Fiasco - G 20: BANCĂ-BURSĂ prin MURSĂ

Grupul celor 20 de ţări dintre cele mai dezvoltate de pe mapamond s-au văzut în Capitala majestăţii sale britanice, desigur, prin cei mai cei reprezentanţi. Şi, din cele relatate de agenţiile de presă, se pare că au găsit niscai soluţii pentru ieşirea din marea criză, care strepezeşte dinţii şi face gura lumii, pungă. Soluţia euro-atlantică ar fi „băgarea la înaintare” a nu mai puţin de 5.000 de miliarde de dolari, evident americani, pe seama cărora, sistemul circulator, strunit şi de principiul vaselor comunicate, va să fie „capabil a fi în stare” să „combustioneze” motorul gripat al producţiei materiale. Mira - neam!

În opinia noastră, dacă nu se dorea ca acest demers să ajungă, înainte de a începe, un fiasco, trebuia onorat cu o vizită la ţintirimul londonez Highgate unde îşi doarme somnul de veci, vlădica Marx. Şi în vreme ce aşezau pe coperţile gropii „Capitalul” doar câte o singură floare, aveau posibilitate să şi cugete, măcar cât ţine un moment de reculegere. La cele trei noţiuni pe care le-am uzitat în titlu.

Din pricină că, vizavi de primele două cuvinte, respectiv, BANCĂ şi BURSĂ, nu trebuie să vă oferim cine ştie ce explicaţii, că şi aşa, n-o să ajungeţi cine ştie ce mari pricepuţi la pleiada de indici, prin care sunteţi, şi şmecheriţi, şi spoliaţi, o să zicem două vorbe despre MURSĂ. Care este, cel puţin în zona Someşului Superior, nimic altceva decât „apă cu ţucăr” sau dacă doriţi mai pe domneşte: „lichid vital de puţ, amestecat cu zahăr solubil, tos ori cubic”. Că prin alte „olate” se utilizează la amestec mierea de albine, asta-i cu totul altă nucă, în altă traistă.

Acum să vă precizăm de ce am realizat şi alăturarea. Păi tocmai pentru că întreaga tărăşenie a celor din G 20 nu reprezintă altceva decât un asemenea îndulcitor, pe seama căruia, nu se atentează la modificări de esenţă, ci se caută paleativele prin care, săracii să suporte şi s-o încaseze, perpetuu, iar bogaţii să scape şi să prospere şi după pauză. Iar dacă nu ne credeţi că este precum spunem, reluaţi ce a graseiat pe gaura gurii al nostru premier în Parlament şi o să constataţi cam cum se pune „problema cu dilema” în ceea ce priveşte solidaritatea socială. Iar printr-o simplă extrapolare, aduceţi aspectele la numitorul comun al globalizării şi rezolvarea-i gata, dar şi dreaptă ca,(pardon !), precum covrigul.

Sigur că, dornicii de cacofonii, o să ne contrazică, o să ne facă cârtitori. E treaba lor. Numai că trebuie să explice, pricina pentru care s-a mers pe capitalizare tipografică fără acoperire şi nu pe stimularea restructurării temeinice a consumismului şi, de ce nu a fost abolită specula bursieră ca sursă investiţională, în favoarea deficitului bugetar, ca element de acumulare. Iar dacă o să fie şi convingători, ne facem „mea culpa”, ne punem cenuşă în cap şi promitem că, la ceai, n-o să mai folosim nici măcar florile de soc, tocmai pentru ca, pe seama sacrificiului, planeta întreagă să poată ieşi din şoc.

Americanii au turnat în pâlniile zarafilor sute de milioane de verzişori, nemţii, francezii şi englezii zeci şi zeci de miliarde de euro şi lire sterline, iar efectul este, cel puţin până în prezent, egal cu zero. Iar în condiţiile în care, nu se va implementa cu adevărat o nouă revoluţie industrială, în sensul modificării din temelii a tehnologiilor actuale, întreaga infuziune nu va reprezenta altceva decât o apă de ploaie, dulceagă ori sălcie, în nisipul deşertului.

La un fenomen atipic, nu se răspunde cu o soluţie tipică. Tocmai din pricină că, actualul consumism excesiv de sorginte clasică, nu mai poate fi stimulat. Iar unde nu e desfacere, ca să-l parafrazăm pe ştiţi domniile voastre cine, nimic nu e, sub raportul producţiei, desigur. Ca o concluzie: dacă motorul economic mondial n-o să primească un altfel de combustibil, adio şi-un praz verde, vizavi de un mers rotund. Se va îneca şi doar va tuşi, chiar prin supra alimentarea financiară. Deci, gropare deschide mormântul celui cu barba colilie, ca să priceapă şi actualii experţi globalişti că, o casă eminamente nouă, se construieşte, nu de la struţ spre temelie, ci viceversa. Îndemn pe care îl facem şi pentru ai noştri autohtoni, *nalţi ca brazii sau doar cioate, precum bocii.