Gheorghe Mizgan-„Cameleonul cu aripi”(Ed.Casa Cărţii de ştiinţă,Cluj-Napoca,2OO8)

Se vede că şi la Bistriţa „nasc oameni”-ca să parafrazăm pe cronicarul moldav.Şi încă destui şi buni.Nu din aceia care-şi apărau glia şi libertatea cu sabia,ci făuritori de cultură,mânuind în lumină spada cugetului,străduindu-se să-şi dăruiască sieşi ,precum şi vremurilor viitoare o urmă a trecerii noastre fulgurante prin lume.

Deşi Vasile Alecsandri spune că „romănul s-a născut poet”Gheorghe Mizgan s-a născut spre a fi inginer,ca unul ce a absolvit Facultatea de Electrotehnică la Timişoara,fiind din adolescenţă o fire pragmatică.

Ca unul ce a văzut lumina sfântului soare în comuna Spermezeu,în Tara păduroasă şi patrie a lui Rebreanu,Mureşanu,Ion-Pop-Reteganul,ar fi fost de mirare ca muzele să nu-l observe.Aşa se face că scrie poezii din adolescenţă,prezentul volum fiind o antologie,,pe care cititorul trebuie să o ia ca pe un urcuş trudnic spre Cetatea de piatră a slovelor ,cărora li se face dăltuitor şi păstor.Dar pentru ce „cameleon”?fiindcă e vorba de însuşi autorul în cauză.Aici nu este o sugestie a caracterului schimbător în funcţie de împrejurări ,de spirit cameleonic,ci de persoana care îmbracă feluritele forme ale artei spre a se exprima:poetic,pictural,sculptural,încât ar putea spune împreună cu poetul roman:”…nihil a me alienum puto”(nimic nu îmi este străin).

Universul poetic al lui G.M. este constituit din miracolul inepuizabil al lumii ce-l înconjoară,a intercomunicabilităţii eului poetic cu aceasta.

La caleaşca de aur a versului înhamă cu egală măiestrie versul clasic sau liber,subsumându-le unui mesaj,unei stări subliminale sau eruptive:”Am fost lanţ /şi-am rămas/ verigă;/tu spălat de ape/şi smuls de vânt/din rădăcina/zilnică/ai rămas în urmă/dar în pas cu mine./(A căzut o verigă).Altedăţi,când îl cheamă amintirile răsărind din mirabila copilărie sau a primelor iubiri,versul clasic ,adevărat dans al cuvintelor,este chemat să zidească :”In zare sunt păsări ce trec/Las umbra pe pânză în zbor/Singur se clatină-n mări/ El singur,el, trist călător.”(Simngurătate)

Este surprinzător de bogat fluxul ideilor şi atunci când bănuim o epuizare,ne vedem imediat în faţa unui filon de neobişnuită bogăţie ori a unei ipostaze absolut inediteCititorul va recunoaşte unele reverberări ce coboară până la Horaţiu sau alte condeie,dar nu ca o subsecvenţă de lectură ci ca o comunitate universală de atitudine în faţa existenţei.

Sunt convins că cititorul nu doar va parcurge cu plăcere foarte multe creaţii,ci chiar îi vor rămâne dăltuite numeroase exprimări sau

bucăţi mari din marmura poertică.Ca inginer,ştiinţa se intersectează adesea şi util la autorul nostru cu lira apollinică:”Judecată de fizician”,”Ora de fizică”(I,II),”Vector energetic”,”Prin Universul Brâncuşi”.,”Infinit”,”Priviri astrale”.

Fire de luptător în existenţa cotidiană,a biruit o boală necruţătoare printr-un titanic efort volitiv.Cu aceasta, dl.Gh.M. îşi pune amprenta şi asupra lucrărilor de pictură şi sculptură,absolut remarcabile,care ilustrează în volum(într-o grafica perfectă) clocotul cuvintelor poetice.

O notă aparte merită străduinţele Editurii Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj-Napoca de a realiza un op „nec plus ultra” sub aspectul graficii şi coloristicii.E vremea ca tânărul poet-pictor-sculptor şi inginer să arate lumii culturale ce a realizat până acum ,reunind totul într-o manifestare de natură să exhibe universul propriu,spre folosul iubitorilor de frumos.In care compartiment al artei se va putea dovedi performant ,valoare maximă.dl.Gheorghe Mizgan singur Creatorul Suprem-izvorul oricărei frumuseţi ,al oricărui bine -va da un răspuns.A noastră e străduinţa,iar destinul şi biruinţele ,ca şi trecerea anilor şi secolelor sunt de la El.