăit și încununarea eforturilor sale de cercetare. Nu evită însă să răbufnească citând din „ Noi, risipitorii de cele sfinte” de Nicolae Iorga :
„Călugării greci au putut lua la plecarea de la noi tot ce au vrut și de aceea sunt pline propriile lor arhive de la Athos, din Thesalia, de la Mitocul Sfântului Mormânt, din Constantinopol, de la Ierusalim și de la Alexandria (Egipt) de piese pe care numai hazarduri fericite ne fac să le cunoaștem. Nimeni n-a fost trimis acolo să facă o cartografiere, ba chiar fotografierea lor…
Pe când ungurii și polonii conservă în familiile lor nobile nesfârșite acte privitoare la trecut, astăzi, câte sunt la noi familiile …să aibă în clădiri noi, uneori mărețe, un colțișor unde să păstreze în scris amintirea înaintașilor. Poate de aceea unii dintre urmași se înstrăinează cu totul de neam, fără o mustrare de cuget.
Istoria acestui neam caută să se informeze astfel printr-un material risipit în toate vânturile, pe suprafața a trei continente și prin străinătățile cele mai grele de ajuns.
Se poate o mai mare rușine ?”
Mândru de seminția sa, părintele prof. Nicolae Feier ne vorbește și despre originea tricolorului românesc, despre Sfinții îmbrăcați românește în catedrala San Vitale din Ravena dar și despre Mitul lui Dracula sau farmecul Călușarului.
Concluzia pe care după numeroase documente , dovezi o transmite părintele prof. Nicolae Feier este că bessii nu pot fi considerați pecenegi. Ei au o istorie de patru milenii în timp ce pecenegii, cumanii se întind pe doar câteva secole „dacii ziși bessii sunt părinții valahilor”.Apoi, prin intermediul bessilor dovedim lumii că am avut și noi un neam aristocratic „Osul pare a nu fi antroponim, ci terme, dinastic românesc de tipul „Os domnesc”.
Chiar și autorul, surprins parcă de vastitatea cărții și a documentelor cercetate, se întreabă în final, adresându-se cititorilor.
„Mai ești cu mine, cititorule?” Da, răspundem noi, fiindcă această carte nu este un roman pe care să-l frunzărești într-o seară . Este o carte pe care o poți citi seară de seară, cu creionul în mână și punându-ți, la rândul tău, întrebări de genul „De unde vin ”? „Încotro mă îndrept ? Sunt convins că multe răspunsuri seamănă cu pledoaria autorului. A-ți iubi neamul, istoria, a fi mândru de trecutul nostru și îngrijorări pentru prezent și viitor sunt teme care se trezesc în fiecare cititor al cărții „Părinții Neamului Românesc”. Foarte sugestivă explicația autorului: „ Cartea aceasta este doar o privire spre acel departe , pe care furtunile și norii uitării ni-l fac opac, adică mai puțin vizibil și accesibil. Bătrânul timp a trântit fereastra, și așa destul de opacă, prin care priveam în trecut, fărămițând-o în zeci de mii de bucăți. Cercetătorul se silește să reconstruiască realitățile vechi ca pe un mozaic-puzzle din care lipsesc uneori chiar piesele de bază. Este necesar să-ți asumi erorile inerente unui astfel de demers și să socotești propria întreprindere doar ca bază de discuție, nicidecum cu realitate istorică probată”
Afirmația superbă a Mitropolitului Bartolomeu : „ Părintele Feier este raiul de cuvinte nepereche a plaiurilor bistrițene” este acum , odată cu apariția acestei cărți , mult lărgită și putem considera că este un rai nepereche al plaiurilor românești.
Dorel Cosma