Inima unui iubit dascăl va bate în stele ! Drum bun, domnule învăţător Gavril Avram !

Am aflat cu mare tristețe de vestea trecerii la cele veșnice a învăţătorului Avram Gavril. Luni trecea pragul redacţiei noastre, aducându-ne un caiet cu pricesne din care cânta când era cu elevii la Casa de Copii Năsăud. Venea mereu cu vorbe bune la ziarul nostru, fiind foarte apropiat de noi. Acum inima dascălului a încetat, fulgerător, să mai bată pe pământ. Un om bun, cu care ne era drag să ne întâlnim, de fiecare dată.
Cuvintele de mângâiere pentru soţia Paraschiva Avram ( fost director Casa de Copii Năsăud) şi familia îndurerată sunt prea sărace.
Bunul Dumnezeu să întărească familia greu încercată și să îi dea putere să treacă peste acest moment greu din viață!
Slujba priveghiului va avea loc joi, de la ora 19, iar înmormântarea va avea loc vineri, la capela de pe str. Tărpiului,conform reglementărilor legii.
Ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să îi aşeze sufletul sufletul celui plecat în lumină, după cum o viaţă a adus lumina cărţii pentru generaţii de elevi.
......................
Precum un Domn Trandafir a fost privit de generaţii de elevi învăţătorul Gavril Avram. Născut în anul 1931, la Chiuza, urmează mai apoi drumul şcolilor năsăudene, fiind dus precum Nică din „Amintiri din copilărie” de unchiul său cu căruţa pentru a da examen la Liceul „George Coşbuc”.
În anul 1948, la îndemnul profesorului Octavian Ruleanu, urmează cursurile Liceului Pedagogic, printre profesorii şi îndrumătorii lui fiind nume sonore precum Alexandru Husar, Octavian Scridon, Victor Comes, Vasile Vranău, Emil Catarig, Grigore Găzdac.
Viaţa nu a fost întotdeauna darnică, astfel încât printr-un ordin al Ministerului Învăţământului, în anul 1948, au fost înlăturaţi din învăţământ elevii care proveneau din familii de chiaburi şi de preoţi, Gavril Avram ajungând, alături de alţi 21 de colegi, să urmeze cursuri intensive peste vară. După obţinerea diplomei de învăţător, a fost repartizat la şcoala din Tăure, iar mai apoi recrutat în armată la Sibiu, unde a condus cursurile pentru militarii care nu aveau complete clasele I-VI. Este, rând pe rând, director la şcoala din Matei, Şcoala Generală şi Liceul Agricol din Sângeorzu Nou, iar mai apoi ajunge dascăl la Casa de Copii din Prundu Bârgăului.
În anul 1970 obţine gradul didactic I, iar mai apoi urmează universitatea la seral, obţinând rezultate deosebite, media 10 pe cei trei ani. A făcut parte din Brigada Inspectoratului Şcolar Judeţean participând la cercuri, consfătuiri şi cursuri de perfecţionare peste tot în ţară. Una dintre cele mai frumoase perioade a fost aceea în care a slujit alături de soţia sa, directorul Paraschiva Avram, Casa de Copii Năsăud, la momentele respective una dintre cele mai frumoase instituţii din ţară.
Despre toate aceste lucruri, Gavril Avram a scris în cele peste zece cărţi pe care le-a publicat, surprinzând modul în care se punea accent altădată pe învăţământul din România. Dascălii ştiau să fie şi părinţi pentru copii, iar copiii îi răsplăteau pe aceştia cu rezultate deosebite.
Familia Avram a fost un model pentru generaţiile actuale pentru modul în care au ştiut să convieţuiască în armonie peste 60 de ani, atât acasă, cât şi la şcoală. Erau dascăli de modă veche, acei dascăli care îşi ştiau menirea pe care o au la altarul înţelepciunii.
Drum bun, domnule învăţător !