Federeii, în presa culturală

Volumul de versuri Federeii, apărut la Casa de Editură Max Blecher, sub semnătura beclenarului Nicolae Avram, îşi urmează drumul lui în literatură. Criticul Daniel Cristea- Enache, în Suplimentul de Cultură al Ziarului de Iaşi, dedică o cronică amplă, sub genericul „Căminul cu orori”: „Aţi auzit de poetul bistriţean Nicolae Avram? Bănuiesc că nu; cel puţin, eu n-aveam idee de existenţa creatoare a acestui autor. Ne plângem că informaţia nu circulă dintr-o parte în alta a teritoriului cultural naţional. S-o facem să circule, atunci când merită să fi auzit de un nume, iniţial, necunoscut…Cu recentul Federeii, Nicolae Avram mi se impune, dintr-odată, ca un poet format şi în acelaşi timp de o marcată originalitate. Vine cu o lume a lui, translată în mod vizibil din viaţă în textul poetic, şi îşi valorifica artistic experienţele dure, construind din materialul lor pagini deliteraturizate de literatura proaspătă. Are forţă, expresivitate neostentativă, curaj artistic în dislocarea clişeelor ce tind să sufoce poezia şi literatura”. În revista Cultura, Rita Chirian publică cronica „Fără anestezie. Nicolae Avram, Federeii”, din care spicuim: “Imersie infernală în încâlcitele ecuaţii ale orfanajului, dar şi explorare a metaforelor speculare ale abandonului, „Federeii“ este o carte despre atrocitate. Acut şi autentic, persiflând cu uşurinta demonizarea programatică şi adeseori cabotină a poeziei din urmă, scenariul lui Nicolae Avram urmăreşte câteva personaje tragice, stigmatizate cu cea mai rea dintre literele stacojii: abandonul... Cu un perfect dozaj al tensiunii lirice, fără pudibonderie şi fără mistificare, hiperrealitatea poeziei lui Nicolae Avram – fotografia ei netrucată – o plasează în spaţiul literaturii de cea mai bună calitate: lucidă, economă, cerebrală. Fara anestezie”. Un alt text, apărut în aceeaşi revistă, este „Povestea unui „poem pedagogic“ răsturnat”, semnat de Flori Bălănescu: “povestea pusă în versuri de Nicolae Avram nu este doar verosimilă, ci exprimă adevărul necosmetizat din casele de copii ale comunismului românesc. Deseori, povestea dă peste marginile orfelinatului, haşurând grotescul epocii...„Pornografia“ pusă pe seama poeziei lui Nicolae Avram este un euphemism... Volumul de poezie al lui Nicolae Avram este povestea supravieţuitorului care poate privi în urmă cu o oarecare detaşare, a martorului unui experiment-timp-regim-epoci-ideologii care, ne convine sau nu, a făcut victime fizice şi morale. Este un Poem pedagogic răsturnat”. Acestea sunt doar trei dintre părerile exprimate în ultima perioadă despre volumul de versuri al conjudeţeanului nostru.