A ÎNCETAT DIN VIAŢĂ UN MARE BÂRGĂUAN: PROFESORUL SCRIITOR GEORGE VASILE RAŢIU

CUVÂNTUL PROF. TITUS WACHSMANN - HOGIU

Onorată şi întristată asistenţă!

Mă văd într-o situaţie dificilă: să vorbesc la catafalcul unui distins şi vrednic profesor. Căci George-Vasile Raţiu a fost, este şi va fi un om ce merită respectul şi preţuirea noastră. Sunt convins că toţi cei pentru care timpul a crescut în urmă, neştiut fiind cel rămas în faţă, cei al căror păr a albit, sunt de acord să exprim omagiul sincer la despărţirea de profesorul, cercetătorul, scriitorul, omul de cultură George-Vasile Raţiu. Prin forţa împrejurărilor date de faptul că amândoi suntem bârgăuani, ne-am intersectat viaţa spaţial, temporal, fizic şi spiritual în diferite momente. Astfel că ne-am apropiat devenind colaboratori şi prieteni.

In anul 1971 George-Vasile Raţiu a făcut parte din grupul intelectualilor care au iniţiat organizarea Simpozionului Cultural al Văii Bârgăului, simpozion care s-a desfăşurat fără întrerupere la fiecare început de iunie şi la care a prezentat comunicări documentate. De ce Vasile nu vrei să fii prezent şi la ediţia din acest an?

Apoi în 1991 îl găsim printre membrii fondatori ai Fundaţiei Culturale „Valea Bârgăului”, al cărei susţinător a fost în permanenţă. L-am găsit şi întâlnit cu numeroase iniţiative culturale ce s-au desfăşurat la Rusu Bârgăului, Prundu Bârgăului, Bistriţa Bârgăului. A scris mai multe cărţi şi a publicat articole în ziare şi reviste. Pentru meritele sale l-am cuprins în cartea mea „Bârgăuani de top”, alături de alte 75 de nume ale elitei bârgăuane. Dar nu a devenit important prin ceea ce am scris eu despre el, ci şi-a câştigat prin munca, scrierile şi valoarea sa un loc binemeritat într-o astfel de antologie a spiritualităţii bârgăuane. Portretul pe care i l-am realizat (paginile 309-315) începe cu propoziţia: „Un bârgăuan consecvent şi competent pentru ţelurile pe care şi le-a propus - om de catedră, cercetător, istoric literar, scriitor, organizator de manifestări cultural-ţtiinţifice”.

Pentru bogata sa activitate George-Vasile Raţiu a fost răsplătit cu 26 distincţii, ordine, medalii, premii, diplome, titluri, insigne. După cum însuşi afirma, cel mai mult l-a bucurat, l-a făcut să fie fericit Titlul de Cetăţean de onoare al comunei Prundu Bârgăului, Titlu ce i s-a acordat în anul 2002.

Deşi trupeşte, în mod fizic, ne părăseşte, George-Vasile Raţiu rămâne în memoria contemporanilor şi a viitorimii, pentru că în spirit, a realizat o viaţă culturală, şi-a clădit un nume, a zidit un model de muncă tenace în slujba comunităţii din care s-a născut şi în care a trăit. O muncă ce îl onorează şi îl face să nu poată fi uitat.

Dumnezeu să îi mângâie şi să-i întărească pe soţia Ana care i-a stat alături atâţia ani, pe întreaga lui familie începând cu fratele Leon!

Dumnezeu să-l odihnească pe prietenul George-Vasile Raţiu!

Titus Wachsmann-Hogiu

A PLECAT LA CELE VEŞNICE SCRIITORUL

GEORGE VASILE RAŢIU

Este greu să vorbeşti într-o asemenea situaţie, dar tot aşa greu este să scrii şi vinovată m-aş simţi dacă na-ş aşterne câteva rânduri despre un coleg, care a depăşit graniţele carierei îmbrăţişate iniţial, punându-şi condeiul în slujba scrisului câştigându-şi, astfel, calitatea de scriitor.N-am bănuit că va exista acest moment, sau, cel puţin, îl credeam undeva departe. După firea omenească aş spune că a plecat prea devreme lăsându-şi munca neterminată, dar a plecat în veşnicie, la o viaţă biblică, hotărâtă de Dumnezeu.Retragerea sa discretă din această călătorie pământească, care a lăsat un gol imens, rămâne un model creştinesc…sfârşit de săptămână trist…

Ca un ultim omagiu adus – mulţime de buchete de flori i-au acoperit sicriul, un număr fără de număr de coroane numai din flori naturale, i-au înconjurat sicriul aşa ca la eroi, ca semn de mulţumire şi respect. O grădină de flori părea sicriul. O primăvară multicoloră şi înmiresmată inundase capela. Un buchet de cântece triste au interpretat, lângă sicriu, un grup de vecine, la iniţiativa doamnei Mariana Prigon, amintind cât de efemeră este viaţa. Rudenii, prieteni, apropiaţi, cunoştinţe, bistriţeni şi bârgăuani, care au prins trista veste, au trecut prin faţa sicriului privindu-l, lăcrimând, suspinând, şi zicând: „Fie-i ţărâna uşoară!” sau „Dumnezeu să-l ierte!”

Spicuiri din viaţa sa particulară, de bun creştin, activitatea profesională şi literară au fost elogios prezentate, în termeni superlattivi, de către cei trei preoţi care au oficiat slujba de înmormântare, de scriitorul Titus Wachsmann – Hogiu şi actualul director al C.C.D. Dedicaţia de pe cartea oferită preotului său duhovnic, în JOIA MARE „…pentru MAREA ÎNTÂLNIRE…” lasă să se înţeleagă că el îşi pregătise în taină plecarea.

Regretul este profund şi întru totul justificat având în vedere dispariţia sa grăbită, şi nu numai. Societatea a pierdut un OM de aleasă moralitate. Bârgăul a pierdut un bârgăuan şi nu unul oarecare legat doar prin nume şi obârşie de meleagurile natale ci un bârgăuan cu înaltă ţinută intelectuală, un bârgăuan care s-a implicat cu sufletul şi întreaga fiinţă în trecutul şi prezentul Ţării Bârgăului. Judeţul a pierdut un scriitor al cărui condei înfometat a alergat zi şi noapte pe coala albă aşternând ceea ce ambiţia sa descoperea…

A reuşit şi pentru că soţia, îngerul său păzitor, fiinţa din umbră, i-a asigurat toată libertatea de care avea nevoie.

Eu regret omul, bârgăuanul şi colaboratorul de peste 30 de ani prezent la toate acţiunile pe care le organizam şi a căror ţinută ca şi comunicările pe care le prezentam le aprecia foarte mult. Amintesc doar „150 de ani de la înfiinţarea şcolii din Tiha” – 1978; întâlniri cu scriitorii din judeţ, în cabinetul de la Şcoala Generală nr.2 Bistriţa Bârgăului, pe care l-am amenajat, după transferarea mea în 1980, cabinet care mai există şi astăzi şi unde ne întâlneam de două ori pe an pentru a-l aniversa pe scriitorul Valentin Raus şi a-l comemora pe poetul I. Th. Ilea, dar şi pe poetul M. Eminescu în 1989, apoi la RusuBârgăului unde am amenajat, în 1990, un muzeu al şcolii, o expoziţie, cu o parte din cărţile scriitorilor din judeţ, un cabinet de limba română şi altul de limbi străine, continuând şi aici întâlnirile cu scriitorii, cu veteranii de război, comemorarea poetului Vasile Bob Fabian, la care a fost prezent scriitorul Teodor Tanco (prieten al profesorului Vasile Raţiu), sfinţirea monumentului, ridicat în memoria eroilor satului din cele două războaie… şi atâtea amintiri ar mai putea fi spuse… dar revenind la înmormântare aş spune că a fost aşa cum şi-a trăit şi viaţa înconjurat de oameni pe care i-a iubit.

O mulţime de bistriţeni au urmărit, cu ochi trişti şi înlăcrimaţi, îndepărtarea convoiului funerar, care-l ducea la Prundu Bârgăului pentru a i se depune trupul în pământul din care a răsărit.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Prof. Rafila Mureşan

SCRIITORUL GEORGE VASILE RAŢIU

A INTRAT ÎN VEŞNICIE

Cutremurătoarea veste a încetării din viaţă, în ziua de 16 aprilie 2010, a profesorului scriitor George Vasile Raţiu, în al 75 - lea an al vieţii, a fost primită cu adâncă tristeţe de toţi cei care l-au cunoscut şi apreciat, iar foarte mulţi dintre aceştia au transmis condoleanţe familiei îndurerate, au fost prezenţi la slujba ţinută la Capela Bisericii Evanghelice din Bistriţa, conducându-l pe ultimul său drum, la cimitirul din comuna natală, Prundu Bârgăului.

Născut la 14 septembrie 1935, profesorul George Vasile Raţiu a fost un om cu totul deosebit, fiind dotat cu multă competenţă şi putere de muncă, însoţite de o dorinţă nestăvilită pentru atingerea unor multiple acţiuni social - culturale, pe care a reuşit să le şi realizeze în cursul vieţii sale. A fost un excelent profesor de catedră, inspector şcolar, director la diferite instituţii, dar şi cercetător, istoric literar, scriitor şi un desăvârşit organizator de manifestări cultural-ştiinţifice.

George Vasile Raţiu a fost un om extrem de ordonat, un adevărat intelectual şi om pasionat de cultură, căreia i s-a dedicat cu trup şi suflet, alcătuind numeroase studii cercetând trecutul judeţului, completând prin cercetările sale şi alcătuind numeroase biografii despre mari personalităţi: Rebreanu, Coşbuc, Ion Th Ilea, Valentin Raus, etc.

In afara numeroaselor volume, a mai publicat, în culegeri şi antologii, articole şi studii de literatură, istorie literară, eseuri, materiale în domeniul pedagogic, a întocmit prefeţe şi a îngrijit volume (Ioana Orban, Ioan Dologa), a avut colaborări în presa locală (versuri, proză, istorie literară, critică literară, cultură, pedagogie şi alte domenii).

George-Vasile Ratiu se numără printre fondatorii Simpozionului Cultural al Văii Bârgăului (1971), la care a avut o prezenţă de excepţie, susţinând peste 20 de comunicări, de înalt nivel şi rigurozitate ştiinţifică şi literară.

La vârsta sexagenară a publicat, în 2005, Consemnări autobiobibliografice, o carte în care autorul adună în mod sistematic, esenţa vieţii şi activităţii sale, considerând-o doar o carte de uz intern, şi afirmând, cu o nespusă modestie, că aceste însemnări autobiobibliografice, “ pot fi şi nişte simple crestături pe răbojul vremii mele. " Dar ele au devenit mai mult de atât, un inventar de referinţă asupra bogatei sale activităţi. a evenimentelor trăite sau a manifestărilor pe care, el însuşi, le-a organizat.

George-Vasile Raţiu a scris şi a publicat mult, dar şi mai mult va trebui să se scrie de acum, despre el, pentru a nu fi uitat. ! Vom continua să mai scriem, despre viaţa şi opera sa, în următoarele numere din „Gazeta de Bârgău”.

Niculae Vrăsmaş

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]