Îndrăgostită de profesorii mei?

Îmi aduc aminte, şi-mi vine dor să grăiesc batăr acum şi de dragostea pentru dascălii meu.

Ce-o fi fost cu mine şi cu dragostea atunci când eram tânără, doar o şcolăriţă bine făcută şi cu frica-n sân, fiind speriată şi de umbra mea.

Am ieşit în lume cântând, iar pe unde mergeam, regretatul meu profesor „T” mă prezenta în spectacole ca cea mai tânără, autentică şi faină cântăreaţă de pe la noi.

Dar şi domn profesor era un frumos şi talentat om de cultură, care organiza programe artistice la şcoală şi căminul cultural.

Eu, în timp, mă făceam mărişoară de-mi fugeau ochii după profesor de serbări, necunoscut până la regiune, cum făcea el activitate culturală în satele de pe Bârgău.

Dumnealui compunea texte la brigada artistică şi teatru nescris, cânta frumos şi recita, ce mai, era şi un mare gagicar printre dăscăliţe.

Însă auzisem noi ceva, cum ar trăi cu o elevă din satul vecin, rămânând în mintea mea o dragoste platonică, naivă şi fără niciun viitor.

Cred că înţelese câte ceva din vraja mea de mai târziu începuse să mă caute pe acasă, sub pretextul de a cumpăra nişte ţuică, dar pe cât eram eu de fricoasă, nu prea avuse vreun dialog domnul „T” cu mine.

Mai târziu a fost musai să mai şi joc la dansurile populare din şcoală, unde ne învăţa un alt profesor, „LR”, şi ăsta era al naibii de fain, având părul negru şi ondulat, în sus, la fel ca domnul Eminescu.

Numai pe mine mă lua de mână în dans, ca să le arate la elevi cum să joace. Atunci când mă juca „De-a lungu”, îngheţam toată de frică, de nu mai aveam suflare şi stare şi-mi ardeau obrajii de-atâta dragoste.

Îl urmăream când pleca cu bicicleta de la şcoală, eu fiind deja ajunsă acasă, şi-mi luam vidra/găleata ca să scot apă din fântână. Mă zărea, în drumul lui, dar eu repede făceam cale întoarsă pentru a scăpa şi de grija domnului profesor (coregraf).

Deşi pricepuse joaca mea de îndrăgostită, domnul „LR”, era încurcat, culmea, tot cu o şcolăriţă, pe care a fost de musai să o ia de nevastă, fiind o ţâră „gravidă”!

Dragostea şi cântecul

Mi-au cumpărat „norocu”

Din târguţa Prundului

De la poala Heniului

Când mergeam să cânt şi joc

Îmi ardeau obrajii-n foc

Gura şi ochii mei

Se uitau după holtei

Nu-mi trebuie nimic mie,

Decât frumuşei să fie

Aibă trifoi la pieptar

Şi guriţa de zăhar

Câmaşa-i cu mărgeluţă

La mulţi să le fiu drăguţă

Că jocu’ şi cântecul

Ele mi-au fost norocu’

Dansurile şi cântarea

Mi-au rămas încă averea

Că nimic pe lume nu-i

Ca dorul feciorului.

Dragostea de prima oară

Ca floarea de primăvară.