Icoane împuşcate

Pot să vă spun că, în urmă cu 2 ani, când am venit la Pădureni şi la Satul Lung, amândouă bisericile erau într-o stare destul de precară, jalnice aş putea spune, pentru că a fost un preot Gavril care era destul de bolnav şi se pare că nu a reuşit să se ocupe îndeajuns. Şi de la început am aflat, în special biserica din Pădureni, că era într-o stare jalnică. Pe iconostas se vedeau găuri, pe boltă erau muşte, deci, era mizerie cu alte cuvinte. A ajutat Bunul Dumnezeu că anul acesta am primit nişte bani de la Ministerul Cultelor şi ne-am apucat la o lucrare de restaurare şi de refacere a bisericii. Am dat tencuiala jos de pe pereţi, pentru că era căzută, în Sf. Altar am scos podeaua, s-a refăcut şi, din discuţiile avute, am găsit, ceea ce pe mine m-a şocat, că de fapt găurile din icoanele de pe tâmplă, de pe iconostas, de pe boltă, n-am realizat la momentul potrivit, când m-am uitat cu atenţie, erau rezultatul gloanţelor, pentru că în 1944 a avut loc o bătălie pe dealul Pădurenilor, ungurii şi nemţii au fost ajunşi de români şi de către ruşi, bombardaţi o noapte de pe dealul Feiurdenilor. Prin mărturia unei vecine, Maria Marcu, care era e atunci de 15-16 ani, spune că dimineaţa în curte la părinţi, a găsit în jur de 10 cai morţi, pe drum vreo 100 de ca morţi. Nu ştia nimeni care era animal, care era om, poate că erau zeci, poate sute de morţi care au fost îngropaţi de ungurii din Feiurdeni într-o groapă comună.

Am înţeles că la Pădureni, în 1944, a avut loc un carnagiu, un adevărat carnagiu. Trupele româneşti şi cele ruseşti au bombardat trupele în retragere maghiare şi germane. În urma acestui carnagiu, toată zona Pădurenilor a fost împânzit de cadavrele oamenilor, iar ulterior sătenii din Săurdeni au găsit rămăşiţe în gropi comune. Intenţionăm să ridicăm un monument acolo sau în faţa bisericii. Imediat, în acele zile, au venit ruşii, au ocupat satul şi, din mărturia unei vecine, tanti Floarea Gubău, am aflat, că de fapt, găurile care erau pe icoane, erau făcute de către ruşii care au intrat atunci în sat. Vroiau să-l împuşte pe preotul satului şi doreau să dea foc la biserică. Însă la insistenţele bunicului sau a tatălui lui tanti Floarea, care ştia ruseşte, au reuşit să-i tempereze, întrucât erau, probabil, în stare de ebrietate. Spuneau că dau foc.

Pădureniul este o zonă mirifică, frumoasă. Chiar e o zonă deosebită, curată, cu aer curat. Cu drag aştept lume acolo. Mă miră că a rămas destul de izolată, probabil şi din cauza drumului care este în refacere. Sperăm ca pe parcurs să devină un punct de atracţie, nu neapărat pentru icoanele împuşcate, ci în general, pentru că e o zonă frumoasă.

Sperăm ca pe parcurs să fac cercetări şi să descopăr, să găsesc groapa comună mai clar, că deocamdată doar teoretic ştiu unde este. În mod sigur, acei soldaţi care au murit nu au fost voluntari, ci au fost trimişi. Au fost creştini. Vom face un monument de aducere aminte. În amintesc că, în 1990, am vizitat, împreună cu un grup de preoţi de la Seminar din Basarabia diferite mănăstiri. La Mănăstirea Căpriana am mai văzut icoane împuşcate în biserica refăcută de atunci de mitropolitul Gavril Bănulescu care, am înţeles, era originar din Bistriţa, şi a rămas după ocupaţia din 1812 în Basarabia. La fel, la icoanele din biserica cea nouă, fiindcă cea veche era construită de Sf. Ştefan cel Mare, la fel erau icoanele împuşcate. Cele de pe iconostas. Şi chiar mi-am amintit, ce coincidenţă.

Trebuie să refacem acest trecut, gândindu-ne la faptul că generaţiile viitoare au nevoie de astfel de mărturii. Nu e voie ca memoria să fie ştearsă. Nu e firesc ca ceea ce vorbeşte de la sine să fie trecut sub uitare şi să se aşeze praful, să vină alte lucruri care ne abat atenţia de la lucrurile esenţiale. Prin urmare, acesta este apelul pe care încercăm să-l facem către credincioşii din Cluj-Napoca şi nu numai. Şi către aceia care sunt originari din Pădureni, să vină să vadă, să întindă o mână de ajutor acestei biserici ca unui frate, ca unei surori.

Noi intenţionăm, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, şi cu ocazia aceasta poate cineva ne aude şi ne ajută, să restaurăm toată biserica, să o înfrumuseţăm, eventual icoanele de pe iconostas şi de pe boltă să le restaurăm, să facem o reparaţie capitală la Biserică. În fotografii se văd unele împuşcături la icoana Sf. Apostol Simon, de asemenea, la icoana Sf. Arhanghel Mihail. La icoana Sf. treimi, în centru, se văd urmele de rafale foarte clar. Şi mai clar se văd astfel de urme pe icoanele Sf. Evanghelişti, pe boltă.

Să nu uităm că, până la urmă, noi putem contribui la restaurarea acestor icoane. Să nu le lăsăm răni vii pe mai departe. Spuneam zilele trecute că, cu indiferenţa noastră, cu aşa-zisa „criză”, s-ar putea să ne alăturăm şi noi celor care ne-au împuşcat. De aceea, ne rugăm la Bunul Dumnezeu să ne ajute şi să ne facem datoria faţă de Sfânta Biserică şi faţă de trecut.

Preot Cristorean Simion,

Parohia Pădureni – Filia Satu Nou,

Judeţul Cluj